Timișoreanul Norbert Bock, mizericordienii și moștenirea lor spirituală

Intru dimineață pe poartă, la serviciu. La fel ca în fiecare zi, nimic deosebit. La poartă, curierul instituției îmi întinde un plic alb, A4, pe care este scris la destinatar numele meu. Mă uit, în clipa următoae, la expeditor… Plicul vine de la Pécs, din Ungaria, de la Br. Koncz Asztrik OH… curiozitatea și bucuria se amestecă… Acronimul OH denumește un ordin călugăresc: Ordo Hospitalis Sancti Ioannis de Deo, adică al Ordinului Călugărilor Mizericordieni. Br. Asztrik este membru al acestui ordin care timp de mai bine de 200 de ani a activat cu rezultate notabile și la Timișoara în domeniul medicinei, până când regimul comunist a hotărât că nu mai trebuie… că trebuie șters de pe harta orașului și alungat din urbe. Br. Asztrik este de mai mulți ani un plăcut partener de corespondență, iar acum circa un an ne-a și vizitat. Nu are rădăcini în Timișoara sau Banat, dar bunicul său a plecat în veșnicie, în vremurile ultimei conflagrații mondiale, aici, la Timișoara. Mormânt nu mai are, doar în vre-o două locuri se amintește de oamenii aceștia, morți în vreme de război, în condiții dintre cele mai grele…
Ca membru al Ordinului Mizericordienilor, Br. Asztrik face parte din breasla celor care se îngrijesc de sănătatea noastră. Dar, iată că nu doar de sănătatea fizică, ci și de cea sufletească și de bucuria spiritului, a intelectului.
Plicul conține doar o revistă. Dar ce revistă! Ea se numește pur și simplu „Misericordia“ – nici nu putea să se cheme altfel! Este editată la Viena de Provincia Ordinului Mizericordian pentru Europa Centrală… Iar în acest număr ne vorbește despre un Herbarium (ierbar) și de autorul său…
În cursul anului trecut, în cadrul vizitei sale, povesteam cu Br. Asztrik despre mănăstirile ordinului, despre spitalele lor, care cândva se găseau și la Timișoara, Oradea și Satu Mare, despre problemele de azi și despre… personalitățile marcante de ieri, a căror memorie merită reîmprospătată, povestită și azi… „Herbarium vivum“ este o lucrare în trei volume, un manuscris deosebit de frumos ilustrat, care reunește între paginile sale imagini și exemple de 1216 plante presate, uscate, ce provin din Feldsperg (azi Valtice, rep. Cehă, Moravia de Sud) și zona montană înconjurătoare, dar și din străinătate. Dar… cine este cel care a realizat acest ierbar?
P. Paulus Falck SJ boteza la 15 ianuarie 1731 la Timișoara, în vechea biserică a iezuiților, în actuala Piață Sf. Gheoeghe, copil Johann Adam Bock (lat. Boccius), fiul lui Johann Adam Bock, medic primar militar al Banatului Timișan, și al soției sale Maria Magdalena. Nași de Botez au fost Johann Marco Reisenbichel, perceptor al casieriei militare imperiale, și Maria Susanna, soția sa (un alt fiu al soților Bock, Philipp Anton, se născuse la 22 martie 1727, tot la Timișoara). Istoria ulterioară ne povestește că Johann Adam Bock senior a trecut la cele veșnice încă în același an, astfel că mama și fiul, împreună cu ceilalți copii au plecat la Viena. Urmând studii la Praga, Johann Adam Bock junior intră în contact cu Călugării Mizericordieni din capitala Boemiei întrând în ordinul acesta în 1748 și luându-și numele de Norbertus… Sub acest nume – Frater Norbertus Boccius OH – a ajuns la Feldsperg unde nu doar că a învățat să îngrijească bolnavii și să le mângâie sufletele, a devenit prior al mănăstirii, dar și medic experiemntat, predând Anatomie și Chirurgie în școala ordinului, școală a cărei conducere a preluat-o în 1778. Între 1784-1796 el a îndeplinit și rolul de provincial pentru întregul teritoriu al monarhiei Habsburgice, iar între 1796-1806 a reluat slujirea de Prior al mănăstirii din Feldsperg.La toate științele studiate în mănăstirile mizericordiene se adăugau pe atunci și Botanica și creșterea plantelor medicinale… iar de aici, până la punerea bazelor deja menționatului „Herbarium vivum“ nu a mai fost decât un pas… Trei volume, groase, pline cu plante presate… plante adevărate, nu doar desene, redări artistice, ci ierburi care altfel ar fi devenit demult țărână. Însă, fiecare plantă este astfel redată, de parcă ar fi răsărit dintr-un vas, un ghiveci frumos ornamentat, pictat pe filele pe care sunt presate plantele. Acest lucru dă ierbarului nu doar o valoare deosebită în domeniul Botanicii, ci și o certă valoare artistică. În plus, cele trei volume ale sale sunt printre cele mai vechi, de acest tip, păstrate în Cehia de azi. Herbarium-ul se găsește în arhiva conventului din Brno/Brünn, din Cehia, fiind în custodia fratelui Martin Macek OH.
