În zilele de 20 și 21 noiembrie 2026, Casa Calfelor Kolping din Timișoara a găzduit întâlnirea națională a responsabililor echipelor sinodale, la care au participat reprezentanți ai diecezelor romano-catolice și eparhiilor greco-catolice din România. Evenimentul a oferit un cadru de reflecție, dialog și schimb de experiență privind procesul sinodal și aplicarea documentului final al Sinodului Episcopilor în viața comunităților locale.
Programul celor două zile a cuprins prezentarea experiențelor participanților, intervenții ale episcopilor, conferințe, momente de rugăciune, conversații în Duh și mărturii despre roadele, dar și despre dificultățile întâlnite în parcursul sinodal. Un accent deosebit a fost pus pe trecerea de la reflecție și consultare la colaborare concretă și asumarea responsabilității comune pentru misiunea Bisericii.

Deschiderea întâlnirii și prezentarea participanților
Întâlnirea a început vineri, 20 noiembrie, la ora 16.30, cu un moment introductiv moderat de pr. Zsolt Szilvágyi, vicar episcopal pentru activitatea pastorală în Dieceza de Timișoara. La deschidere au participat E.S. Cristian Dumitru Crișan, episcop auxiliar al Arhieparhiei Greco-Catolice de Alba Iulia și Făgăraș, E.S. Ioan Călin Bot, episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj, și E.S. Iosif Csaba Pál, episcop diecezan de Timișoara.
E.S. Cristian Dumitru Crișan a transmis salutul Preafericitului Părinte Claudiu-Lucian Pop, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș. Evocând experiența trăită împreună cu episcopul Iosif Csaba Pál la Sinodul Episcopilor de la Roma, a subliniat importanța conversației în Duhul Sfânt, o metodă care i-a ajutat pe participanții la Sinod să se cunoască mai bine și să învețe să se asculte reciproc. Potrivit episcopului, această ascultare nu trebuie să fie pasivă, ci să presupună disponibilitatea de a primi și valorifica ceea ce spune celălalt și de a reflecta asupra ecoului pe care cuvintele sale îl au în propria inimă. El a amintit și tradiția sinodală a Bisericilor Greco-Catolice, împărtășită cu Biserica Ortodoxă, exprimându-și bucuria de a participa la întâlnire pentru a-i asculta și a-i cunoaște mai bine pe cei prezenți și pentru a discerne împreună ceea ce Duhul Sfânt dorește să le transmită.
La rândul său, E.S. Ioan Călin Bot a amintit că s-a implicat în procesul sinodal încă de la început, pe vremea când era episcop auxiliar, organizând întâlniri cu preoți și cu diferite categorii de persoane. Referindu-se la semnificația acestui parcurs, episcopul a subliniat că sinodalitatea reprezintă o invitație de a merge împreună, după îndemnul Papei Francisc, dar nu doar unii alături de ceilalți, ci împreună cu Isus, prezent în inimile și în viețile noastre. Totodată, i-a îndemnat pe participanți să se lase călăuziți în continuare de Duhul Sfânt.
În cadrul prezentărilor care au urmat, participanții au împărtășit ce înseamnă pentru ei sinodalitatea și cum au experimentat-o în comunitățile din care provin. Au fost evidențiate importanța ascultării, a deschiderii față de ceilalți, a implicării credincioșilor laici și a construirii unor relații bazate pe încredere. Dincolo de experiențele diferite ale diecezelor și eparhiilor, intervențiile au arătat că procesul sinodal reprezintă o ocazie de a descoperi noi forme de colaborare și de a regândi anumite aspecte ale activității pastorale.

Sensul sinodalității – Prelegerea E.S. Iosif Csaba Pál, episcop diecezan
Un moment central al programului de vineri l-a constituit prelegerea E.S. Iosif Csaba Pál, episcop diecezan de Timișoara, cu tema „Sensul sinodalității: ce dorește Biserica să realizeze prin sinodalitate”. Pornind de la documentul final al Sinodului Episcopilor și de la experiența acumulată în Dieceza de Timișoara, Episcopul Diecezan a prezentat nouă aspecte esențiale ale vieții sinodale.
Păstorul Diecezei a arătat că sinodalitatea nu introduce în Biserică realități cu totul noi, ci readuce în atenție și pune în valoare dimensiuni care au existat dintotdeauna, dar care uneori au fost uitate sau insuficient trăite. În centrul acestui proces se află redescoperirea Sfântului Botez, prin care fiecare creștin devine membru al Poporului lui Dumnezeu și primește o vocație și o responsabilitate în viața Bisericii.
În acest context, Episcopul Diecezan a subliniat că laicii nu sunt doar beneficiari ai sacramentelor sau destinatari ai activităților organizate de preoți, ci persoane înzestrate cu daruri și carisme, chemate să contribuie activ la misiunea comunității. Sinodalitatea presupune recunoașterea acestor daruri și trecerea de la simpla consultare a credincioșilor la o colaborare reală, în care fiecare își asumă responsabilități potrivit vocației și competențelor sale.
Un accent deosebit a fost pus pe încrederea reciprocă dintre preoți și laici. Episcopul a arătat că delegarea responsabilităților nu înseamnă renunțarea păstorului la propria misiune, ci exercitarea acesteia într-un mod care favorizează maturizarea întregii comunități. În lipsa unei asemenea colaborări, există riscul ca preoții să fie suprasolicitați, iar credincioșii laici să rămână pasivi.
Referindu-se la dimensiunea spirituală a sinodalității, Episcopul Diecezan a explicat că ascultarea reciprocă nu este doar o tehnică de comunicare. Ea presupune disponibilitatea de a-L asculta pe Dumnezeu, care poate vorbi atât în propria conștiință, cât și prin cuvintele și experiențele celorlalți. În conversația în Duhul Sfânt, scopul nu este câștigarea unei dezbateri sau impunerea propriei opinii, ci căutarea împreună a voinței lui Dumnezeu.
Prelegerea a inclus și numeroase exemple din experiența Diecezei de Timișoara. Episcopul Iosif a amintit că, după încheierea Sinodului din anul 2024, din cele 155 de puncte ale documentului final au fost identificate 55 de puncte considerate deosebit de actuale pentru viața diecezei. Acestea au fost repartizate diferitelor categorii de colaboratori pastorali, de la preoți și persoane consacrate până la familii, tineri, cateheți și membri ai consiliilor bisericești, pentru a fi aprofundate în cadrul întâlnirilor sinodale.
Au fost organizate, de asemenea, reuniuni zonale la care au participat preoți și credincioși laici din mai multe parohii apropiate geografic. Aceste întâlniri au avut în primul rând un caracter formativ, oferindu-le participanților posibilitatea de a experimenta metoda conversației în Duhul Sfânt, bazată pe rugăciune, ascultare atentă și respect reciproc. Episcopul a remarcat că experiența directă poate schimba percepția celor care privesc cu rezerve procesul sinodal, deoarece această metodă este mai ușor de înțeles atunci când este trăită decât atunci când este prezentată doar teoretic.
Un alt aspect abordat a fost importanța familiei și a comunităților mici. Episcopul a subliniat că relațiile personale, sprijinul reciproc și cunoașterea celuilalt sunt esențiale pentru viața Bisericii. Comunitățile mari au nevoie de grupuri mai restrânse, în care oamenii să se cunoască, să se asculte și să se ajute, fără ca aceste grupuri să devină cercuri închise.
În același timp, a evidențiat necesitatea formării continue pentru comuniune, participare și misiune, precum și rolul persoanelor pregătite să faciliteze întâlnirile sinodale. O asemenea persoană nu trebuie să impună concluzii, ci să creeze un climat de încredere, să încurajeze participarea tuturor și să ajute grupul să păstreze dimensiunea spirituală a dialogului.
Episcopul a insistat și asupra evaluării activităților pastorale. Nu este suficient ca o inițiativă să fie organizată sau un proiect să fie realizat; este necesar să se analizeze dacă acestea răspund nevoilor reale ale comunității și contribuie la apropierea oamenilor de Cristos. În acest sens, a propus trei întrebări fundamentale: ce trebuie lăsat în urmă, ce merită continuat și ce ar trebui încercat în viitor.
În încheiere, Păstorul Diecezei a vorbit despre roadele spirituale și pastorale ale sinodalității: dezvoltarea încrederii și a spiritului fratern, capacitatea credincioșilor de a vorbi despre propria credință, participarea mai activă la viața comunității și integrarea rugăciunii în procesul de discernământ. El și-a exprimat dorința ca, în timp, sinodalitatea să nu mai fie doar o temă despre care se vorbește, ci un mod firesc de a trăi în Biserică. A comparat acest proces cu un grăunte de muștar, exprimându-și încrederea că pașii făcuți până acum vor continua să aducă roade.
Prelegerea a fost urmată de un dialog în care participanții au aprofundat îndeosebi necesitatea formării facilitatorilor, dar și dificultățile întâlnite în construirea încrederii și a colaborării, inclusiv între preoți. Programul de vineri a continuat cu discuții în grupuri mici.

De la experiența sinodală la pașii următori – Prelegerea pr. Daniel Bulai
Programul de sâmbătă, 21 noiembrie, a început cu celebrarea Sfintei Liturghii. În continuare, pr. Daniel Bulai, vicar episcopal pentru activitatea pastorală în Arhidieceza Romano-Catolică de București și referent diecezan pentru Sinodul Episcopilor, a prezentat etapele și responsabilitățile care revin Bisericilor locale în continuarea procesului sinodal, în perspectiva Adunării ecleziale din anul 2028.
Pornind de la documentele Secretariatului General al Sinodului, vorbitorul a subliniat că etapa de punere în aplicare a Sinodului nu reprezintă un nou proces de consultare și nici o sarcină administrativă suplimentară. Scopul ei este de a identifica ceea ce s-a maturizat în comunități în urma parcursului sinodal din anii 2021–2024, de a recunoaște dificultățile întâlnite și de a discerne pașii care trebuie făcuți în continuare.
Pr. Daniel Bulai a prezentat cele patru etape prevăzute pentru perioada 2027–2028: a face memorie, în primul semestru al anului 2027, la nivelul diecezelor și eparhiilor; a interpreta, în a doua jumătate a aceluiași an, la nivelul conferințelor episcopale; a orienta, în primul trimestru al anului 2028, la nivel continental; și a celebra, în octombrie 2028, la nivelul întregii Biserici.
Un accent deosebit a fost pus pe prima etapă, în care fiecare dieceză și eparhie este invitată să analizeze cu sinceritate experiențele trăite. Această evaluare trebuie să urmărească schimbările produse în viața parohiilor, în participarea credincioșilor, în relațiile dintre episcopi, preoți, persoane consacrate și laici, precum și în procesele de discernământ și de luare a deciziilor. În același timp, trebuie identificate inițiativele care au adus roade, dificultățile care persistă și domeniile în care este necesară o schimbare reală.
În cadrul prelegerii au fost prezentate zece domenii importante pentru această evaluare, printre care spiritualitatea și liturgia, participarea laicilor și coresponsabilitatea, transparența, formarea, implicarea tinerilor și a familiilor, dialogul ecumenic, prezența Bisericii în societate și colaborarea dintre dieceze și eparhii. Vorbitorul a atras atenția și asupra necesității de a-i asculta nu numai pe cei deja implicați în structurile bisericești, ci și pe cei ale căror voci sunt mai puțin auzite, inclusiv persoanele aflate în situații de fragilitate sau marginalizare.
O responsabilitate concretă a fiecărei dieceze și eparhii va fi pregătirea unui raport narativ, care să prezinte experiențele trăite, roadele spirituale și pastorale, dificultățile întâlnite și perspectivele de viitor. Acesta nu trebuie să fie o simplă enumerare a activităților organizate, ci o reflecție asupra modului în care procesul sinodal a contribuit la transformarea vieții comunităților. Raportul va constitui baza unei adunări diecezane sau eparhiale, în cadrul căreia experiențele vor fi împărtășite și aprofundate prin discernământ comun.
Pr. Daniel Bulai a explicat că adunarea trebuie să fie reprezentativă pentru diversitatea Bisericii locale, reunind nu doar clerici și persoane cu responsabilități pastorale, ci și credincioși laici, femei și bărbați, tineri, familii și persoane care nu fac parte din structurile organizate. Metoda recomandată pentru desfășurarea acesteia este conversația în Duhul Sfânt, care favorizează ascultarea reciprocă, rugăciunea și căutarea împreună a voinței lui Dumnezeu.
Un alt element important al parcursului îl constituie redactarea unei scrisori adresate celorlalte dieceze și eparhii. Spre deosebire de raportul narativ, care prezintă și interpretează experiența propriei Biserici locale, scrisoarea are rolul de a împărtăși roadele, dificultățile și învățămintele acestui drum, contribuind astfel la comuniunea și schimbul de experiență dintre Bisericile locale.
În încheierea prezentării, a fost evidențiat faptul că valoarea procesului sinodal nu poate fi măsurată doar prin numărul întâlnirilor sau al documentelor elaborate. Adevăratul său rod se manifestă atunci când credincioșii încep să simtă că Biserica este și casa lor, că sunt ascultați și că au un rol și o responsabilitate în misiunea ei.

Experiențe și roade ale procesului sinodal în Dieceza de Timișoara
Ultima parte a întâlnirii a fost dedicată prezentării experiențelor acumulate în Dieceza de Timișoara. Membrii echipei sinodale diecezane au ilustrat, printr-o prezentare comună, modul în care documentul final al Sinodului a fost aprofundat și aplicat în diferite domenii ale vieții pastorale, precum și roadele și dificultățile observate până în prezent.
A fost prezentată constituirea echipei sinodale diecezane, alcătuită din 13 membri, precum și organizarea unor grupuri și întâlniri la nivelul arhidiaconatelor, al parohiilor și al diferitelor categorii de colaboratori pastorali. Întrebările formulate pe baza Documentului Final au vizat, printre altele, participarea la Euharistie, viața comunităților, ascultarea reciprocă și dimensiunea misionară a Bisericii.
Prezentarea a evidențiat și importanța formării, amintind participarea membrilor echipei la Jubileul echipelor sinodale de la Roma, la cursuri online de aprofundare a sinodalității și la un atelier dedicat pregătirii facilitatorilor. Aceste experiențe au contribuit la o mai bună înțelegere a metodei sinodale și la dezvoltarea capacității de a conduce întâlniri într-un climat de încredere și respect.
În ceea ce privește pastorația tineretului, a fost subliniată importanța trecerii de la simpla participare la implicarea activă. Atunci când tinerii sunt ascultați și încurajați să își exprime întrebările și propunerile, ei își descoperă mai ușor darurile, își asumă responsabilități și contribuie la viața comunității. Au fost evidențiate, de asemenea, mărturia persoanelor consacrate și contribuția lor la viața spirituală, educativă și caritativă a diecezei.
Un alt aspect abordat a fost aplicarea stilului sinodal în activitatea pastorală și în procesul de luare a deciziilor. Ascultarea opiniilor diferite, gestionarea constructivă a conflictelor și căutarea împreună a unor soluții pot contribui la dezvoltarea unei comunități în care responsabilitatea nu revine exclusiv preotului, ci este împărtășită, potrivit vocației și rolului fiecăruia.
Au fost prezentate și inițiative concrete, precum întâlnirile grupurilor de rugăciune a Rozariului și ale mișcărilor bisericești, în cadrul cărora rugăciunea, mărturiile personale și discuțiile în grupuri mici au oferit posibilități de aprofundare a credinței și de consolidare a relațiilor dintre participanți.
Prezentarea nu a ocolit nici dificultățile întâlnite. Printre acestea au fost amintite rezistența la schimbare, teama de pierdere a autorității, tendința de a transforma dialogul într-un monolog și dificultatea de a trece de la discuții la colaborare concretă. În acest context, a fost subliniată necesitatea unei convertiri personale și comunitare, precum și a unei formări continue.
Un loc important l-a ocupat evaluarea procesului sinodal. Membrii echipei au arătat că aceasta nu trebuie să se limiteze la numărul întâlnirilor organizate, ci să urmărească schimbările reale produse în viața comunităților: cine a fost implicat, cine nu a fost încă ascultat, cum s-au dezvoltat relațiile, ce responsabilități au fost asumate și în ce măsură inițiativele au contribuit la misiunea Bisericii. A fost amintită și evaluarea parțială desfășurată în Dieceza de Timișoara la 22 aprilie 2026.
Printre concluziile prezentării s-a regăsit necesitatea de a acorda prioritate evanghelizării și întâlnirii personale cu Cristos, cateheza și formarea continuă urmând să aprofundeze această relație. Totodată, a fost evidențiată importanța unei colaborări mai strânse între parohii, a sprijinului reciproc și a folosirii responsabile a resurselor umane.
În partea finală a întâlnirii, reprezentanții celorlalte dieceze și eparhii au împărtășit, la rândul lor, experiențe și inițiative desfășurate în propriile comunități. Acest schimb de experiență a oferit participanților posibilitatea de a cunoaște diferite modalități de aplicare a procesului sinodal și de a descoperi preocupări și provocări comune.
Întâlnirea națională de la Timișoara a arătat că procesul sinodal nu se încheie odată cu redactarea unor documente sau cu organizarea unor reuniuni. El continuă în viața de zi cu zi a comunităților, prin ascultare, rugăciune, discernământ și asumarea unor responsabilități concrete. Experiențele împărtășite pe parcursul celor două zile au evidențiat atât pașii făcuți până în prezent, cât și necesitatea de a continua acest drum, pentru ca sinodalitatea să devină tot mai mult un mod de a trăi comuniunea și misiunea Bisericii.

Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara