Istoria Mișcării Focolarelor (Opera Mariei) începe în contextul frământat al secolului XX, în mijlocul războiului (al doilea război mondial). La început, micul grup de prietene din jurul Chiarei Lubich nu dorea nimic altceva decât să trăiască evanghelia, cuvintele ei, unul câte unul. Trăindu-le, trăind iubirea față de săracii din orașul lor, li se deschidea mereu câte o lumină nouă. Până când, într-o zi, într-un refugiu în timpul unui bombardament, la lumina lumânării, citesc din Evanghelia lui Ioan capitolul 17. „Pentru această pagină ne-am născut”, înțeleg ele, nu numai a rezolva problema săracilor din Trento, ci pentru a iubi pe toți, fiecare este candidat la unitate, „ca TOȚI să fie una”.
Născută la Trento în 1920, fondatoarea Chiara Lubich își consacră viața lui Dumnezeu la vârsta de 23 ani: acest eveniment stă la baza nașterii și înfloririi Mișcării Focolarelor, Operei Mariei, pornind de la un mic grup de prietene care, în acele vremuri de război, au văzut cum se năruiau, rând pe rând, idealurile lor.
Chiara: (…) noi vedeam într-adevăr că micile noastre idealuri, pe care le aveam, se risipeau ca un fum (…) Am fost așadar confruntate cu realitatea faptului că „totul se prăbușește” și „totul este deșertăciunea deșertăciunilor”, după cum spune Scriptura. Însă eu am simțit înlăuntrul meu ca și când Cineva mi-ar spune: „Oare există vreun ideal care nu se prăbușește, pe care nicio bombă nu îl poate distruge? Oare există?” Și le-am spus prietenelor mele: „Da, există. Este Dumnezeu”. Le-am zis: „Să facem din Dumnezeu Idealul vieții noastre”. Dumnezeu, care în acel moment ni s-a manifestat ca fiind iubire. Noi am crezut în iubire.
În doar câteva luni, la Trento înflorește o comunitate după modelul celei a primilor creștini, legată numai de iubirea evanghelică caracterizată printr-o comuniune deplină a bunurilor spirituale și materiale. Este un mod de viață contagios care se răspândește curând dincolo de zidurile micii localități trentine, fiind îmbrățișat de persoane din toate părțile Italiei și ale Europei, iar după 1959 trece dincolo de granițele Europei.
Este vorba de la început despre o experiență, în mod radical comunitară, conform acelei unități dorite de Cristos, ai cărei martori în lume se simt chemați a deveni Chiara Lubich și opera sa.
În curând, spiritualitatea unității pătrunde și în alte Biserici și denominațiuni creștine: în lumea ortodoxă, anglicană, luterană, reformată… dând naștere la ceea ce a fost apoi definit ca fiind „ecumenismul poporului”. De la sfârșitul anilor ’70, o dată cu întâlnirea cu marile tradiții religioase ale omenirii, Chiara Lubich devine ambasadoare a păcii, a dialogului și a fraternității în lumea întreagă. Dar și persoanele fără convingeri religioase găsesc în spiritualitatea focolarinilor un izvor de inspirație pentru propria viață și se simt îndemnate să colaboreze cu mișcarea pentru apărarea unor valori universale precum pacea, dreptatea, libertatea, ocrotirea naturii.(…)
În timpul unei călătorii în Brazilia în 1991, se naște proiectul Economiei de comuniune, pentru a oferi un răspuns la drama sărăciei. Cele aproximativ 800 întreprinderi care în lumea întreagă aderă la proiectul economiei de comuniune, hotărăsc în mod liber să împartă profitul lor în trei, destinându-l, în egală măsură, pentru ajutorarea persoanelor cu dificultăți economice, pentru formarea la o cultură a dăruirii și pentru dezvoltarea întreprinderii.
Spiritualitatea care se naște din carisma Chiarei Lubich pătrunde și modelează cele mai diferite domenii: politica, pedagogia, arta, medicina, ecologia, comunicarea… Ultima sa expresie, în ordine cronologică, este Institutul Universitar „Sophia”, recent constituit, adevărat laborator academic de formare, ce reunește cercetarea, studiul și experiența în interiorul unei comunități de viață și gândire.
