Luni, 14 septembrie, comunitatea parohială romano-catolică din Otelec a sărbătorit hramul bisericii, sfințită în cinstea sărbătorii Înălțarea Sfintei Cruci. După cum a relatat pr. József Heinrich, parohul locului, hramul s-a ținut întotdeauna în ziua de 14 septembrie, chiar și atunci când această zi a fost în timpul săptămânii. „În timpul dictaturii comuniste, pe la începutul anilor 1980, cei de la putere au dorit să ne impună să sărbătorim hramul numai duminica, deoarece în timpul săptămânii era zi de lucru. Nu am fost de acord, nici eu, nici comunitatea, cu această decizie și ne-am opus. Aici, la Otelec, este tradiție ca hramul să se țină în ziua sărbătorii Înălțarea Sfintei Cruci. Și nu ne-au putut obliga să schimbăm această tradiție” – și-a amintit de acele vremuri părintele paroh.
Sfânta Liturghie de hram a fost celebrată la ora 11.00 de pr. Péter Szabó, canonic emerit. Au concelebrat pr. Lajos Máthé, paroh de Dumbrăvița, pr. Daniel Pozsonyi, paroh de Jimbolia și Cărpiniș, și pr. József Heinrich. La Sfânta Liturghie de hram a participat și doamna Silvia Fechete, primarul comunei Otelec. Numeroși credincioși au sosit și din localitățile învecinate, filiale ale acestei parohii, precum și din Timișoara și Dumbrăvița, pentru a se alătura sărbătorii. Cadrul muzical al Sfintei Liturghii a fost asigurat de corul bisericesc.
Pornind de la o povestire despre un tâmplar care a realizat o cruce din lemn, dar pe care oamenii au găsit-o mult prea mare și grea, în omilie, pr. Lajos Máthé a subliniat: „Nu crucea trebuie să o facem mai mică, ci inima noastră trebuie să o creștem mai mare. Uitați-vă la crucea lui Isus. Nu de aceea este mare, fiindcă a fost realizată din mult lemn, și nu de aceea este puternică, fiindcă este groasă, ci de aceea, fiindcă pe cruce Isus și-a dăruit întreaga Sa inimă pentru noi. Pe Isus nu cuiele l-au ținut pe cruce, ci iubirea Sa pentru noi. Dar omul de astăzi se ferește de greutăți. Mulți vor să obțină cât mai mult cu cât mai puțină trudă. Sloganurile lumii de astăzi sunt: bani fără muncă, succes fără străduință, cunoștințe fără învățare, fericire fără jertfă, iubire fără căsnicie și înviere fără crucea lui Cristos. Dar Isus le-a spus discipolilor Săi și ne spune și nouă: «Dacă cineva vrea să vină după Mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze!» Și noi trebuie să ne purtăm propria cruce cu iubire, deoarece crucea este simbolul acelei iubiri care rămâne fidelă și atunci când este greu.”
În biserica parohială din Otelec, pictura aflată deasupra altarului principal reprezintă descoperirea unei părți mari din Sfânta Cruce de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare. Potrivit tradiției creștine, împărăteasa Elena a pus să fie dezgropate cele trei cruci din pământul Calvarului, pe care a fost răstignit Isus și cei doi tâlhari. A fost găsit și tăblița cu inscripția INRI, pe care Pilat o țintuise pe crucea Domnului. Cu toate acestea, nu se putea stabili care dintre cele trei cruci era cea a lui Cristos, motiv pentru care Macarie, episcopul Ierusalimului, le-a atins pe toate trei de o femeie aflată pe patul de moarte, care s-a vindecat la atingerea uneia dintre ele. Astfel a fost identificată crucea lui Cristos.
Sărbătoarea hramului a fost pentru comunitatea din Otelec un moment de comuniune, în care credincioșii, păstrând o tradiție de mai multe decenii, s-au reunit în jurul Sfintei Cruci.
Biroul de Presă al Diecezei de Timișoara
