În ultimele zile, mai multe publicații și site-uri catolice, dar și laice, din Timișoara, au relatat despre faptul că la sfârșitul lunii octombrie comunitatea, Asociația Familia Kolping și preoții din Biserica Millenium din parohia Timișoara II Fabric se pregătesc de sărbătoare: vor fi aduse acasă două steaguri de asociație și breaslă, realizate la sfârșitul secolului al XIX-lea, păstrate în această biserică și restaurate între anii 2019 și 2020 în Ungaria. Restaurarea steagurilor Asociației Calfelor Catolice din Timișoara (1896, 1897), și a Producătorilor de Îmbrăcăminte din Timișoara (1895) a fost realizată cu sprijinul Institutului Național de Cercetare Strategică din Budapesta. Conservarea și restaurarea de bază a steagurilor a fost realizată de d-na Andrea Kágerné Juhász, restaurator de textile și piele. Însă din cauza restricțiilor de călătorie, impuse de pandemie, steagurile au fost aduse la Timișoara de către angajații Institutului Național de Cercetare Strategică abia la mijlocul lunii octombrie, a acestui an, timp de doi ani ele fiind păstrate în Muzeul Etnografic din Szentendre. Binecuvântarea lor a avut loc în ultima duminică a acestei luni, 30 octombrie, în Biserica Millennium, în cadrul Sfintei Liturghii celebrate de Excelența Sa Iosif Csaba Pál, episcop diecezan. Cadrul muzical al celebrării Euharistice a fost realizat în mod solemn de familia Csilla și Emil Dumitresc, cu cei doi fii și cu un grup de coriști de la Hunedoara.
Pentru întâmpinarea celor două steaguri istorice s-au adunat și multe alte steaguri, purtate de către reprezentanții asociațiilor Kolping din Banat și din țară. Deorece organizațiile urmașe ale Calfelor Catolice fondate de preotul german Adolf Kolping există și funcționează sub numele de familii sau asociații Kolping, și în zilele noastre, atât în Dieceza de Timișoara cât și în țară. Una dintre aceste asociații funcționează chiar în Parohia Timișoara II. Fabric. Familia Kolping din Timișoara Fabric, fondată ca Asociație a Calfelor, este una dintre cele mai vechi de pe teritoriul actual al României, fondarea ei fiind aprobată și sprijinită de episcopul de Cenad cu reședința la Timișoara, Alexander Dessewffy de Csernek și Tarkeő în 1896-1897. Astfel, la intrarea în biserică, zece steaguri Kolping în culorile caracteristice portocaliu-negru marcau prezența asociațiilor din Banat și din alte regiuni. La Sf. Liturghie, celebrată în trei limbi, a participat Pr. István Gödri, praeses al Organizației Europene Kolping, d-na Daniela Bărbulescu, președintele Kolping România și secretar executiv al Forumului Democrat al Germanilor din Banat, precum și mai mulți membri ai conducerii asociațiilor Kolping. La eveniment au fost prezenți dl. Jenő Szász, președintele Institutului Național de Cercetare Strategică, d-na Boglárka Ress, istoric din Ungaria, dl. András Molnár, președintele UDMR Timiș și reprezentanți ai mass media. La Sfânta Liturghie au concelebrat mai mulți preoți diecezani romano- și greco-catolici.
“Sarcina Bisericii este de a aduce lumina Evangheliei în toate domeniile vieții. Steagul Calfelor Catolice sau steagul Asociației Producătorilor de Îmbrăcăminte din Timișoara sunt o mărturie a luminii Evangheliei în viața de zi cu zi. Asociația Kolping, care s-a născut din Asociația Calfelor, are aceeași misiune: să ducă lumina și bucuria Evangheliei în toate domeniile vieții. Mulțumim pentru munca, generozitatea și devotamentul tuturor celor care au lucrat pentru restaurarea acestor steaguri, mulțumim celor care sunt astăzi aici și mulțumim pentru că spiritul creștin trăiește și astăzi”, a menționat în cuvântul său de salut Excelența Sa Iosif Csaba Pál, episcop diecezan.
În omilia sa, Episcopul Diecezan s-a referit la restaurarea steagurilor ca la un simbol al construirii comunității. “Presupun că este nevoie de un anumit angajament și de pasiune, altfel cei care lucrează nu ar avea perseverență să muncească luni de zile, să curețe și să coase fiecare fir în parte, pentru ca steagurile să-și dezvăluie din nou toată splendoarea lor. M-a atins modul în care au fost cusute rând pe rând firele. Biserica noastră este o comunitate. Sarcina noastră este de a construi o comunitate. Și noi trebuie să ne ocupăm de fiecare „fir” în parte, adică să ajutăm fiecare persoană să se dezvolte la potențialul său maxim. Fiecare om trebuie să fie „curățat” în mod individual. Este important ca oamenii să trăiască în armonie unii cu alții, ca firele acestor steaguri”, a spus episcopul.
La finalul Sfintei Liturghii, Păstorul diecezei a binecuvântat cele două steaguri istorice așezate în vitrine mari de sticlă, de o parte și de alta a sanctuarului.
După rugăciunea de încheiere, a luat cuvântul dl. Jenő Szász, președintele Institutului Național de Cercetare Strategică de la Budapesta, și a salutat audiența cu cuvintele episcopului de pie memorie Áron Márton: „Oh, dacă am avea mai mult respect reciproc unul față de celălalt! Dacă am putea privi și celelalte grupuri ale poporului nostru cu o deschidere sinceră și dacă popoarele s-ar putea vedea reciproc ca un grup de oameni de alte limbi, creați după chipul lui Dumnezeu, s-ar usca multe lacrimi din ochii umanității și multă ură din inimile oamenilor. Acei oameni servesc bine interesele propriului popor, care nu aruncă unii asupra altora calomnii și dispreț, care se înțeleg bine cu vecinii lor, cu colegii lor de serviciu, care nu-i insultă pe cei a căror religie sau limbă este diferită.” Steagurile sunt foarte importante pentru că reprezintă o comunitate, în cazul de față, Calfele Catolice sau Producătorii de Îmbrăcăminte. Dar locul în care sunt păstrate, ca o amintire a trecutului, ne-a adus pe toți împreună sub un mare steag comun, steagul iubirii creștine”, a spus președintele, care a vorbit și despre circumstanțele restaurării steagurilor: în urmă cu șase ani, cu prilejul vernisajului expoziției „Preafericită Maica Domnului”, organizată cu ocazia hramului bisericii Millennium, parohul de atunci, Pr. János Kapor i-a atras atenția asupra celor două steaguri prețioase păstrate în lăcașul de cult, care se aflau într-o stare foarte degradată și care, după opt luni de muncă, au fost readuse la frumusețea lor de odinioară.
Pr. István Gödri, praeses al Kolping Europa, i-a salutat pe oaspeții și credincioșii în limba germană și a mulțumit pentru restaurarea drapelelor.
În încheiere, Pr. Daniel Dumitru, paroh locului a vorbit despre responsabilitate și loialitate ca două cuvinte esențiale ale acestei sărbători. – „Loialitatea față de trecut, față de valorile noastre și responsabilitatea față de generația viitoare, care este sarcina noastră a tuturor. De aceea este important să ne construim viețile și generațiile noastre pe stâncă. Sunt convins că viața are sens doar dacă avem un viitor, iar viitorul nostru este inseparabil de trecutul și de fundamentele noastre.” , a menționat Pr. Dumitru.
x x x x

