Gânduri pentru Postul Mare –„Nu numai cu pâine va trăi omul, ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Mt 4,4)

Deoarece toți suntem împovărați de păcat și de urmările sale, postul ne este oferit ca un mijloc pentru a restabili prietenia cu Domnul. Așa a făcut Esdra înainte de călătoria de întoarcere din exil în țara făgăduinței, invitând poporul reunit să postească „pentru a ne smeri – a spus – înaintea feței Dumnezeului nostru” (Esd 8,21). Atotputernicul le-a ascultat rugăciunea și le-a asigurat favoarea și ocrotirea sa. La fel au făcut locuitorii din Ninive care, atenți la chemarea lui Iona la pocăință, au proclamat, ca dovadă a sincerității lor, un post spunând: „Cine știe dacă lui Dumnezeu nu o să-i pară rău și se va îndura și se va întoarce de la aprinderea mâniei sale și astfel noi nu vom pieri” (Iona 3,9). În Noul Testament, Isus pune în lumină rațiunea profundă a postului, stigmatizând atitudinea fariseilor, care respectau cu scrupulozitate prescrierile impuse de Lege, dar inima lor era departe de Dumnezeu. Adevăratul post, repetă și în altă parte divinul Învățător, este mai degrabă împlinirea voinței Tatălui ceresc, care „vede în ascuns și te va răsplăti” (Mt 6,18). El însuși dă exemplu răspunzând Satanei, la capătul celor 40 de zile petrecute în pustiu: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Mt 4,4). Adevăratul post are deci ca scop a mânca „adevărata mâncare”, care înseamnă a face voia Tatălui (cf. In 4,34). Iar dacă Adam nu a ascultat de porunca Domnului „să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și a răului”, prin post credinciosul înțelege să se supună cu umilință lui Dumnezeu, încrezându-se în bunătatea și îndurarea sa. (…)

Dragi frați și surori, dacă ne gândim bine, scopul ultim al postului este acela de a-l ajuta pe fiecare dintre noi să se dăruiască total lui Dumnezeu, cum a scris slujitorul lui Dumnezeu, Ioan Paul al II-lea (cf. enciclica Veritatis splendor, 21). De aceea, Postul Mare să fie valorizat în fiecare familie și în fiecare comunitate creștină pentru a îndepărta tot ceea ce distrage spiritul și pentru a intensifica tot ceea ce hrănește sufletul deschizându-l spre iubirea de Dumnezeu și de aproapele. Mă gândesc în special la o mai mare stăruință în rugăciune, la lectio divina, la recurgerea la sacramentul Reconcilierii și la participarea activă la Euharistie, mai ales la sfânta Liturghie duminicală. (Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea pentru Postul Mare 2009, www.magisteriu.ro)