Duminicile care urmează Solemnității Învierii Domnului trasează un itinerar spiritual: de la nașterea credinței, prin recunoaștere și trăirea comunitară, până la înțelegerea misiunii și primirea Duhului Sfânt la Rusalii. Acest drum este același și pentru creștinii de astăzi: a trăi din Înviere, a umbla în Duhul Sfânt și a sluji cu bucurie pascală.

Duminica a II‑a a Paștelui – Duminica Milostivirii Divine
In 20,19–31 – Toma și nașterea credinței
Istoria lui Toma este drama îndoielii omenești și a întâlnirii personale cu Cristos. Ușile închise, frica discipolilor și pacea lui Isus arată că credința nu se naște din vedere, ci din încredere și Cristos cel înviat intră în temerile noastre.

Duminica a III‑a a Paștelui – Ucenicii din Emaus îl recunosc pe Isus
Lc 24,13–35 – Drumul, frângerea pâinii, recunoașterea
Evanghelia de la Emaus este imaginea vieții creștine: Cristos merge alături de noi, chiar dacă nu îl recunoaștem imediat, devine vizibil în Scripturi și în frângerea pâinii, și întâlnirea cu El naște mărturie: „în ceasul acela s-au întors”. Credința pascală devine aici comunitară: în Euharistie îl recunoaștem, iar în comunitate dăm mărturie.

Duminica a IV‑a a Paștelui – Duminica Bunului Păstor
In 10,1–10 – Isus este poarta
Bucuria pascală se adâncește în relația cu Isus: El este poarta prin care ajungem la Tatăl, El conduce, cheamă și cunoaște oile, în El „intrăm și ieșim” și găsim viață din belșug. Credința pascală devine încredere și apartenență.

Duminica a 5‑a a Paștelui – „Eu sunt calea, adevărul și viața”
In 14,1–12 – Îmbărbătarea discipolilor
Discursul de rămas‑bun, citit în lumina Paștelui, devine promisiune: „Să nu se tulbure inima voastră” – Cristos cel înviat nu a dispărut, El deschide calea spre Tatăl, iar discipolii sunt trimiși să continue lucrarea Lui. Credința pascală este activă: cel care crede „va face și el lucrările pe care le fac Eu”.

Duminica a 6‑a a Paștelui – Promisiunea Duhului Sfânt
In 14,15–21 – „Nu vă voi lăsa orfani”
Spre finalul timpului pascal, Isus îndreaptă privirea discipolilor spre Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este prezența vie a lui Cristos între noi, și discipolii nu rămân orfani. Prin Duhul Sfânt, Cristos locuiește în noi.

Înălțarea Domnului – „Eu sunt cu voi în toate zilele”
Mt 28,16–20 – Misiune și nou mod de prezență
Înălțarea nu înseamnă îndepărtare, ci o prezență diferită: Isus trimite: „Faceți ucenici din toate neamurile”, și promite: „Eu sunt cu voi în toate zilele”.
Paștele se deschide spre misiune: Biserica devine martorul Învierii în lume.

Duminica Rusaliilor – Coborârea Duhului Sfânt
In 20,19–23 – Darul și stilul de viață al Duhului
Timpul pascal se împlinește: Duhul Sfânt transformă frica în curaj, închiderea în trimitere, comunitatea discipolilor în Biserică. Duhul Sfânt este un mod de a trăi: iertare, pace, reînnoire.

Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara