În perioadele dificile, critice omul tinde să creadă că valorile adevărate par pierdute, neobservate pe lângă activitățile, sarcinile zilnice, considerate importante. Următoarele rânduri stau mărturie faptului, că credința noastră nu poate fi zguduită.

Azi vă prezentăm un inverviu realizat cu Pr. Gábor Czank, originar din dieceza noastră, respectiv cu rădăcini și legături de prietenie în Arad-Șega, Pecica, Turnu și Iratoș. A urmat Liceul Teologic Romano-Catolic Gerhardinum, la Timișoara, între 1994-1998, după care și-a început studiile teologice la Alba Iulia, pe care le-a încheiat la Seghedin, fiind sfințit preot pentru dieceza soră, de Seghedin-Cenad. Părintele Czank a activat un timp la Mako, dar menține permanent frumoase contacte cu preoții și comunitățile din Dieceza sa de origine și se află în legătură cu noi, ajutându-ne adesea și în munca de presă. Actualmente este paroh la Gyomaendrőd, îngrijindu-se spiritual și de încă alte trei comunități. Este cunoscut printre prietenii de pe facebook și pentru frumoasele desene naive, realizate cu ani în urmă, din viața și credința catolică a credincioșilor germani și maghiari din Banat, de la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea. Cu puțin timp în urmă am dorit să schimbăm câteva gânduri cu Domnia Sa cu privire la aceste vremuri mai dificile pentru toți, gânduri pe care vi le împătășim.

Dacă privim înapoi, în timp, vom vedea că viața noastră de „până la Coronavirus“ a fost poate adesea ceva mai aglomerată, mai stresantă, mai plină de activități, griji, etc. Cum percepeți Dumneavoastră, atât privat, cât și ca preot activ, timpul pandemiei, limitările fizice și restricțiile pe care trebuie să le respectăm?
– Atât ca preot, cât şi ca persoană privată, consider, că este datoria mea de cetăţean şi creştin să respect reglementările şi restricţiile impuse din cauza epidemiei. Aceste măsuri nu au fost inventate pentru distracţie şi voie bună de către medici şi cercetători – am putut vedea în cazul Italiei şi Spaniei, ce consecinţe fatale a avut neluarea în serios a măsurilor de prevenţie şi carantină. Consider, că prin respectarea restricţiilor de liberă circulaţie, purtarea măştii şi chiar acceptarea situaţiei – inclusiv faptul că de aproape o lună şi jumătate celebrez Sf. Litughii în biserici goale – contribui la păstrarea stării mele de sănătate precum şi a celor din jur.

Ce a adus nou, în viața Dumneavoastă, atât în plan spiritual, cât și în plan profesional, această perioadă de timp?
– În primul rând am mai mult timp pentru rezolvarea acelor lucruri, pentru care, pe lângă adminstrarea a patru parohii, în mod normal nu mai am energie. Mă rog şi meditez mai mult. Am răsfoit din nou acele „perle“ ale literaturii spirituale catolice, pe care ultima oară le-am citit pe vremea când eram capelan, de ex. „Cetatea interioară“ de Sf. Tereza de Avila, „Confesiunile“ Sf. Augustin, scrisorile Sf. Tereza de Lisieux şi ale sf. Padre Pio, predicile episcopului Ottokár Prohászka. Am acum mai mult timp pentru a dezvolta predicile. Mai mult, am reuşit să termin şi munci administrative, cum ar fi redactarea cronicii parohiale – Historia Domus şi actualizarea registrelor de stare canonică… Un confrate în vârstă mi-a spus cândva: „La bătrâneţe vom avea timp pentru a rosti rugăciunile omise în cursul vieţii noastre…“ Ei bine, cam asta s-a întâmplat în timpul epidemiei de față.

