Cea de-a 300-a aniversare a așezării populației catolice de limbă germană din Periam

lasă urme substanțiale

 

de Astrid Weisz

 

În cartierul Neudorf/ Satu Nou al localității Periam, acolo unde de peste 150 de ani străjuiește impunătoarea biserică ridicată de episcopul-cardinal de Zagreb, Juraj Haulik de Váralya, cu a doua cea mai mare cupolă, ca deschidere, din România (după Ateneul Român din București) a cântat sâmbătă, 27 iulie a.c. fanfara din Recaș, au dansat în pași de vals sau polcă copii și tineri dar și adulți în costume tradiționale șvăbești, de Kirchweih/de hram/ din Banat. Grupul etngrafic și de dans „Sonnenblumen Perjamosch”, condus de Bogdan Pîrvu, a purtat costume tradiționale noi, cusute special pentru această ocazie. Fetele au purtat cu mândrie diferitele fuste, în multiple rânduri, încrețite și plisate, cu șorțuri negre, șaluri de mătase purpurie cu franjuri lungi, adunate în falduri, decorate cu broșe, legate în cruce peste piept și brâu și cu două cozi sprijinite larg pe fuste, cămașă și corset, panglică de catifea neagră la gât și păr împletit strâns în două cozi din creștetul capului până la spate. Băieții (unii din Jimbolia / Hatzfeld, pentru că grupului îi lipsesc încă băieții) în cămăși albe, veste cu așa-numișii „Leiwesknepp” (nasturi de vestă, din metal), pantaloni negri și pălării negre simple au făcut și ei o imagine frumoasă. Acest grup etnografic și de dansuri tradiționale a stat alineat în stânga, în timp ce de cealaltă parte a pieței, în fața bisericii, mulți copii de vârstă preșcolară și primară în costume germane, specifice pentru copii – fetele cu fuste roșii delicate, șorțuri verzi, cămăși albe și băieții în pantaloni negri, cămăși albe și bretele – au o creat o atmosferă festivă și emoționantă. În centru se ridica o structură monumentală acoperită cu pânză alb, cu un pupitru și o masă în fața acestuia, în spatele căreia s-au aliniat invitații de onoare. Primarul localității Periam, cu eșarfa tricoloră i-a salutat pe deputatul Ovidiu Ganț (FDGR), președintele Asociației Șvabilor Bănățeni din Periam emigrați în Germania (HOG Perjamosch) Anton Enderle, vicepreședintele Asociației Generale a Șvabilor Bănățeni în Germania, Christine Neu, președinții Forumului Democrat al Germanilor din jud. Timiș, respectiv din Timișoara, doamnele Dagmar Șiclovan și Edith Singer, președinta Asociației Deportaților din Bărăgan, Cornelia Fiat, reprezentanții Asociației Generale a Șvabilor Bănățeni și ai Organizației de Ajutorare a Șvabilor din Banat, Erna Paler și Walter Altmaier, preoții romano-catolici și greco-catolici locali, pr. Attila Kozovits și pr. Gheorghe Traian, precum și reprezentanți ai administrației județene și locale. Au participat mulți locuitori din Periam, dar și șvabi din Banat din satele învecinate și din Timișoara sau reveniți din Germania cu această ocazie. Înainte ca părintele Kozovits să inaugureze monumentul, organizatorii și invitații de onoare au ținut discursuri în limbile română și germană, toate subliniind buna cooperare dintre administrația românească și comunitatea locală, cu etniile locale, precum și contribuția șvabilor din Banat la dezvoltarea comunității.

O mențiune specială a fost făcută contribuțiilor profesoarei pensionare de limba germană, doamna Sigrid Kuhn și ale domnilor Mihai Diaconu și Franz Baum, care s-au ocupat de organizarea la fața locului. Prezentarea de carte a unei monografii locale, în două ediții paralele, atât în limba română, cât și în limba germană, de către Sigrid Kuhn a constituit preludiul evenimentelor de vineri după-amiază din Casa de Cultură din localitate. Potrivit autoarei cărții „Periam 1724-2024 – 300 de ani de la stabilirea germanilor în Periam“ („Perjamosch 1724-2024 – 300 Jahre seit der Ansiedlung der Deutschen in Perjamosch“), necesitatea unei noi monografii locale a devenit relativ imperioasă deoarece monografiile existente erau deja depășite (una publicată de Dr. Lammert în limba română după al Doilea Război Mondial, alta în limba germană editată de comunitatea emigrată în anii 1970) și astfel, în locul unei publicații comemorative, a fost realizată o mică monografie, care a fost publicată cu sprijinul financiar al Departamentului pentru Relații Interetnice prin intermediul Forumului Democrat al Germanilor din Banat de către Editura Cosmopolitan Art. O particularitate a localității Periam constă în faptul că limba germană vorbită aici a fost considerată „domnească” de către populația satelor învecinate, mai ales că în „Neudorf”/ Satul Nou s-au stabilit mulți comercianți, care au înființat întreprinderi mici și mari și s-au diferențiat astfel de agricultorii ce locuiau preponderent „Altdorf”/ Satul Vechi și în împrejurimi. Ceea ce este deosebit și astăzi este faptul că, în ciuda populației germane relativ mici (circa 60 de persoane conform ultimului recensământ), în sat există atât o grădiniță în limba germană, cât și o școală primară în limba germană cu cursuri simultane (altfel, în Banat, cursurile școlare în limba germană pot fi găsite doar în câteva orașe).

Monumentul jubiliar sfințit cu această ocazie în fața bisericii din cartierul Haulik de către Pr. Attila Kozovits, a fost proiectat de dl. Walter Niklos cu sprijinul germanilor din Periam și al Organizației Culturale Șvăbești din Banat, în Germania și a fost menit să reprezinte structura și momentele de cotitură din istoria satului prin blocurile sale pătrate, din care e constitutit. Pe partea din față a cuburilor monumentului se poate citi: „După eliberarea Banatului de sub dominația otomană de către trupele habsburgice conduse de prințul Eugen de Savoia în 1716, primii coloniști germani s-au mutat în gospodăriile lor din Periam în 1724. În ciuda multor greutăți, aceștia și-au transformat satul, în timp, într-un orășel, un târg prosper, cu o agricultură progresivă, întreprinderi și o industrie înfloritoare, o viață culturală vie și un centru școlar modern. În secolul al XX-lea, consecințele celui de-al Doilea Război Mondial și ale dictaturii comuniste au condus la exodul aproape întregii populații germane, după câteva secole de coexistență pașnică a tuturor grupurilor etnice“, iar pe lateral: „În memoria strămoșilor noștri care au murit în Periam, a celor căzuți și dispăruți în cele două războaie mondiale, a celor care s-au refugiat în 1944, a victimelor deportării în Rusia în 1945-1949 și a deportării în stepa Bărăganului în 1951-1956, precum și a compatrioților decedați din întreaga lume. Odihnă veșnică celor răposați – pace celor vii!“

La prânz, administrația locală a găzduit o recepție solemnă în Centrul Cultural renovat și plăcut răcoros (afară erau acum 33 de grade, cu un cer senin și doar un vânt slab). Aceasta a oferit ocazia unor dialoguri și reîntâlniri. Un alt moment emoționant și festiv a avut loc la sfârșitul după-amiezii, de data aceasta în partea mai veche a satului, în biserica Sf. Ioan Nepomuk. Msgr. Johann Dirschl, vicar general, a celebrat sf. Liturghie solemnă împreună cu decanul de Timiș, canonicul Adalbert Jäger, părintele Attila Kozovits, paroh în Periam, părintele Ferenc Czeglédi de la Pecica (născut în Periam) și alți preoți invitați din împrejurimi. Prof. Christine Surdu a asigurat cadrul muzical cu cântece bine-cunoscute, dintre care unele au fost cântate de întreaga comunitate. În predica sa, Msgr. Dirschl a schițat istoria bisericii, a vorbit despre sfântul ei patron, preotul-martir Ioan Nepomuk, dar și despre experiența sa personală în Periam, acolo unde a fost administrator parohial timp de trei ani, începând cu vara anului 1986 – într-un moment în care emigrarea germanilor din Banat era deja în plină desfășurare.

Părintele paroh Attila Kozovits a vorbit direct în sufletul multora la sfârșitul Liturghiei festive: „Acasă este sentimentul de siguranță și conștientizarea faptului că ne-am născut într-o comunitate, într-o familie, că am crescut acolo și că experimentăm acest lucru din nou și din nou în cursul vieții noastre. Oamenii se întorc întotdeauna acolo unde s-au născut, unde au crescut, unde au experimentat această comunitate și această căldură și siguranță. Mulți oameni în vârstă se întorc aici din nou și din nou, unii dintre ei pentru totdeauna. Acesta este motivul pentru care cred că zilele petrecute din nou acasă, hramurile, jubileele și sărbătorile aniversare sunt întotdeauna necesare, nu doar frumoase, ci și vitale. Se cuvin mulțumiri și recunoaștere tuturor celor care depun eforturi în această direcție, în primul rând domnului Anton Enderle, președintele HOG Perjamosch, și întregului său grup de coordonare, care ne reamintesc constant că avem o casă chiar și atunci când suntem în străinătate, conform vechii afirmații: „Fă din țara străină casa ta, patria ta, dar nu lăsa niciodată casa ta, patria ta să devină o țară străină“. Părintele Kozovits a subliniat, de asemenea, cât de mult vicisitudinile istoriei au modelat comunitatea cu oficiile civile, personalități, ordine sociale, clădiri și planuri urbanistice. „Singura instituție care și-a păstrat forma și funcția inițială din 1724 este parohia romano-catolică din Periam“.

Rememorarea foștilor parohi, moment ce a avut loc la sfârșitul Liturghiei a fost deosebit de emoționantă: un acolit a așezat o garoafă roșie într-o vază în fața altarului pentru fiecare dintre cei decedați, în semn de rememorare și recunoștință, dar și o garoafă albă pentru preoții în viață, dintre care unii erau prezenți. Părintele paroh a citit în acest timp, rând pe rând, numele preoților ce au păstorit comunitatea din Periam, din 1724 și până în prezent.

După Liturghie, toată lumea s-a adunat pentru mică agapă cu băuturi răcoritoare în curtea mare și umbrită a parohiei, înainte de a reveni la Casa de Cultură pentru o recepție cu o cină și dans. Dimineața de duminică în Periam a fost rezervată pentru Liturghia comunitară de la ora 9.00 iar de la ora 10.00 pentru comemorarea răposaților. Devoțiunea principală de comemorare a avut loc la cimitirul Altdorf/ din Satul Vechi. Rugăciunea a fost deschisă de preotul greco-catolic Gheorghe Traian, părintele Kozovits a ținut o predică, iar președintele HOG, domnul Enderle, a ținut un discurs, enumerând o listă foarte detaliată a defuncților care au fost comemorați, cauzele decesului variind de la epidemii și boli la războaie, deportări (cu numele celor mai importante lagăre de deportare și locuri atât din Rusia, cât și din Bărăgan), victime ale dictaturii comuniste (Canalul Dunăre Marea Neagră) – și a numit numărul exact de morți din fiecare categorie pentru ca în final să facă un apel la pace, potrivit președintei FDGR local, Dietlinde Huhn din Großsanktnikolaus/ Sânnicolau Mare, care a subliniat: „Interludiile muzicale ale saxofonistei (cu rădăcini Periam), Ilona Haberkamp, au fost foarte potrivite, sensibile și foarte profesioniste“. A avut loc și o devoțiune pentru sufletele răposaților în cimitirul din Haulik, la care a luat cuvântul și de această dată Corinna Mineur tot din partea HOG Perjamosch. Sărbătorile jubiliare s-au încheiat în Portul Periam cu o revedere amicală pentru invitații din apropiere și de departe.