Se pare că ziua de 10 mai 2000 a fost o zi norocoasă pentru comunitatea multiconfesională și multlingvistică a Reșiței. În această zi, vincenţienii reșițeni au inaugurat oficial Centrul Social „Frédéric Ozanam” al Asociației Caritative „Sfântul Vincenţiu de Paul” din Reșița!
Dacă privim împreună înapoi, putem observa douăzeci de ani de plină activitate în slujba aproapelui, o dăruire necondiționată și neprețuibilă, o șansă binecuvântată de Dumnezeu pentru localitatea și comunitatea noastră! În aceste clipe festive dorim să le mulțumim tuturor acelora care s-au dăruit în cei 20 ani de activitate, contribuind ca totul să decurgă aici pozitiv, să se transforme încontinuu în direcția cea bună. Le mulțumim tuturor acelora care au contribuit ca să ne aflăm astăzi împreună aici, unde suntem!
De-a lungul acestor ani, Centrul Social „Frédéric Ozanam” s-a regăsit în mijlocul activității sociale din municipiul Reșița și pentru aceasta îi mulțumim lui Dumnezeu, celor care ne sprijină, celor care ne sunt alături!
În continuare vă invit să dați citire materialului următor, scris de către cea care coordonează Centrul Social, d-na ing. Elfriede Gheorghiţă. Veți găsi aici foarte mult dintr-o viață exemplară și dintr-o dragoste necondiționată, veți găsi multe din lumina interioară a tuturor celor care au activat pe parcursul celor 20 de ani în cadrul Centrului Social, pe care îl sărbătorim astăzi împreună.
Fie ca Bunul Dumnezeu să ne binecuvânteze activitatea, pentru a activa și în continuare în via sa!
Erwin Josef Ţigla
Președintele Asociației Caritative „Sfântul Vincenţiu de Paul” Reșița

Centrul Social „Frédéric Ozanam” al Asociației Caritative „Sfântul Vincenţiu de Paul” Reșița, Conferința „Maria Zăpezii”
ing. Elfriede Gheorghiţă

imagine a4 afis vincentieni

Cel care dorește informații despre Centrul Social „Frédéric Ozanam“ trebuie să cunoască în primul rând unele date despre Asociația Caritativă „Sfântul Vincenţiu de Paul“, Conferința  „Maria Zăpezii”.
Aceasta a fost înființată la 2 august 1992, la îndemnul unei asociații vincenţiene din Graz, capitala Landului Stiria din Austria, și al dl Alois Fauland, președintele ei, ea fiind în România prima asociație de acest gen care a fost înregistrată ca persoană juridică. La ora actuală ea are un număr de 18 de membri și are în evidență 38 de familii cu 108 persoane sprijinite. Aceste familii, ca de altfel și membrii asociației, sunt de confesiuni creștine diferite (catolici, ortodocși, luterani, reformați ş.a.) și aparțin unor etnii diferite.
Sprijinul acordat celor asistați a constat de-a lungul anilor în obiecte de îmbrăcăminte – care însă s-au distribuit doar în primii ani – și din alimente de bază (ulei, făină, zahăr, orez) în cantități corelate cu numărul membrilor din familie, sprijin acordat până în ziua de astăzi. De sărbătorile de Crăciun și de Paști se pregătesc pentru persoane singure și în vârstă pachete-cadou speciale, de asemenea tot atunci și copiii primesc pachete-cadou.
Cândva a apărut ideea de a contribui și la educația copiilor din aceste familii. Acesta a fost germenele din care s-a dezvoltat Centrul Social „Frédéric Ozanam“. Acesta a fost inaugurat la 10 mai 2000. Nu am avut pretenția că le facem copiilor educație, dar încercam să îi influențăm spre lucrurile bune și frumoase din viață și totodată să le îmbogățim bagajul de cunoștințe care să-i ajute în viață. Lăsând la o parte modestia, putem să afirmăm că aceasta a fost calea cea bună: dovadă sunt copiii care au frecventat Centrul în anii începutului activității sale. Unii au absolvit o facultate, au devenit părinți, pe scurt, au devenit oameni conștienți că viața nu este o joacă.
Unde se află situat este acest Centru Social? Pentru ca activitățile din Centrul Social să se desfășoare într-un mediu adecvat, Consiliul Local Reșița a pus la dispoziție o clădire din patrimoniul orașului, în care și la ora actuală se desfășoară întreaga activitate.

Aspectul exterior și interior al Centrului Social
Centrul a fost renovat în cei 20 de ani, în totalitate. Costurile au fost suportate din diferite donații primite de asociație de-a lungul anilor. De remarcat este faptul că lucrări interioare au fost efectuate și prin voluntariat de către membrii asociației, în timpul liber.
Conform legislației actuale nu mai avem posibilitatea de a desfășura activități pentru copii în clădirea Centrului. Dar nu i-am abandonat: le distribuim familiilor alimente de bază (făină, zahăr, ulei și orez), iar de sărbătorile religioase, pachete cu dulciuri; la începutul anului școlar, rechizite școlare.
20 de ani nu sunt chiar un vârf de munte, dar totuși vârful unei coline de pe care se poate vedea drumul parcurs. Să urmărim deci acest drum…

Activitățile din Centrul Social
Cine frecventa acest centru? Copii și adolescenți,  în vârstă de 6 până la 18 ani. Aceștia au fost copii din familiile dezavantajate din punct de vedere social, care s-au aflat în evidența asociației (familii cu mulți copii, familii monoparentale, șomeri).
Cine se ocupa de copii în Centrul Social? Tot ce se întâmpla în cadrul acestuia, ca de altfel întreaga activitate din asociație, se desfășura pe bază de voluntariat. Componența echipei era „multicoloră”: artiști, profesori, educatoare, tehnicieni, ingineri, contabili, medici, asistente medicale etc. Cei mai mulți din acești membri erau pensionari, dar cu toții însuflețiți de gândul de a face ceva spre binele copiilor. Sprijin spiritual au oferit parohiile din oraș, atât romano-catolice, cât și ortodoxe.
Când se întâmpla ceva la centrul social? Activitățile principale se desfășurau mai ales sâmbăta, dar, după caz, și în timpul săptămânii, cât și în vacanță.
Am constatat că cel mai bine se poate lucra cu copiii dacă erau împărțiți în două grupe. Un criteriu de împărțire nu exista, doar că nu se admitea „pelerinajul” între cele două grupe – am constatat că funcționa, mai ales că activitățile alternau.
Care au fost aceste activități? Desen, pictură, mandala, origami, împletituri din sfoară, am încercat chiar și împletituri din nuiele, decupaje, colaje, aranjamente cu plante uscate, modelare cu argilă, aveam și niște timide încercări de învățare de cântece și dansuri populare, atât românești, cât și germane, pregăteam felicitări și mărțișoare ş.a. Pe scurt, încercam să le arătăm copiilor că mai există și altceva decât jocuri pe calculator cu lupte și violențe și altceva decât manele și telenovele. Timpul va arăta în ce măsură am reușit, dar eram datori să încercăm.
Pentru a preveni îmbolnăviri, lunar se făcea un control medical general al copiilor și dacă era cazul se recomanda consultarea unui medic specialist. Un control medical general se făcea și înainte de plecarea în tabăra de vară de pe Semenic.
Una din cele mai îndrăgite persoane din centru era „Tanti“, care gătea. Dimineața, copiii primeau o gustare, iar la terminarea activităților, un prânz cald, de obicei constând din trei feluri.
De-a lungul anilor s-au organizat și de două ori pe an, în 10 mai și în 9 septembrie, la Centrul Social „Frédéric Ozanam“, „Ziua Porților Deschise“. Cu aceste ocazii s-a prezentat un mic program festiv și s-au expus lucrările artistice ale copiilor. Un program festiv în perioada de advent și altul în perioada dinainte de Crăciun, au devenit de asemenea tradiție. La acestea contribuiau de obicei și tineri din grupa de tineret, care frecventează întâlnirile de la parohie.
Tradiție a devenit și prezentarea scenetei „Au urmărit o stea“, scenetă care are ca tematică vizita celor Trei Crai de la Răsărit la Betleem. Ea se prezenta în ajunul sărbătorii de Epifania Domnului (6 ianuarie), la Biserica romano-catolică „Maria Zăpezii“ din orașul vechi.
Datorită grijii partenerilor noștri din străinătate, ani la rând am putut oferi copiilor o săptămână de vacanță pe muntele „nostru” bănățean, pe Semenic. Era o săptămână în care, în afară de toate activitățile întreprinse, copiii își încărcau, fără să-și dea seama, „bateriile” cu aer curat. Se făceau drumeții, jocuri în aer liber, alții se bălăceau în apă, se cânta, se picta și multe altele.
La încheierea fiecărui an de lucru, s-a editat o mică broșură, „Glasul vincenţienilor”, care cuprindea relatări, atât ale copiilor cât și ale adulților, despre cele întâmplate în vacanță și la Centrul Social. Redactorul șef era Erwin Josef Țigla, apărând în total 24 de numere în perioada 1994 (Nr. 1) – 2014 (Nr. 24).
În perioada pandemiei cu coronavirusul SARS-CoV-2, în primăvara anului 2020, am sprijin împreună, cu ajutorul grupului din Reșița al Caritasului Diecezan Timișoara, mai mulți bătrâni reșițeni, pentru a putea depăși momentele grele prin care au trecut, asigurându-le pachetele de alimente și pungi speciale de sărbătoarea Paștelui.
Ar mai fi multe de spus, un singur lucru însă nu trebuie uitat: să acordăm câteva momente memoriei celor pe care Dumnezeu i-a chemat, de-a lungul acestor două decenii, la cele veșnice: Fernanda Guragata, Agnes Bradaci, Eva Weisz, Agnes Reisinger, Elisabeta Dolorean, Erica Bornhoffer și Katharina Kravits. Odihnească-se în pace! Și să n-o uităm nici pe Berta Dolot, asistenta noastră medicală, care, din cauza unei boli nemiloase, nu mai poate activa în prezent alături de noi.
În încheiere, exprimăm mulțumiri partenerului nostru dintotdeauna, Conferința Vincențiană din Graz (Stiria / Austria), păstrând totodată și un moment de liniște în memoria celui care a fost dr. Alois Fauland, întemeietorul nostru din Graz, pe care Dumnezeu l-a chemat la odihna veșnică după o viață binecuvântată, în vârstă de 91 ani, la data de 23 august 2017. Lumina cea veșnică să-i strălucească în veci!

Ce se întâmplă acum la Centrul Social?
Deoarece în conformitate cu actuala legislație nu mai avem posibilitatea de a  desfășura activități pentru și cu copiii în clădirea centrului, ne-am reorientat activitățile:
– Distribuim familiilor alimente de bază (făină, zahăr, ulei și orez), de sărbătorile creștine, pachete cu dulciuri pentru copii, iar la începutul anului școlar, rechizite școlare;
– Întâlniri ale membrilor asociației vincenţiene și discuții cu privire la organizarea cât mai eficientă a implicării in slujba iubirii aproapelui;
– Întâlniri ale unor grupe din comunitatea Parohiei Romano-Catolice „Maria Zăpezii”;
– manifestări culturale ale Parohiei Romano-Catolice „Maria Zăpezii” și ale Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița.
Mulțumim acum în mod deosebit Asociației vincenţiene din Graz (Stiria / Austria) care ne-a sponsorizat în această primăvară, 2020, pentru achiziționarea unei noi centrale termice, întrucât cea veche s-a defectat ireparabil.

Ce se va întâmpla în continuare?
Ne oprim? Eu nu cred! Sunt convinsă că se va găsi o soluție pentru desfășurarea activității Centrului Social și pe mai departe. Trebuie doar să avem încredere în Bunul Păstor!