În mod tradițional, în Liturgia creștină, în Săptămâna Sfântă (Săptămâna Mare), în cele trei zile sfinte de dinaintea Învierii Domnului, episcopul unei dieceze sfințește Uleiurile Sfinte folosite pentru Botez, Mirungere, hirotonire Preoțească, sfințirea Bisericii sau Ungerea Bolnavilor. Marea Abație teritorială de la Pannonhalma, Ungaria amestecă Uleiurile Sfinte cu diverse esențe și arome în propria fabrică de plante medicinale (Officina Sancti Martini).
Tradiția aceasta datează din timpul Vechiului Testament, din vremea cărții Exodului (Ex 30, 22-38). Aici găsim rețeta pentru „unguentul sfânt“, rețeta pe care Dumnezeu i-o dă lui Moise: „Ia din cele mai bune mirodenii, cinci sute de sícli de mir curat, jumătate, adică două sute cincizeci de sícli de scorţişoară mirositoare, două sute cincizeci de sícli de trestie mirositoare, cinci sute de sícli de casia, după síclul sanctuarului, şi un hin de untdelemn de măslin! Cu ele să faci un untdelemn pentru ungerea sfântă, amestecătură făcută după meşteşugul făcătorului de aromate: este untdelemnul pentru ungerea sfântă a Domnului.“ De asemenea, rețeta pentru un alt amestec de Uleiuri aromate este împărtășită în Scriptură, într-un alt loc după cum urmează: „Ia mirodenii, răşină, oniha mirositoare, galban şi tămâie curată în aceeaşi măsură! Cu ele să faci tămâie, o amestecătură mirositoare, după meşteşugul făcătorului de aromate.“
Astăzi, conform ritului creștin, se fac trei tipuri de untdelemn sfânt: Crisma, Untdelemn pentru bolnavi și Untdelemn pentru catehumeni (folosit la Botezuri). Baza tuturor celor trei uleiuri vegetale este uleiul de măsline.

Crisma (Oleum ad Sanctam Chrismam)
Rețeta originală care stă la baza amestecului pentru „balsamul sfânt“ se găsește în Exod capitolul 30, versetele 22-38. Acest ulei este folosit astăzi, de exemplu, pentru miruire, hirotonirea preoților, sfințirea bisericilor și sfințirea clopotelor. Principalele sale ingrediente erau smirna și tămâia, care erau cele mai valoroase în antichitate, precum și diferite tipuri de scorțișoară și uleiul esențial de cedru, care este tipic pentru zona Libanului. Un alt ingredient special al amestecului este uleiul de nard, care era considerat foarte prețios și special atât în antichitate, cât și în prezent. Este probabil ca acest ulei esențial prețios să fi fost folosit de Maria pentru a unge picioarele lui Isus la Cina din Betania (Ioan 12,1-5).
La epoca timpurie și chiar și în Evul Mediu, uleiurile esențiale din Orientul îndepărtat și din zona Mării Mediteraneene nu erau disponibile, așa că este probabil ca pentru a amesteca crisma să fi fost folosite uleiuri esențiale din plante cultivate local sau cele sălbatice, specifice florei europene. Datorită relevanței sale locale, uleiul esențial de lavandă este unul dintre ingredientele utilizate în prezent în amestecul sfintei Crisme.

Uleiul bolnavilor (Oleum Infirmorum)
În acele vremuri vechi, bolile de piele și deshidratarea pielii erau ceva obișnuit din cauza condițiilor de igienă. Multe uleiuri esențiale au proprietăți antiinflamatorii și antiseptice și au fost descoperite de antici. Ele au fost de acum dovedite științific că produc efecte vindecătoare, binefăcătoare. Uleiul vegetal de măsline, amestecat cu uleiuri esențiale a fost folosit pentru a fi aplicat pe suprafața pielii, prin frecare sau ca ulei de masaj. Uleiul consacrat, folosit împreună cu rugăciunea specifică era inițial funcțional, și cu rol fizic-medical, dar utilizarea sa a devenit mai cu seamă un ritual, pierzându-și parțial scopul primar medicinal. Potrivit tradiției, principalele ingrediente ale untdelemnul pentru bolnavi sunt: lemnul de santal, isopul, mirtul, suarul balsamic și galbanul.

Uleiul Cathecumenilor (Oleum Cathecumenorum)
La începuturile Creștinismului, botezul adulților era o practică obișnuită, ceea ce înseamnă că deja la vârstă adultă, nu ca și copiii, oamenii erau inițiați în credința creștină. În timpul Botezului, trupurile candidaților (cathecumenii) erau unse cu ulei pentru ca cel rău să nu poată pune stăpânire pe cei care deja au fost botezați. O analogie anterioară era metoda folosită de luptătorii greci, ale căror corpuri erau unse cu ulei vegetal pentru a-i împiedica pe adversari să pună mâna pe ei și să îi învingă. Conform tradiției și practicii creștine, uleiul vegetal neamestecat (ulei de măsline) era folosit ca ulei principal pentru botezuri, dar se mai adăuga smirnă sau tămâie cu semnificație sacră.
Uleiurile sfinte aveau atât un caracter cotidian, cât și unul sacru. Utilizarea și scopul lor s-au schimbat de-a lungul secolelor odată cu răspândirea Creștinismului, în măsura în care ritul de inițiere sau ritul sacramentului Botezului a trecut de la funcțional-fizic la spiritual. Astăzi, aceste uleiuri sfinte sunt încă caracterizate de un puternic atribut de sacralitate, de onoare, de inițiere, de consacrare.

Sursa: pannonhalmifoapatsag.hu