Cei care se ocupă de educația și formarea copiilor și tinerilor – fie ei cadre didactice, învățători, profesori – sunt probabil de acord asupra unui lucru: nu există metode sau sfaturi sigure pentru a face o anumită materie atractivă pentru elevi. Formarea învățătorilor și profesorilor se desfășoară după un curriculum unitar la nivel național, însă practica educațională pune uneori la încercare chiar și pe cei mai experimentați dascăli. În același timp, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că, într-o lume dinamică, în continuă schimbare, care utilizează tehnologia modernă la fiecare pas (bine sau rău), formarea adecvată, deschiderea și flexibilitatea sunt esențiale – atât pentru profesori, cât și pentru elevi. De aceea, nu este deloc neobișnuit – ba este chiar util – ca, din când în când, și pedagogul să „ia loc în bancă“, să dobândească noi cunoștințe și să se familiarizeze cu idei și metode noi.

Formare spirituală și profesională
În al doilea weekend al lunii februarie 2026, mai exact în zilele de 13 și 14, mănăstirea Maria Radna a găzduit o formare spirituală și profesională, la care au participat preoți, persoane consacrate, profesori de religie și cateheți din Dieceza de Timișoara. În cadrul întâlnirii au fost abordate și clarificate numeroase teme și întrebări legate de cateheză. Organizatori: Episcopia Romano‑Catolică de Timișoara și Oficiul Diecezan Catehetic, Msgr. Johann Dirschl, vicar general și inspector școlar diecezan, dr. Judit Ozsváth, lector al Universității Babeș–Bolyai, Parohia Maria Radna și pr. Andreas Reinholz, pr. Ioan Cădărean, paroh de Lipova și Neudorf. Invitați: membre ale comunității din Budapesta a Congregației Surorilor Preasfintei Inimi a lui Isus – sora Kriszta Stafford, sora Adrienn Tóth și sora Guadalupe Rodriguez. Tema: metoda celor Cinci puncte, metoda catehetică proprie a Congregației Surorilor Preasfintei Inimi a lui Isus. Participanți: preoți, persoane consacrate, profesori de religie și cateheți din mai multe parohii și comunități ale diecezei, cum ar fi Timișoara, Arad, Pecica, Mailat, Lugoj, Slatina Timiș, Dudeștii Vechi, Recaș, Lovrin, Dummbrăvița, Reșița, Clocotici, Moldova Nouă, Sânnicolau Mare – aproximativ 30 de persoane care predau în școli confesionale și de stat, precum și în cadrul catehezei parohiale.
Congregația Surorilor Preasfintei Inimi a lui Isus a fost fondată în 1940 de Ida Péterfy, născută la Košice, care a înțeles că este nevoie de persoane consacrate capabile să vestească bucuria Evangheliei nu doar în mod autentic, ci și într‑un mod atractiv pentru tineri. Slujitoarea lui Dumnezeu, sora Ida Péterfy, a elaborat metoda celor Cinci puncte, care nu reprezintă doar comoara și moștenirea ei personală, ci și carisma congregației.
„Aparținem unei congregații internaționale, casa noastră mamă se află în Statele Unite; noi, cele prezente aici, suntem originare din Ungaria, California și Mexic, iar surori ale noastre trăiesc și în Taiwan“ – au explicat surorile în cuvântul lor introductiv. La finalul întâlnirii, făcând referire și la diversitatea etnică specifică Diecezei de Timișoara, au adăugat: „Nu am mai avut niciodată un grup atât de divers. Și este un lucru minunat, pentru că însăși Biserica este așa.“
Prelegerile s‑au desfășurat în limba maghiară, iar traducerea în limba română a fost asigurată în ambele zile de către Msgr. Johann Dirschl, vicar general. Programul a inclus vineri adorație euharistică, iar sâmbătă la prânz Sfânta Liturghie, celebrată de E.S. Iosif Csaba Pál, episcop diecezan. Au concelebrat preoții prezenți. În omilia sa, Păstorul Diecezei a subliniat: „Această Sf. Liturghie o oferim pentru Dieceza noastră și pentru toți cateheții și toate catehetele, care lucrează pentru evanghelizare. Prin voi Bunul Dumnezeu face lucruri minunate. Gândiți-vă la clasele voastre, la grupurile voastre: dacă din fiecare grupă doi sau trei tineri ar deveni discipoli înflăcărați, dăruiți pentru Cristos, peste câțiva ani cum ar arăta comunitățile noastre parohiale? Primul obiectiv al catehezei este să educăm, să formăm discipoli pentru Cristos. Cel de-al doilea este să-i formați pe acești discipoli în comunitate. Cel de-al treilea obiectiv este să pregătim calea Domnului, deoarece El este puterea noastră.“