Dincolo de povestea priorului Norbertus Boccius (Norbert Bock), autorul Herbarium-ului, se țese o poveste nouă, aceea a ilustratorilor celor trei volume: trei frați, Josef, Franz și Ferdinand Bauer, fii lui Lukas Bauer, pictorul de curte al familiei princiare de Liechtenstein, familie care a susținut mult activitatea Mizericordienilor, principi proprietari ai unor domenii în Lednice/ Eisgrub și Valtice/ Feldsperg. Pictorul Lukas Bauer a răposat relativ tânăr, lăsând în urma sa acești trei fii orfani. Priorul Bock a recunoscut devreme talentul celor trei, la pictură, dându-le de lucru în ilustrarea Herbarium-ului, ba mai mult în 1770 a pus bazele unei alte opere „Liber Regni Vegetabilis“ (Cartea Lumii Plantelor). Volumele ulterioare ale cărții s-au numit „Hortus Botanicus“ (Grădina Botanică). Împreună, întreaga colecție de opere de botanică sunt reunite în așa-numitul „Codex Liechtenstein“, un adevărat proiect întins, în realizarea sa, pe mai multe decenii. Până în 1804 au fost realizate nu mai puțin de 14 volume cu un total de 2748 de acuarele și 3100 de plante.
Franz (Francis) Bauer (1758–1840) a devenit primul pictor botanist angajat permanent la Kew Gardens, în Marea Britanie, numit în 1790 de către Sir Joseph Banks cu titlul de „Botanick Painter to His Majesty” (Pictorul botanist al Majestății Sale).
Ferdinand Bauer (1760–1826), fratele mai mic al lui Franz, a fost un mare illustrator și explorator. A colaborat strâns cu Franz și a participat ca artist de istorie naturală la expediția navelor britanice HMS Investigator și pe calea circumnavigației Australiei alături de căpitanul Matthew Flinders și botanistul Robert Brown (1801–1803). A creat mii de schițe detaliate folosind un cod secret de culori pentru a reda fidel flora și fauna Australiei. Colecția sa se află la Muzeul de Istorie Naturală din Londra.
Josef Anton Bauer (1756-1831), cel de-al treilea frate din familie, care a urmat o carieră artistică diferită, activând ca pictor de curte pentru Prințul de Liechtenstein.
În custodia Serviciului Județean Timiș al Arhivelor Naționale, Timișoara, se află un exemplar al unui tratat de Chirurgie, din 4 august 1764, primit din Feldsperg/Valtice. Pe atunci Norbert Bock (†14 iulie 1806, Feldsperg) activa deja din nou în mănăstirea și spitalul de acolo… Să fi fost acest tratat trimis de el mănăstirii orașului său de origine? Cert este însă că moștenirea sa spirituală și științifică rămâne o frumoasă teseră viu colorată în mozaicul atât de bogat al spiritului creștin al Timișorii.