Cu ocazia Anului Sfânt Jubiliar 2025, proclamat de Papa Francisc de pie memorie, în perioada 23–28 iunie a.c., la Roma a avut loc pelerinajul seminariștilor, preoților și episcopilor. Din Dieceza de Timișoara a participat un grup format din 20 de preoți, un student la teologie și un diacon, însoțiți de Excelența Sa Iosif Csaba Pál, episcop diecezan. În cele ce urmează, sunt împărtășite câteva gânduri și impresii legate de acest pelerinaj.

E.S. Iosif Csaba Pál, episcop diecezan: „A fost o experiență emoționantă să vedem mulțimea de oameni, nu numai preoți și episcopi, ci și mulți credincioși tineri și adulți, care sosiseră în pelerinaj la bazilicile majore și la biserici. A fost o experiență puternică de credință pentru mulți dintre noi. În prima parte a pelerinajului am descoperit Roma creștină sub îndrumarea unui ghid foarte bine pregătit. A fost o experiență spirituală frumoasă ca să vedem și să auzim câte ceva din tot ceea ce creștinii care au trăit înaintea noastră au făcut și au îndurat, sau să pășim pe calea martirilor, fie în catacombe, fie în Bazilica Sfântul Petru sau Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor. În același timp, am putut vizita și bisericile multor martiri și, văzând credința lor, am fost încurajați să ne trăim și noi credința cu mai multă înflăcărare. S-a întărit și frumoasa legătură frățească dintre noi. Pentru mine, întâlnirea cu Sfântul Părinte a fost o experiență deosebită. Aproximativ cinci sute de episcopi am participat la Sfânta Liturghie cu ocazia pelerinajului episcopilor și am fost îmbogățiți spiritual de modul în care Sfântul Părinte ne-a vorbit, de modul în care ne-a atras atenția de faptul că episcopul trebuie să fie un semn al unității. Ne-a îndreptat atenția către Isus Cristos, pentru ca noi să ne încredem în El și să urmăm voința Sa acolo unde ne aflăm. Iar la sfârșitul Sfintei Liturghii, am rostit Crezul împreună cu Sfântul Părinte. În același timp, Papa Leon al XIV-lea ne-a oferit fiecăruia și câte un cadou, o cazulă și o mitră. Au fost, de asemenea, valoroase și diversele întâlniri cu frații mei episcopi. Am văzut, de exemplu, entuziasmul episcopilor brazilieni atunci când au relatat despre creșterea explozivă a comunităților spirituale din diecezele lor și am auzit despre modul în care unii episcopi încearcă să promoveze parcursul sinodal în diecezele lor. Pelerinajul seminariștilor a fost, de asemenea, o experiență frumoasă, a fost emoționant să vedem atât de mulți tineri entuziaști care își dăruiesc viața lui Dumnezeu, și modul în care ei trăiesc asta. Pe lângă Sfintele Liturghii, am participat la cateheze și prelegeri și am dobândit multă experiență. Toate acestea ne-au confirmat faptul că, dacă facem pași mici și gesturi mici cu credință vie și iubire, Dumnezeu poate crea lucruri frumoase. În ultima seară am vizitat comunitatea și biserica Sant’Egidio și am putut vedea, cum membrii acestei comunități lucrează pentru și cu cei săraci. Comunitatea Sant’Egidio este o mișcare laică internațională bazată pe rugăciune, sprijinul săracilor și pace: pornesc cu rugăciune, însoțesc activitățile cu rugăciune, acordă o atenție specială celor săraci și sunt pacificatori. Când i-am întrebat cum să ne adresăm tinerilor și cum să-i implicăm, ne-au răspuns că tinerii sunt bucuroși să ajute, chiar dacă nu neapărat merg la biserică. Ajutând, ei experimentează ce înseamnă a face bine, experimentează și construiesc legături umane reale. În concluzie: am văzut trecutul, capodoperele artistice și arhitecturale, am experimentat dragostea Sfântului Părinte și credința multor pelerini, am văzut cum îi putem ajuta pe cei săraci și am văzut puterea Evangheliei atunci când o trăim cu adevărat.”

Msgr. Johann Dirschl, vicar general: „Pelerinajul la Roma a fost o experiență bogată. Personal, am fost uimit de cât de mulți pelerini au sosit la Roma pentru a trece prin Porțile Sfinte. Oamenii așteptau la cozi lungi, sub razele arzătoare ale soarelui. Cu toate acestea, toată lumea era fericită și cânta. Sf. Liturghia de încheiere a pelerinajului a fost specială, cred că am participat împreună cu aproximativ 5.000 de preoți și mulți episcopi. Am primit și un cadou din partea Sfântului Părinte, o cazulă pe care fiecare preot care a participat a putut să o ia cu el acasă. De asemenea, am fost primiți foarte frumos de surorile Fiicele Milostivirii și ale Crucii, care ne-au oferit cazare. Părintele Episcop ne-a dus și la Biserica Sant’Egidio, construită cândva într-unul dintre cele mai sărace cartiere ale Romei. Am luat cina într-un restaurant în care lucrează și servesc oameni aflați în nevoi, ajutați de asociația Sant’Egidio. Cu confrații mei am discutat adesea despre cele văzute și, chiar dacă mergeam pe jos, puteam găsi întotdeauna puțină umbră sau odihnă între zidurile răcoroase ale bisericilor.” (Msgr. Johann Dirschl vicar general a sărbătorit în acest an la Roma cea de-a 40-a aniversare a hirotonirii sale întru preot [23 iunie 1985], ocazie cu care Sfântul Scaun i-a trimis Părintelui Vicar o scrisoare de felicitare și „cele mai calde urări și binecuvântări ale Sanctității Sale Papa Leon al XIV-lea” – n.r.).

Pr. Zsolt Szilvágyi, vicar episcopal: „A fost o bucurie pentru mine ca 23 de preoți din Dieceza noastră, am participat la pelerinajul preoților cu ocazia Anului Sfânt, la care au fost prezenți aproximativ 10.000 de preoți. La Roma am avut parte de mai multe experiențe. În primul rând, însuși faptul de a fi la Roma, unde au trăit apostolii Petru și Paul și primii creștini, a fost una dintre ele. Am fost pătruns de entuziasmul lor, ceea ce m-a reînnoit în spirit și în credință. În al doilea rând, am trăit bucuria de a aparține unei comunități atât de mari cum este Biserica Catolică și că avem atât de mulți confrați în preoție. Am fost un număr mare de preoți de pe toate continentele, doritori să Îl slujească pe Bunul Dumnezeu. O altă experiență frumoasă a fost că l-am putut vedea pe Sfântul Părinte. Nu l-am întâlnit personal, dar am văzut că este aproape de oameni, de preoți. I-am admirat răbdarea. O mulțime de oameni au dorit să meargă la Sf. Părinte, iar el a dat mâna cu mulți, le-a zâmbit, le-a adresat și câteva cuvinte, iar discursurile și omiliile sale au fost foarte încurajatoare. Ne-a îndemnat să nu abandonăm viața noastră spirituală și resursele preoției noastre, care sunt rugăciunea și Sacramentele, ci să apelăm zilnic la ele. Să fim conștienți de frumusețea vocației sacerdotale și să îndrăznim să fim preoți fericiți. Joi după-amiază am participat la o întâlnire cu preoții, iar după discursul său, Sfântul Părinte ne-a încurajat în mod spontan să lucrăm împreună cu ierarhii noștri și cu ceilalți confrați, pentru că viitorul nostru, drumul pe care îl vom urma, va depinde de cât de bine putem colabora. A fost o experiență extraordinară și timpul petrecut împreună cu colegii preoți care au participat, că am putut sta de vorbă mai mult, ceea ce a consolidat și relația dintre noi. M-am întors acasă întărit atât spiritual cât și în credință.”

