Duminică, 29 septembrie 2024, va fi celebrată la nivelul întregii Biserici Universale Ziua Mondială a Migrantului și Refugiatului.
De Ziua Mondială a Migranților papa Francisc cere ca să ne amintim că fiecare poveste de migrație este o călătorie de curaj, speranță și rezistență.
Sfântul Părinte ne îndeamnă să fim solidari cu cei care caută un loc sigur, contribuind împreună la o lume mai incluzivă și plină de compasiune.
Migranții nu sunt doar călători ai distanțelor, ci și ai visurilor pentru un viitor mai bun.
Cu respect fratern
Pr. Dumitru Daniel
Responsabil diecezan al Comisiei pentru Migranți
„Dumnezeu umblă cu poporul Său”: Mesajul Sfântului Părinte prilejuit de Ziua migrantului, 29 septembrie 2024
Iubiți frați și surori,
La 29 octombrie 2023 s-a încheiat prima Sesiune a celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor, care ne-a permis să aprofundăm sinodalitatea înțeleasă ca vocație originară a Bisericii. „Sinodalitatea se prezintă îndeosebi ca drum unit al poporului lui Dumnezeu și ca dialog rodnic de carisme și slujiri în slujba venirii Împărăției” (Raport de Sinteză, Introducere).
Accentul pus pe dimensiunea sa sinodală permite Bisericii să redescopere propria natură itinerantă, de popor al lui Dumnezeu pe cale în istorie, peregrin, am spune „migrant” spre împărăția cerurilor (cf. Lumen gentium, 49). Vine spontan referința la relatarea biblică din Exod, care prezintă poporul lui Israel în drum spre țara promisă: o călătorie lungă de la sclavie la libertate care o prefigurează pe cea a Bisericii spre întâlnirea finală cu Domnul.
În același mod, este posibil să se vadă în migranții din timpul nostru, ca în cei din orice epocă, o imagine vie a poporului lui Dumnezeu în drum spre patria eternă. Călătoriile lor de speranță ne amintesc că „patria noastră este în ceruri, de unde îl așteptăm ca Mântuitor pe Domnul nostrum Isus Cristos” (Fil 3,20).
Cele două imagini – cea a exodului biblic și cea a migranților – prezintă diferite analogii. Ca și poporul lui Israel în timpul lui Moise, migranții fug adesea de situații de oprimare și samavolnicie, de nesiguranță și discriminare, de lipsă de perspective de dezvoltare. Ca și evreii în deșert, migranții găsesc multe obstacole în drumul lor: sunt încercați de sete și de foame; sunt epuizați de trude și de boli; sunt ispitiți de disperare.
Însă realitatea fundamentală a exodului, a oricărui exod, este că Dumnezeu precedă și însoțește drumul poporului său și al tuturor fiilor săi din orice timp și loc. Prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului este o certitudine a istoriei mântuirii: „Domnul Dumnezeul tău merge cu tine: nu te va părăsi și nu te va abandona” (Dt 31,6). Pentru poporul ieșit din Egipt această prezența se manifestă în forme diferite: o coloană de nor și de foc indică și luminează calea (cf. Ex 13,21); cortul întâlnirii, care păstrează arca alianței, face tangibilă apropierea lui Dumnezeu (cf. Ex 33,7); stâlpul cu șarpele de aramă asigură protecția divină (cf. Num 21,8-9); mana și apa (cf. Ex 16-17) sunt darurile lui Dumnezeu pentru poporul înfometat și însetat. Cortul este o formă de prezență deosebit de îndrăgită de Domnul. În timpul domniei lui David, Dumnezeu refuză să fie închis într-un templu pentru a continua să locuiască într-un cort și astfel să poată merge cu poporul său, „din cort în cort și în sanctuar” (1Cr 17,5).
Mulți migranți trăiesc experiența lui Dumnezeu însoțitor de călătorie, conducător și ancoră de salvare. Lui i se încredințează înainte de a pleca și la el recurg în situațiile de nevoie. În el caută mângâiere în momentele de descurajare. Grație lui, există buni samariteni de-a lungul căii. Lui, în rugăciune, îi destăinuiesc speranțele lor. Câte biblii, evanghelii, cărți de rugăciune și rozarii însoțesc pe migranți în călătoriile lor prin deșerturi, fluvii și mări și granițele din fiecare continent!
Dumnezeu nu numai că merge cu poporul său, ci și în poporul său, în sensul că se identifică în bărbații și femeile care sunt pe cale în istorie – îndeosebi în cei din urmă, cei săraci, cei marginalizați -, parcă prelungind misterul Întrupării.
Pentru aceasta, întâlnirea cu migrantul, ca și cu orice frate și soră care este în nevoie, „este și întâlnire cu Cristos. Ne-a spus asta el însuși. El este cel care bate la ușa noastră înfometat, însetat, străin, gol, bolnav, încarcerat, cerând să fie întâlnit și asistat” (Omilie la Liturghia cu participanții la Întâlnirea „Liberi de frică”, Sacrofano, 15 februarie 2019). Judecata finală relatată de Matei la capitolul 25 din Evanghelia sa nu lasă îndoieli: „am fost străin și m-ați primit” (v. 35); de asemenea, „adevăr vă spun: tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut” (v. 40).
Așadar, fiecare întâlnire, de-a lungul drumului, reprezintă o ocazie pentru a-l întâlni pe Domnul; și este o ocazie încărcată de mântuire, pentru că în sora sau în fratele care are nevoie de ajutorul nostru este prezent Isus. În acest sens, săracii ne mântuiesc, pentru că ne permit să întâlnim fața Domnului (cf. Mesaj pentru a III-a Zi Mondială a Săracilor, 17 noiembrie 2019).
Iubiți frați și surori, în această Zi dedicată migranților și refugiaților, să ne unim în rugăciune pentru toți cei care au trebuit să părăsească țara lor în căutarea de condiții de viață demne. Să ne simțim pe cale împreună cu ei, să facem „sinod” împreună și să-i încredințăm pe toți, precum și următoarea Adunare sinodală, „mijlocirii Sfintei Fecioare Maria, semn de speranță sigură și de mângâiere pe drumul poporului credincios al lui Dumnezeu” (Raport de Sinteză, Pentru a continua drumul).
Rugăciune
Dumnezeule, Tată atotputernic,
noi suntem Biserica ta peregrină pe drum spre împărăția cerurilor.
Locuim fiecare în patria sa, dar ca și cum am fi străini.
Fiecare regiune străină este patria noastră,
și totuși fiecare patrie pentru noi este țară străină.
Trăim pe pământ, dar avem cetățenia noastră în cer.
Nu permite să devenim stăpâni ai acelei porțiuni a lumii
pe care ne-ai dăruit-o ca locuință temporară.
Ajută-ne să nu încetăm niciodată să mergem,
alături de frații noștri și surorile noastre migranți,
spre locuința veșnică pe care tu ne-ai pregătit-o.
Deschide ochii noștri și inima noastră
pentru ca fiecare întâlnire cu acela care este în nevoie
să devină o întâlnire cu Isus, Fiul tău și Domnul nostru. Amin.
Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 24 mai 2024, Comemorarea Sfintei Fecioare Maria Ajutătoare
Franciscus
(Traducere – pr. Mihai Patrașcu)
Sursa: Comisia pentru Migranți, Conferința Episcopilor din România
Foto: www.vaticannews.va/de