În ziua premergătoare aceastei sărbători, sâmbătă, la ora 17.00, în Biserica Millennium, istoricul Boglárka Ress a prezentat istoria steagurilor și procesul de restaurare. Mai jos puteți regăsi un extras din prelegerea doamnei Ress.

Steagul Calfelor Catolice din Timișoara (1896-97)

Steagul are două fețe: una dinte ele este confecționată din mătase albă, iar cealaltă din mătase roșie, albă și verde. Ambele fețe sunt brodate cu fir metalic, fir de mătase, în centru având o broderie aplicată, înconjurată de o panglică aurie. Figurinele sunt realizate cu broderie convexă, cu ajutorul unor piese de hârtie. Pe partea albă se află inscripția „Sfinte Iosife, patronul asociației noastre. Roagă-te pentru noi!“ (Szt. József egyletünk védőszentje. Könyörögj érettünk!) Partea centrală, cea aplicată, îl prezintă pe Sfântului Iosif cu Pruncul Isus în brațe. Pe cealaltă față a steagului, cea realizată în culorile naționale maghiare, se poate citi numele asociației și o dată („Dumnezeu să binecuvânteze onorabila industrie! Timișoara-Asociația Calfelor Catolice, 7 iunie 1897“) („Isten áldja a tisztes ipart! Temesvár-gyárvárosi Kath. legényegylet, 1897. jún. 7.“), în medalionul central fiind redată figura unui meșter cu unelte.

Steagul și panglica steagului Producătorilor de Îmbrăcăminte din Timișoara (1895)

Steagul este confecționat din catifea, brodată pe ambele fețe cu fir metalic, fir de mătase, în centru având broderie aplicată, înconjurată de o panglică aurie. Figurinele sunt realizate cu broderie convexă, cu ajutorul unor piese de hârtie. Una dintre fețe poartă inscripția „Asociația Producătorilor de Îmbrăcăminte din Timișoara“ (A Temesvári Ruhakészítők), iar medalionul central aplicat redă Coroana Sfântă a Ungariei, dedesubtul căreia regăsindu-se două ramuri de laur, brodate cu fir metalic auriu. Pe fața cealaltă, partea aplicată din mijloc, îl înfățișează pe Sfântul Ioan Botezătorul (patronul tradițional al croitorilor, cojocarilor și ciubotarilor) și pe Mântuitorul Isus. Partea centrală este încadrată de anul 1895.
Panglica steagului este confecționată din mătase, croită în două părți, căptușită. Partea superioară este decorată cu o panglică în formă de fundiță și broderie aplicată, convexă, cu fir metalic. Marginile sunt înconjurate de un șnur răsucit. Partea inferioară curbată este înconjurată de franjuri din fir metalic. Panglicile poartă o inscripție cu numele donatorului, nume brodat cu fir metalic: „Klemm Julianna 1895, Producătorii de Îmbrăcăminte Timișoara” („Klemm Julianna 1895, A Temesvári Ruhakészítők“).

Biroul de presă al Episcopiei de Timișoara