Pr. Adalbert Jäger, decan, paroh de Timișoara VI Fratelia: „Se spune, că toate drumurile duc la Roma. Prin harul deosebit al lui Dumnezeu, după 39 de ani de slujire preoțească, și calea mea în acest An Sfânt s-a îndreptat către Roma. Cum a fost și în cazul multor confrați de-ai mei, pentru că la Roma am avut experiența cu totul deosebită, de a vedea ce înseamnă să aparții unei Biserici universale. Inima Bisericii bate la Roma, iar eu am văzut acest lucru de multe ori în timpul săptămânii de pelerinaj. Aș dori, de asemenea, să le mulțumesc și pe această cale surorilor Fiicele Milostivirii și ale Crucii, pentru grija și deschiderea cu care ne-au primit. Pentru mine, săptămâna petrecută la Roma a fost un timp de reînnoire spirituală, o sursă de putere sufletească care în viitor mă va ajuta să trec și peste momentele mai dificile.”

Pr. Dorin Gyula Filip, decan, paroh de Ciacova: „Timișoara – Padova – Asisi – Roma – Orvieto – Padova – Timișoara. În aceste zile binecuvântate am parcurs un drum nu doar geografic, ci și profund spiritual. Am plecat din Timișoara spre Padova, unde ne-am rugat împreună la mormântul Sfântului Anton. Apoi am trecut prin Asisi, orașul păcii al Sfântului Francisc, și am ajuns la Roma. Pe drumul de întoarcere, ne-am oprit și la Orvieto, un loc de liniște și har. Fiecare pas a fost o ocazie de rugăciune, de reflecție și, mai presus de toate, de comuniune. Am fost uniți în credință, în bucurie și în tăcere. Grupul nostru a devenit, în aceste zile sfinte, o adevărată familie. Comuniunea cu Sfântul Părinte, cu Biserica Universală și între noi, a fost esența acestei experiențe. Fraternitatea și comuniunea, aceștia sunt cei doi piloni care m-au purtat, m-au întărit și m-au înrădăcinat mai adânc în trăirea credinței.

Pr. Augustin Bărbuț OCarm, paroh de Timișoara IX Preasf. Treime: „După ce am petrecut 27 de ani la Roma, tot ceea ce am vizitat acum, deja cunoșteam. Dar, cum de multe ori am tradus din limba italiană pentru ceilalți, am mai învățat și eu câteva noutăți. Ce m-a impresionat mai mult, era drumul până acolo, cu încă trei confrați ai mei, cu care ne-am deplasat cu mașina. Am petrecut în total patru zile călătorind împreună. Ne-am oprit și la Camposampiero, de care se leagă viziunea Sf. Anton cu pruncul Isus. Iar ce m-a marcat și mai mult, s-a întâmplat în Assisi. Am fost de mai multe ori în acest oraș, dar acum îmi doream mult ca să vizităm mormântul Fericitului Carlo Acutis, a cărui beatificare va avea loc în toamna acestui an. M-a impresionat foarte mult acest copil, îmbrăcat în blugi, care va fi proclamat sfânt. Un alt moment frumos, dar mai vesel era întâlnirea intitulată Sacerdoti felici, adică preoți fericiți, unde, în timpul în care am așteptat sosirea Sf. Părinte, unii preoți s-au urcat pe scenă și au cântat la microfon, invitându-i și pe ceilalți participanți să li se alăture. Erau preoți tineri și plin de viață. A fost o experiență foarte frumoasă.”

Mihály Kiss, diacon permanent, Arad: „Anul acesta am participat la două pelerinaje la Roma. Primul a fost la sfârșitul lunii mai, când am participat împreună cu soția mea la pelerinajul familiilor, bunicilor și vârstnicilor împreună cu grupul familiilor din Dieceza de Timișoara, iar cel de-al doilea acum, cu preoții. În timpul celor două pelerinaje am trecut de șapte ori prin Porțile Sfinte. Ambele pelerinaje au fost pline de har. Pentru mine cele mai frumoase experiențe se leagă de Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor, construită deasupra mormântului Sfântului Apostol Paul, și de catacomba Sfântului Sebastian, iar Sfânta Liturghie celebrată în Bazilica Sfântul Sebastian a fost deosebit de frumoasă.

Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara