Din data de 27 iulie până în 4 august, milioane de pelerini din întreaga lume au pășit pe străzile Romei, trecând prin Poarta Sfântă, spovedindu-se la Circo Massimo și petrecând noaptea de veghe la Tor Vergata. Peste 32 milioane de pelerini au participat la Jubileul 2025 în cadrul întregului an jubiliar. Numărul celor care trec prin Porțile Sfinte ale celor patru bazilici papale din Roma depășește 30 milioane în cursul Anului Jubiliar. Printre ei ne-am numărat si noi, tinerii din Dieceza de Timișoara. Unii dintre noi au împărtășit câteva sentimente și trăiri.

Mădălina:
Ai întâlnit oameni care te-au impresionat prin credința sau mărturia lor?
Da, am întâlnit câteva persoane care m-au marcat profund, chiar dacă uneori doar printr-un gest sau o privire. Un preot, pe care l-am ascultat vorbind cu o simplitate și profunzime rară despre iubirea lui Dumnezeu, mi-a rămas în inimă. De asemenea, un pelerin în vârstă care mergea încet, dar cu o bucurie vizibilă, mi-a dat o lecție despre perseverență și credință vie.

Cum a fost să fii printre mii de alți pelerini? Ai simțit unitatea Bisericii în mod special?
A fost emoționant și impresionant să văd atâția oameni diferiți – din țări, culturi și vârste variate – dar uniți în aceeași credință, cântând și rugându-se împreună, și mi-a dat un sentiment profund al apartenenței. În acele momente, am simțit că suntem cu adevărat Trupul lui Cristos, uniți într-o singură inimă, o singură Biserică.

Ce ți-a spus cineva (chiar necunoscut) și a rămas cu tine?
O persoană necunoscută, cu care am schimbat câteva cuvinte în timpul unei pauze, mi-a zis: „Nu suntem aici doar să vizităm, ci să fim transformați.” Acea propoziție simplă m-a făcut să mă gândesc mai profund la intenția cu care am pornit în acest pelerinaj și la cum să îl las pe Dumnezeu să lucreze în mine.

Care loc din Roma te-a marcat cel mai mult spiritual – nu neapărat vizual?
Pentru mine, locul cel mai profund a fost catacombele. Nu pentru frumusețea lor – căci nu sunt spectaculoase vizual – ci pentru ceea ce reprezintă: credința curajoasă și neclintită a primilor creștini. Am simțit acolo o liniște aparte, ca și cum mă aflam pe urmele martirilor. M-a făcut să mă întreb cât de autentică este credința mea și ce sunt eu dispus să sacrific pentru ea.

Delia:
Cum a fost trecerea prin Poarta Sfântă? Ce ai simțit în acel moment?
Cel mai profund m-a atins vizita la Bazilica Sfântul Petru, în special momentul trecerii prin Poarta Sfântă. Deși Roma e plină de locuri impresionante, acel moment a avut o încărcătură spirituală aparte. Trecerea prin Poarta Sfântă a fost una dintre cele mai emoționante experiențe ale acestui pelerinaj. În acel moment, parcă totul s-a oprit – agitația, zgomotul, gândurile. Am simțit o pace profundă, ca și cum Dumnezeu mă aștepta acolo, în tăcere, doar pentru mine.

Ai reușit să te spovedești și să te împărtășești acolo? Cum a fost?
Da, m-am spovedit la Circo Massimo, într-un cadru cu totul special. A fost ceva cu adevărat diferit – în mijlocul unui spațiu istoric, dar cu o atmosferă de liniște și rugăciune, m-am simțit parcă desprins de lume. Sf. Spovadă acolo a fost un moment de eliberare profundă. A fost cu siguranță una dintre cele mai autentice trăiri spirituale pe care le-am avut.

Ce ți-ai promis să schimbi sau să continui în viața ta după acest pelerinaj?
Pelerinajul m-a întărit să am mai mult curaj în a-mi mărturisi credința, fără teamă de judecata celorlalți. Mi-am dat seama cât de important este să-L port pe Dumnezeu nu doar în suflet, ci și în gesturi, în cuvinte, în felul meu de a trăi. În plus, mi-am promis să fiu mai prezent în viața Bisericii – nu doar ca participant, ci ca om implicat, deschis, care vrea să crească și să dea mai departe ceea ce a primit. Vreau să trăiesc credința cu mai multă convingere și bucurie, zi de zi.

Cristian
Cum te-a atins personal acest pelerinaj? Ai simțit vreo schimbare interioară?
Acest pelerinaj a fost pentru mine o experiență profundă și transformatoare. Am simțit că m-am deprins, măcar pentru o vreme, de agitația vieții de zi cu zi și am avut ocazia să mă reconectez cu mine însumi și cu Dumnezeu. A fost o oprire necesară pe drumul vieții, în care am redescoperit liniștea sufletului și importanța rugăciunii sincere. Da, am simțit o schimbare interioară, o deschidere mai mare spre iubire, spre iertare și o dorință reînnoită de a-l urma pe Dumnezeu cu mai mult curaj.

A fost vreun moment anume în care ai simțit prezența lui Dumnezeu mai puternic?
Cel mai intens moment a fost in timpul Adorației Euharistice, când mii de tineri se rugau într-o liniște copleșitoare. În acea liniște profundă, am simțit o prezență care nu se poate descrie în cuvinte, o căldură, o pace, un sentiment profund că Dumnezeu este acolo, aproape, și că mă privește cu dragoste. Dar dincolo de trăire personală, ceea ce m-a copleșit a fost sentimentul de comuniune fraternă, să văd atâția tineri din colțuri diferite ale lumii, din culturi diferite și limbi atât de diverse, uniți în aceeași rugăciune și același spirit.

Care a fost cel mai emoționant moment pentru tine în timpul Jubileului?
Pentru mine, cel mai emoționant moment a fost trecerea prin Poarta Sfântă. A fost o clipă în care am simțit cu adevărat iertarea și acceptarea lui Dumnezeu. Trecerea aceea fizică a fost o trecere simbolică într-o viață mai curată, nouă, cu o inimă mai deschisă.

Ai avut vreo intenție specială pentru care ai mers în pelerinaj? Cum ai simțit că a fost primit acel gând?
Da, am mers cu o intenție clară, să cer discernământ și lumină pentru viitorul meu, mai ales în legătură cu chemarea personală. Pe parcursul pelerinajului, am simțit o pace care m-a însoțit constant și care mi-a întărit convingerea că Dumnezeu ascultă și lucrează în tăcere. Poate nu am primit un răspuns concret imediat, dar am plecat de acolo cu o încredere mai mare și cu inima mai liniștită.

Alexia
A fost mult mai mult decât o călătorie. La început știam că va fi o experiență frumoasă, intensă spiritual, dar pe parcurs am simțit o schimbare interioară. Roma a fost mai mult decât o destinație. Fiind înconjurată de alți credincioși veniți din colțuri diferite ale lumii, am realizat că toți eram acolo pentru același motiv, relația noastră cu Dumnezeu. El nu e departe. E acolo unde cauți , iar uneori trebuie să pleci de acasă ca să-ți găsești drumul. Pelerinajul la Roma nu este doar un eveniment bifat în calendar, ci o călătorie care continuă în inimă, în gesturi, în alegeri zilnice. Le mulțumesc celor care ne-au răspuns la întrebări pentru sinceritate și pentru că ne-au oferit o fereastră către o lume mai adâncă – cea a credinței trăite.