Până inclusiv în aprilie, cursul biblic organizat în sala mare a Mănăstirii Salvatorienilor din Timișoara, coordonat de Dr. theol. Imogen Tietze, referent pentru educație al Diecezei de Timișoara va continua fără întrerupere. Întâlnirile au loc o dată pe lună, sâmbăta, între orele 10.00 și 16.00, cu prânz inclus, și cuprind prelegeri, discuții în plen și lucru în grup.
În cadrul întâlnirii din ultima zi a lunii februarie a.c. s‑a discutat despre perioada de după moartea lui Alexandru cel Mare, în anul 323 î.Cr., când generalii săi au împărțit între ei teritoriile cucerite, iar limba și cultura greacă s‑au răspândit în estul Mediteranei, în Egipt, Mesopotamia, Persia, Siria, Liban, Israel și până în nord‑vestul Indiei.
Răspândirea gândirii, filosofiei și culturii elene a generat un conflict între populația Israelului și Antioh al IV‑lea Epifanes, un rege din dinastia seleucidă, care a intensificat și chiar a forțat procesul de elenizare, mergând până la profanarea Templului din Ierusalim. Aceasta a dus la revolta Macabeilor.
„Din această perioadă datează Cartea lui Qohelet, numit și Ecleziastul, care reflectă într‑un mod sincer situația și mentalitatea vremii. «Deşertăciunea deşertăciunilor – spune Qohelét», care mai subliniază: «Am văzut toată truda şi tot succesul lucrării care sunt [motiv] de gelozie a omului faţă de aproapele lui. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt.» În ciuda faptului, că această carte insuflă o atmosferă pesimistă, trebuie să apreciem și realismul ei, cu care reflectă, într-o oarecare măsură și credința poporului evreu: în ciuda greutăților ei totuși țin la Dumnezeul lor și la identitatea religioasă iudaică“ – a explicat dr. Imogen Tietze în cadrul prelegerii.
Pe marginea celor două Cărți ale Macabeilor, participanții au remarcat că:
– autorii fac referire la lună și an, ceea ce arată introducerea unui calendar și a măsurării timpului după un sistem stabilit.
– sărbătoarea „purificării Templului și a Altarului“ după profanare, descrisă în Prima Carte a Macabeilor (1Mac 4,44–59), constituie originea Sărbătorii Hanuka sau a Sărbătorii Luminilor, care durează opt zile și comemorează rededicarea Templului din Ierusalim după victoria revoltei conduse de frații Macabei; simbolul ei este sfeșnicul cu 8 + 1 lumânări.
– în 2Mac 1,36 se face referire la «Neftár», care se traduce prin «pur», însă este numit de mulţi «Neftái» – o „apă densă“ inflamabilă: țițeiul.
„Există încă două Cărți ale Macabeilor, care însă nu sunt considerate canonice. A Treia Carte a Macabeilor, datând din secolul I î.Cr., relatează persecuția poporului evreu în Egipt, fără a-i menționa pe macabei. A Patra Carte a Macabeilor, tot din secolul I î.Cr., oferă o reflecție asupra dominației rațiunii temătoare de Dumnezeu asupra patimilor, folosind ca exemple martirii macabeilor“ – a precizat dr. Imogen Tietze.
În cele din urmă cei prezenți au discutat despre Cartea lui Daniel, în care, printre altele, se face referire din nou la profanarea Templului din Ierusalim (Dan 9, 24-27).
Următoarea întâlnire va avea loc sâmbătă, 21 martie a.c. în mănăstirea Călugărilor Salvatorieni.
Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara
