Conferința culturală de la Sindelfingen împletesc credința, amintirea, știința și… muzica

De Raluca Nelepcu

„Viața religioasă între cele două războaie mondiale”: Acesta a fost titlul unei conferințe culturale care a avut loc în data de 10 mai în Casa Șvabilor Dunăreni, recent renovată, din Sindelfingen, Baden-Württemberg, la aproximativ 20 de kilometri de Stuttgart. Conferința a fost organizată de St. Gerhards-Werk e. V. Stuttgart în cooperare cu Institut für Kirchen- und Kulturgeschichte der Deutschen in Ostmittel- und Südosteuropa e. V. (Institutul pentru Istoria Eclesiastică și Culturală a Germanilor din Estul, Centrul și Sud-Estul Europei). Cercetători din Germania, România, Serbia și Ungaria au fost prezenți pentru a discuta aspecte individuale ale vieții bisericești a șvabilor dunăreni în perioada interbelică. Casa Șvabilor Dunăreni fusese deja redeschisă în mod solemn cu o zi înainte.

Conferința propriu-zisă a început cu un discurs de bun venit al organizatorilor Prof. Dr. Rainer Bendel și Robert Pech M.A., care au prezentat tema generală. Contribuțiile s-au axat în diferite moduri pe viața ecleziastică a minorităților germane din regiunea Dunării și nu numai, în perioada interbelică – o fază de profunde convulsii politice și sociale. Conferința a explorat interacțiunile complementare dintre Biserică și societate, dintre conducerea Bisericii și stat, folosind exemple individuale din regiunile în care șvabii dunăreni au trăit și, în unele cazuri, încă trăiesc, cum ar fi Banatul sau Bacica. Programul s-a axat, de asemenea, pe relațiile din cadrul Bisericii, între cler și congregații sau între grupuri confesionale. În total, în program au fost opt prelegeri, dintre care una a fost prezentată online.
Prima prelegere a venit de la Timișoara: Dr. Claudiu Călin, arhivist al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara, a vorbit despre ordinele și congregațiile religioase din Dieceza de Timișoara între 1923 și 1948, evidențiind rolul acestor comunități religioase într-o perioadă de convulsii politice și subliniind importanța lor pentru viața religioasă a minorității germane din Banat. Ordinele religioase masculine din Dieceza de Timișoara în perioada interbelică erau: Franciscanii Observanți, Franciscanii Minoriți, Piariștii, Mizericordienii și Salvatorienii, existând și câteva ordine religioase feminine: Surorile Școlare Sărace („Notre Dame”), Surorile Franciscane („Fiicele Sfântului Francisc”), Surorile Vincențiene („Fiicele Carității creștine” sau „Filles de la Charité”), Surorile Sociale și Surorile Benedictine ale Sfintei Lioba. Abordarea modernă a acestor ordine și congregații în activitatea pastorală din Banat, în educație și în viața socială și caritabilă a dus la o anumită dezvoltare a conștiinței creștin-catolice a germanilor din Banat.
Aceasta a fost urmată de o prezentare a semnatarei acestui articol, în care a fost discutat rolul Surorilor Școlii sărace de la Notre Dame în educația tinerelor fete în perioada interbelică. Această prezentare, intitulată „Școală, Credință, Comunitate: Surorile Școlare Sărace (de Notre Dame) – adevărate repere educaționale în sec. 20”, s-a axat, printre altele, pe marea adaptabilitate a surorilor de Notre Dame la diferitele condiții politice și economice din perioada de după primul război mondial. Vorbitoarea a subliniat, de asemenea, faptul că Surorile de Notre Dame au fost responsabile de singurele școli confesionale din Banat care nu au fost predate „Grupului Etnic German”, organizația național-socialistă din România, datorită eforturilor hotărâte ale superioarei provinciale de atunci, Sr. Maria Alexandra Rabong.
Mai multe prezentări s-au axat pe viața bisericească din Ungaria. În timp ce dr. habil. Krisztina Frauhammer, care locuiește și lucrează la Szeged, a vorbit despre „Feminizarea religiei în Ungaria între cele două războaie mondiale”, prelegerea doctorandei Viktória Muka de la Universitatea Andrássy din Budapesta s-a referit la covoarele artistice de flori din solemnitatea Corpus Christi/ Trupul Domnului din satele de pe Dealurile Budei. Prezentarea referentei a evidențiat modul în care practica religioasă și formele culturale de exprimare sunt strâns legate între ele și modul în care tradițiile regionale rămân vii de-a lungul generațiilor, chiar până azi.
Alte prelegeri au fost susținute de arhivistul din Budapesta, dr. András Grósz, care a vorbit despre îngrijirea pastorală a germanilor din Ungaria în anii 1920, și dr. Melinda Marinka de la Institutul de Etnografie și Muzicologie din cadrul Facultății de Filosofie a Universității din Debrețin, care a examinat viața culturală și religioasă din perioada interbelică în unele comunități din regiunea culturală din nord-estul Ungariei, în cadrul unei prelegeri online. Profesorul Nándor Birher, de la Universitatea Catolică Péter Pázmány din Budapesta, a susținut o prelegere despre primatul de Esztergom, Cardinalul Serédi Jusztinián, „Creatorul Codex Iuris Canonici – și rolul germanilor în ”Restul” Ungariei”.
Una dintre contribuțiile remarcabile a fost prelegerea de închidere a Dr. Réka Miklós, lector de canto gregorian la mănăstirea evanghelică din Schwanberg, care a fost însoțită impresionant de cântece și pian. Referenta a prezentat cartea de rugăciuni și imnuri în limba germană „Laudate Dominum – Lobet den Herrn” (1925) de Jakob Leh și a analizat utilizarea și distribuția acesteia în regiunea Bacica. Acompaniamentul muzical a conferit prezentării o profunzime deosebită și a asigurat o încheiere demnă și relaxată a conferinței.
„Am putut vedea din toate prezentările că această diversitate de noi începuturi, de lupte, de abordare a tradiției și continuității a caracterizat acești 30-40 de ani. Acest lucru a devenit foarte clar încă o dată în ultima prezentare. Pentru mine, aceasta este o semnificație a acestei perioade“, a declarat Prof. Dr. Rainer Bendel după prezentări. „Ceea ce mă fascinează întotdeauna la această perioadă interbelică și la evoluțiile din timpul celui de-al Doilea Război Mondial este viteza extraordinară cu care au avut loc evoluțiile“, a adăugat directorul asociației St. Gerhards-Werk.
În general, conferința a fost caracterizată de un nivel academic ridicat, diversitate tematică și întâlniri personale constructive. Ea a oferit participanților o bună ocazie de a face schimb de opinii cu privire la chestiuni legate de istoria religioasă și culturală în Europa central-estică și de sud-est. La eveniment au participat, printre alții, Peter-Dietmar Leber, președintele federal al Landsmannschaft der Banater Schwaben (Asociația Șvabilor Bănățeni), împreună cu soția sa Hiltrud Leber (Asociația Șvabilor Bănățeni din Zăbrani/HOG Guttenbrunn), Günther Friedmann, președintele federal al Heimatverband der Berglanddeutschen (Asociația Germanilor din Banatul Montan), și Johann Janzer (Asociația Șvabilor Bănățeni din Sânandrei/HOG Sanktandres).
O altă conferință – ultima din această serie – va avea loc în luna noiembrie a acestui an, tot la Casa Șvabilor Dunăreni. Viitoarea conferință pe teme de cercetare se va axa pe viața creștină și integrarea acesteia în societate în perioada de după al Doilea Război Mondial și până în anii 1990 și va reuni încă o dată persoane interesate de istoria șvabilor dunăreni. O publicație conținând toate lucrările va apărea după seria de conferințe.

Prima pagină: Fotografia finală cu toți participanții la conferința de cercetare din Casa Șvabilor Dunăreni din Sindelfingen | Foto: Günther Friedmann