Reușiți să țineți legătura cu credincioșii Dvs. din parohie și filiale, iar dacă da, atunci cum se întâmplă acest lucru?
– Tehnologia din ziua de azi ne-a ajutat foarte mult! Zilnic am transmis Sfinte Liturghii şi adoraţii prin internet, care – mulţumită bunului Dumnezeu – au fost urmărite de numeroşi credincioşi. Am fost surprins de faptul, că mult mai multe persoane au urmărit transmisiile de sf. Liturghii-online, decât câţi ar fi venit în mod obişnuit la biserică. De acasă, din Pecica, Iratoşu şi Turnu – unde locuiesc rudele şi prietenii mei – mulţi au fost prezenţi la aceste transmisii şi mi-au trimis feedback. Aşadar, chiar dacă trecem printr-o perioadă dificilă şi lipsa întâlnirilor personale devine din ce în ce mai grea, cred că am reuşit să păstrez relaţia strânsă cu credincioşii din parohiile administrate de mine. Bineînţeles, fără internet, Facebook şi Smartphone-uri totul ar fi fost mult mai greu.

Aproape tot Postul Mare, Sâptămâna Mare – și deja suntem și în Timpul Pascal – le-am petrecut în izolare, cu biserici închise, goale, celebrând Liturghii (unele transmise on line, unele poate nu) în fața unor bănci goale și a pereților reci. Cum ați trăit aspect din punct de vedere spiritual și pastoral?
– La început a fost un sentiment foarte neobişnuit şi neplăcut. După cum am menţionat, din prima zi am transmis sf. Liturghii-online, însă cu toate acestea a fost ceva dureros de ciudat să predic într-o biserică goală… Frumoasele ceremonii din Săptămâna Mare au fost, în acest fel, deosebit de dureroase şi chiar în timpul Adoraţiei Euharistice din seara de Joia Mare am simțit, că și Isus a simţit ceva similar, atunci când într-o perioadă de singurătate totală, nu a putut să-i regăsească în jurul său pe cei pe care i-a iubit. Încetul cu încetul, m-am obişnuit, dar cu toate acestea, aştept cu nerăbdare să-mi văd din nou credincioşii umplând băncile bisericii.

Ce credeți că ați învățat nou – sau dacă ați învățat ceva nou? – în această perioadă și care sunt acele lucruri pe care doriți să le schimbați sau să le abordați într-un mod diferit în voastră sau în pastroație, după acest moment?
– Ceva nou? Poate vom redescoperi cât de fragilă şi trecătoare este această viaţă pământească. Omul secolului al XXI-lea se simte atotputernic, şi iată, un virus minuscul, invizibil a azvârlit lumea în genunchi. Personal, am putut să înţeleg mai bine sau să accept, că nu ar trebui să ne „agăţăm“ de nimic pământesc, deoarece chiar şi o astfel de epidemie ne poate „doborî“ în câteva zile, iar în urma noastră va rămâne totul pentru care am luptat şi tot ce am agonisit… Cred, că starea actuală îndreaptă atenţia oamenilor un pic mai mult către ceruri şi chiar îmi pare rău de aceia, care, chiar şi acum, nu şi-au putut ridica mâinile pentru a se ruga. De acum înainte, poate ne vom acorda mai multă atenţie reciprocă, membrilor familiei, celor dragi şi credincioşilor noştri. Sper, că vom aprecia mai mult întâlnirile personale, conversaţiile bune în loc să ne uităm la televizor sau să navigăm pe internet. Poate ne vom vizita mai des membrii familiei, rudele, prietenii şi confraţii în preoţie. Astfel de „intenţii bune“ am şi eu…

Mulțumindu-Vă pentru răspunsurile Dumneavoastră și pentru disponibilitate, Vă doresc un timp binecuvântat, cu har, răbdare și multă sănătate!ă sănătate, o viaţă de rugăciune echilibrată şi nu în ultimul rând bucuria întâlnirilor fericite!
-Vă mulţumesc asemenea, pentru întrebări. Doresc tuturor multă sănătate, o viaţă de rugăciune echilibrată şi nu în ultimul rând bucuria întâlnirilor fericite!