Educația religioasă – coacerea fructelor
Cum ne adresăm lui Dumnezeu? Creator, Tată, Bunul Păstor… Cine este omul? Trup și suflet. Care este cea mai importantă relație a noastră cu Dumnezeu? Rugăciunea. Dar dacă inima este departe de Dumnezeu, rugăciunea este goală. Cum pot ajuta copiii să exprime cine este Dumnezeu pentru ei? Ce avem în comun cu Dumnezeu? Cum putem stabili o relație cu Dumnezeu? Vorbitorii și participanții au căutat împreună răspunsuri la aceste și multe alte întrebări în după-amiaza primei zile de formare. În final, pe baza învățăturilor Evangheliei, surorile L-au adus mai aproape pe Isus Cristos: Isus, Cel cu inima milostivă, care a simțit atingerea credinței în povestea femeii cu hemoragie, Isus, Cel cu inima curajoasă, care vindecă chiar și într-o atmosferă ostilă (Mc 3,1-6), Isus, Cel cu inima plină de speranță și primitoare în întâlnirea Sa cu Zaheu (Luca 19,1-10), Isus, Cel cu inima plină de iubire la Cina cea de Taină, care le dă discipolilor săi porunca iubirii și mai încolo misiunea propovăduirii Evangheliei.
„Educația religioasă seamănă cel mai mult cu procesul de coacere a unui fruct. Rezultatul nu depinde doar de competența noastră, ci și de „solul“ care primește sămânța, adică de modul în care tinerii cu care lucrăm pot răspunde harului lui Dumnezeu. Ceea ce se petrece în sufletul copiilor este un proces asemănător maturizării unui fruct: are nevoie de timp și răbdare. Iar noi, cateheții, facem parte din acest proces. Dacă educația acționează asupra intelectului – transmiterea de cunoștințe, formarea planificată –, atunci formarea propriu‑zisă înseamnă orientarea conștientă a dezvoltării spirituale și morale. Iar rodul catehezei este însăși viața de credință, în cadrul căreia se formează relația cu Dumnezeu“ – au subliniat, printre altele, surorile.

Metoda celor Cinci puncte
Intelect, sentiment, voință, imaginație, memorie – cinci funcții, respectiv capacități, care stau la baza metodei ilustrative.
Ca prim pas, la începutul orei este important să fie trezit interesul elevilor, lucru care se realizează prin imaginația lor: prin jocuri, discuții ghidate, proiecții etc., adaptate vârstei lor.
Următorul pas, cel de-al doilea, vizează intelectul: predarea propriu‑zisă a materiei, însoțită de explicații ilustrate. Catehetul poate folosi imagini sau poate desena pe tablă.
Urmează legătura cu viața concretă: emoțiile îi ajută pe copii sau tineri să formuleze modul în care învățătura se reflectă în viața lor de zi cu zi, la școală sau în familie. Dacă această legătură nu este descoperită, explicația rămâne pentru ei doar teorie.
Voința îi ajută pe copii să pună în practică virtuțile concrete, adică să transforme în fapte ceea ce au învățat. De exemplu, dacă învață despre rugăciune, pentru săptămâna următoare pot alege o persoană pentru care să se roage în fiecare zi.
Ora se încheie cu un rezumat bazat pe memorie. Surorile au subliniat că este foarte important ca nu profesorul sau catehetul, ci elevii să fie cei care rezumă cele auzite. Acest lucru se poate realiza într‑un mod activ, prin jocuri, desen etc.
În cadrul formării, participanții au întocmit un plan de lecție și au discutat împreună pașii succesivi ai metodei.
La final, fiecare a exprimat într‑un cuvânt sau într‑o propoziție ce a însemnat pentru el această întâlnire.
Cele două zile de formare la Maria Radna s‑au dovedit a fi bogate atât din punct de vedere profesional, cât și spiritual. Participanții s‑au întors întăriți, îmbogățiți cu noi experiențe, cunoștințe și trăiri comune, pregătiți să valorifice totul în activitatea lor catehetică.

Biroul de Presă al Diecezei de Timișoara