Turlele bisericilor sunt repere, puncte de orientare – atât în sensul propriu, geografic, cât și în sensul figurat al cuvântului. Ele indică faptul că voiajorul se apropie de o așezare, de o comunitate, unde locuiesc oameni credincioși. De aici clopotele pot fi auzite de la mare distanță, iar din elementele decorative de pe vârful turnului poate fi dedusă și confesiunea religioasă. Astăzi, în multe locuri, turlele bisericilor nu se înalță deasupra așezării, ci mai degrabă se ascund modest în umbra zgârie-norilor.
Cine caută răspunsul la întrebarea: „de când există cruce în vârful turnului unei biserici romano-catolice?“ – nu va găsi prea multe lucruri concrete. De data aceasta, internetul „atotștiutor“ nu este în măsură să ofere un răspuns precis. Conform opiniei unor istorici obiceiul de a pune o cruce în vârful turlelor bisericilor nu este atât de vechi pe cât ar părea. Se presupune că pe bisericile medievale nu existau. Acest obicei a fost introdus în urma (Contra)Reformei catolice și a servit mai ales în orașele în care existau comunități catolice și de reformate (Elveția, Germania) pentru a distinge dacă biserica era catolică sau protestantă.
Noua cruce care va fi urcată pe turnul bisericii romano-catolice din Timișoara-Iosefin, și pe care Excelența Sa Iosif Csaba Pál, Episcop Diecezan, a binecuvântat-o duminică, 3 noiembrie în cadrul Sf. Liturghii de la ora 10.00 va fi a treia, de care se știe în istoria acestei biserici. Crucea actuală, devenită învechită și astfel, lipsită de stabilitate și de rezistență, a fost sfințită în 1928 de episcopul de atunci, Dr. Augustin Pacha, și a înlocuit o cruce mult mai veche, din fier forjat, care se păstrează și poate fi văzută pe peretele exterior al bisericii, lângă sacristie. Crucea cea nouă, actuală, de mărime impresionantă, împreună cu sfera de sub cruce, a fost realizată la Sibiu, și în timpul Sf. Liturghii a fost așezată în fața altarului, între două lumânări.
În omilia sa rostită în limbile română, maghiară și germană Episcopul Diecezan a subliniat: „Această cruce este și va fi o amintire, o promisiune și o moștenire pentru alții, dar și pentru noi. În urmă cu 30-40 de ani Chiara Lubich a fost la Tokio, unde a vorbit unei mulțimi de zece mii de budiști despre Isus Cristos răstignit. La sfârșitul întâlnirii un reprezentant al budiștilor i-a spus: Acum am înțeles, ce înseamnă crucea. Crucea este super-iubire. Și pentru noi, crucea este super-iubire. Această cruce, când va fi înălțată sus pe turn, să ne amintească de această iubire imensă, cu care Isus Cristos ne-a iubit și ne iubește.“
La Sf. Liturghie au concelebrat Pr. Zsolt Szilvágyi, vicar pastoral, parohul acestei comunități și Pr. Gheorghe Augustinov, parohul Parohiei Personale Bulgare din Timișoara. Cadrul muzical al Sf. Liturghii a fost asigurat de grupul coral parohial Laudate Dominum și de corul de copii al parohiei sub conducerea Sr. Renáta Miklós SND și a domnului Alpár Maskulik. La orgă a cântat domnul Cristian Roșoagă, organistul acestei biserici.
Despre mesajul Crucii au vorbit în cuvântul său introductiv atât Pr. Zsolt Szilvágyi, cât și cei trei reprezentanți ai comunității parohiale, care l-au salutat pe Păstorul Diecezei. „Noi, ca și semn al credinței noastre în Cristos dorim să punem această cruce pe turnul bisericii noastre. Felul în care la începutul Sfintei Liturghii membrii Comitetului bisericesc au purtat crucea în procesiune, sugerează că purtarea crucii este într-adevăr o sarcină comună.“
Binecuvântarea Crucii și a sferei (globului) de sub cruce a avut loc la sfârșitul Sf. Liturghii. „Te binecuvântăm Doamne, Părinte Sfânt, care din belșugul iubirii tale ne-ai oferit calea mântuirii și a vieții de pe lemnul din care omul smulsese pieirea și moartea. Te rugăm Doamne, pentru credincioșii tăi ce venerează acest semn al mântuirii, ca ei să dobândească acele roade ale răscumpărării, pe care Isus Critos le-a câștigat prin pătimirea sa.“ – a rostit în rugăciunea sa Episcopul Diecezan.
La final, Pr. paroh Zsolt Szilvágyi a adresat cuvinte de mulțumire tuturor celor care slujesc în această biserică și în comunitate. „Am început renovarea bisericii în luna iulie a acestui an. Mulțumesc arhitecților și Biroului tehnic al episcopiei, soților ingineri Ehrenberger pentru munca depusă.“ – a spus parohul acestei comunități, iar în continuare a menționat că în sfera crucii actuale a găsit câteva documente, pe care înaintașii acestei comunități au depus acolo. Pe lângă acestea, Părintele Paroh a așezat în sfera noii cruci programul vieții parohiei de astăzi. Documentele găsite în vechiul glob al vechii cruci au fost depuse în Arhiva Diecezană, fiind digitalizate, fișierele digitale fiind puse la dispoziția Parohiei, în colaborare cu Pr. Szilvágyi, de către arhivistul diecezan, dr. Claudiu Călin.
După Sf. Liturghie toți cei prezenți au fost invitați în curtea Parohiei la o agapă frățească.
Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara
