„Între memorie și uitare. Familii nobile din Banat în epoca modernă“: acesta este titlul expoziției vernisată vineri seara în mansarda Bastionului Theresia din Timișoara. Organizator este Muzeul Național al Banatului din Timișoara, muzeologul Marius Cornea fiind responsabil de coordonarea expoziției. Mai mulți experți au contribuit la succesul acțiunii, inclusiv Dr. Zoran Marcov, șeful departamentului de istorie, cercetătoarea Dr. Nicoleta Demian, muzeologul Dr. Ciprian Glăvan, și doamna Luminița Paul, expert în conservare. Expoziția a fost posibilă și datorită numeroșilor parteneri care au pregătit și pus la dispoziție un material bogat, inclusiv Episcopia Romano-Catolică de Timișoara, muzeele din Arad, Lugoj, Reșița și Caransebeș, filiala timișoreană a Arhivelor Naționale ale României sau persoane particulare, precum muzeologul lugojean Oliviu Gaidoș sau profesorul universitar dr. Pia Brînzeu. Expoziția oferă o perspectivă fascinantă asupra istoriei familiilor nobile din Banat între 1779, când această provincie a fost reîncorporată la Regatul Ungariei și 1919, anul în care administrația românească a fost introdusă aici, după căderea monarhiei austro-ungare.
Societatea pentru Istoria și Arheologia Ungariei de Sud a fost înființată la Timișoara în 1872 cu scopul de a conserva bunurile culturale ale acestei regiuni din fosta monarhie austro-ungară. Din 1919, Banatul a aparținut Regatului României. Dovezi ale structurii aristocrației din Banatul istoric în epoca modernă sunt prezentate sub formă de portrete (picturi, grafică, sculpturi), mobilier, piese de ceramică, sticlă și metal, cărți, documente, diplome aristocratice, medalii, scrisori, fotografii etc. Aceste artefacte culturale ilustrează structura aristocrației din Banat în epoca modernă. Aceste artefacte culturale ilustrează structura nobilimii din Banat ca parte integrantă a aristocrației monarhiei austro-ungare: marea nobilime, nobilimea din administrație, moșierii aristocrați, noua nobilime ridicată din rândurile burgheziei după 1779 cu merite comerciale, ecleziastice și militare deosebite. Fenomenul domeniilor nobiliare din Banat, cu conace locuite de nobili între sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XX-lea, este evidențiat de artefacte de origine nobiliară, dintre care unele au fost păstrate în muzee sau colecții particulare. La sfârșitul secolului al XIX-lea, fotograful Klösz György (1844-1913) din Budapesta a fotografiat doar foarte puține interioare ale familiilor nobile din Banat: castelele conților Nákó din Großsanktnikolaus/ Sânnicolau Mare, conților Karátsonyi din Beodra și Robert Zselenszky din Neudorf, baronilor Lipthay din Budapesta, familiei Mocioni (Mocsonyi) din Bulci și Beniczky din Folia.
Soarta artefactelor din conacele boierești din regiunea Banatului istoric a fost marcată de cele două războaie mondiale și de instaurarea regimurilor comuniste în România, Ungaria și Iugoslavia. Situația este similară cu cea a colecțiilor care au existat pe moșiile nobiliare din Transilvania, Crișana și Maramureș, fostele teritorii ale Monarhiei Dunărene. Mulți dintre acești martori ai trecutului au fost pur și simplu pierduți.
În noaptea de 2 spre 3 martie 1949, în Republica Populară Română a fost emis Decretul nr. 83, care a dus la exproprierea proprietarilor de pământ și la deportarea lor din județele Timiș și Caraș. Analizând situația moșiilor nobiliare din Banat înainte de 1914 și în martie 1949, este frapant numărul mic de familii nobiliare rămase în Banat în perioada interbelică: Somogyi, Fábián, Deschan, Eisenstädter, conții Gyürky, Patyánszky, Dadányi, Vukovics, Ürményi, Nikolics, Beniczky, Mocioni (Mocsonyi), Csernovits, Meskó, Konrád, Klobusiczky, Kelcz, Jakabffy și Szúló. Obiectele din aceste conace au fost confiscate de regimul comunist, colecționate la Timișoara sau lăsate temporar în noile ferme de stat sau cooperative de producție agricolă înființate pe fostele moșii nobiliare.
Colecția Muzeului Național al Banatului, formată din documente din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, conține diplome, scrisori, acte cadastrale, albume foto, chitanțe etc., de mare importanță pentru existența nobilimii bănățene. Din această categorie, se evidențiază în special diplomele jubiliare/de onoare, medaliile și plachetele lui Ormós Zsigmond de Csicsér (1813-1894), comite al județului Timișoara, și ale lui Telbisz Károly de Altbeschenowa/ Dudeștii Vechi (1854-1914), primar al Timișoarei între 1885 și 1914. Din această perioadă datează și puținele documente ale familiei nobiliare Nikolics din Rudna. Vizitatorii expoziției pot examina mai îndeaproape unele dintre aceste documente.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, una dintre puținele arme aristocratice a intrat în colecția muzeului: sabia baronului Johann (Freiherr) von Hiller, nobil din Butin. După al Doilea Război Mondial, cel mai probabil în legătură cu confiscările regimului comunist, sabia nobiliară a familiei Osztoics din Șemlacu Mare și Șemlacu Mic a intrat în patrimoniul muzeului. Ambele săbii pot fi admirate în expoziție.
Dieceza Romano-Catolică de Timișoara a contribuit cu mai multe obiecte la expoziția din Bastionul Theresia, potrivit arhivistului diecezan Dr. Claudiu Călin. Printre acestea se numără pălăria (Galero) cardinalului Laurentius Schlauch, episcop de Oradea, un portret-foto al cardinalului Schlauch, un portret al împărătesei Mariei Theresia cu Sfânta Coroană a Ungariei (ulei pe pânză, copie a unui portret oficial, 1858, semnat Novak Radonić), portretul episcopului conte Dessewffy Sándor din proprietatea episcopului Augustin Pacha, cândva secretar al episcopului Dessewffy, casula roșie (veșmântul liturgic) cu stemele reunite ale conților Karácsonyi Jenő și Karolina Andrássy (căsătoriți în 1886 la Betliar, în prezent Slovacia), casula albă (veșmântul liturgic) cu accesorii pentru potir, cu stemele combinate ale conților Karácsonyi Jenő și Karolina Andrássy, un potir cu patenă și medalioane din email cu – printre altele – stema episcopului baron Adalbert (Freiherr) von Falkenstein (datând din 1731) și șase icoane din lemn (două grupuri a câte trei icoane) în stil rococo cu tematică pascală din capela castelului contelui Náko de Sânnicolau Mare.
După anul 2018, Muzeul Național al Banatului a achiziționat un număr semnificativ de portrete și artefacte provenind de la mai multe familii nobile din Banat: Patyánszky de Viszák, Palikucserny de Furluk, Vukovics de Beregsău, Dadányi de Giulvăz, Eisenstädter de Buziaș, Piatsek de Herendești și Oloșag sau conții Kinsky. De asemenea, muzeul a primit o donație de textile istorice de proveniență nobiliară din secolul al XIX-lea, precum și piese de mobilier, obiecte de sticlă și o serie de 27 de fotografii ale familiei nobile Capdebó din Bărăteaz, prieteni ai familiei Dr. Ludwig și Netti Diel din Timișoara. Vizitatorii expoziției pot afla și poveștile unora dintre aceste familii nobile. Expoziția poate fi vizitată până în 24 noiembrie, de miercuri până duminică, între orele 10.00 și 18.00. Biletul de intrare permite vizitatorilor să vizualizeze două expoziții deodată la prețul de 18 lei: „Între memorie și uitare. Familii nobile din Banat în epoca modernă“ și „Femeia Belle Époque“.

Raluca Nelepcu

Foto: Walther Konschitzky, Raluca Nelepcu