La Opera, căreia i-a dat naștere Chiara Lubich, au aderat, în tot mai mare măsură, persoane din toate culturile, de orice statut social și stare de viață, din toate părțile lumii. Mișcarea Focolarelor numără actualmente în jur de 2.500.000 membri și aderenți din 182 națiuni. Un popor care vrea să-și însușească viața primilor creștini. Un model de conviețuire, din care se inspiră cele 35 de orășele născute pe cele cinci continente, adevărate fragmente ale unei societăți reînnoite de iubire. Vizitând, în mai 2018, primul dintre aceste orășele ale Mișcării, Loppiano, de lângă Florența, Papa Francisc i-a îndemnat pe focolarini să trăiască ceea ce a numit „spiritualitatea lui noi”, în locul oricărei forme de individualism, egoism, alienare, în lumea de astăzi.
În dieceza noastră există grupuri de Cuvântul Vieții de ex în Timișoara-Iosefin (în prima miercuri din lună; contact: flavius.branzan@gmail.com ), Reșița-Maria Zăpezii (în ultima duminică din lună; contact: petronela1956@gmail.com ): citim, medităm, trăim Cuvântul și apoi împărtășim experiențele trăite – astfel se creează comunitate, comuniune.
Alte informații: www.focolare.org
MEC a fost infiintata in 1993 la initiativa calugarului carmelitan descult Padre Antonio Maria Sicari pentru a construi o experienta de comuniune intre caalugari si laici astfel incat respectând fiecare vocatia proprie sa poata impartasi carisma carmelitana.
In Romania prima comunitate s-a format odata cu venirea calugarilor carmelitani desculti in 2000.
Exista comunitati in Italia , Belgia , Liban, Letonia , Statele Unite ale Americii si Columbia.
Ce semnifica MEC ?
Miscare = asa cum definim Biserica in pelerinaj spre patria cereasca , dar si ca purtatori ai iubirii lui Cristos si altor oameni.
Ecleziala= „ sectorul” de activitate este Biserica pentru a defini o filiala si sincera dragoste pentru ea care este Mama.
Carmelitana=Carisma carmelitana veche de aproximativ 800 de ani , este un dar al Duhului Sfant pentru a trai propriul Botez si a-l iubi pe Cristos si Biserica Sa.
La radacina sfinteniei carmelitane se afla prietenia intima cu Cristos is aminiterea permanenta a virtutilor a Sfintei Fecioare Maria .
Idealul este cunoasterea profunzimii propriei inimi care este locuita de Sfanta Treime si astfel sa traim constienti si mistic intrega experienta umana cu toate aspectele ei : familie , servici , timp liber, prietenii , suferinta etc. Sa intelegem ca viata este o cale spre sfintenie prin trairea sfaturilor evanghelice : saracia , ascultarea , curatia .
Activitate : formarea crestina prin Scoala de Crestinism saptamanala (derulata de-a lungul anului scolar calendaristic ) , prin bunavointa si sprijinul Episcopiei Romano-Catolice TImisoara, in centrul Diecezan de Tineret si Familie (strada Episcop Augustin Pacha nr. 2);Exercitii Spirituale Anuale, pelerinaje si initiative caritabile.
Contact:Familia Ciobotaru ; tel: 0720010100, 0721719838
Linkuri : Info @ mec-carmel.org
Este o cale de inițiere creștină fondată după Conciliul Vatican II, în 1964, de către Kiko Arguello și Carmen Hernandez.
Pe această cale, își vor găsi răspuns la prolemele existențiale ale vieții, atât persoanele baptizate, cât și cei care nu l-au cunoscut pe Dumnezeu, care trăiesc în afara Bisericii și nu înțeleg suferința, boala, moartea. Sunt chemați să facă parte din marea familie a copiilor lui Dumnezeu. După mai bine de 50 de ani de la nașterea Căii Neocatecumenale Biserica Catolică, prin cei patru papi succesizi, a recunoscut și a promovat Calea ca rod și inspirație a Duhului Sfânt,venit în ajutorul Bisericii. Kiko primește de la Sf. Fecioara Maria de a crea mici comunități creștine care să trăiască după exemplul Sf. Familii din Nazaret în umilință, simplitate și laudă, în care celălalt este Crristos!
Viața comunității se sprijină pe un tripod: -cuvântul lui Dumnezeu, -liturghia, -comunitate. În acest fel se ajunge la comuniune frățească și credință adultă. Cei care au auzit și au primit Kerigma și au pornit pe această cale, li s-a schimbat viața în mod concret și din recunoștiință față de iubirea gratuită a lui Dumnezeu, s-au născut vocațiile: familii deschisă la viață, familii în misiune, preoți și itineranți.
Viața fiecăruia se poate schimba atunci când îl întâlnești pe Cristos, lucru ce se poate vedea concret în viața de zi cu zi.