Casa din Sindelfingen (Baden-Württemberg) a Șvabilor Dunăreni, a fost un real centru de activitate academică sâmbătă, 8 noiembrie 2024. Cercetători din Germania, România, Ungaria și Serbia s-au reunit pentru a prezenta rezultatele cercetărilor lor pe diverse teme în cadrul conferinței culturale „Consolidarea promovării pietății în secolul al XIX-lea“ (Verhärtete Frömmigkeit im 19. Jahrhundert). Conferința a fost organizată de Asociația St. Gerhards-Werk din Stuttgart, aflată sub patronajul Episcopiei de Rottenburg-Stuttgart. Acesta a fost cel de-al treilea eveniment dintr-o serie de conferințe care a început cu comunicări legate de etapa de colonizare a șvabilor dunăreni și a avut drept a doua temă „Iosefinismul și iluminismul“. Seria de conferințe, care a fost organizată de Prof. Dr. Rainer Bendel și Robert Pech M.A., va continua și anul viitor.
Primele două lucrări prezentate la conferință au fost legate de Banatul românesc, de astăzi. Dr. Claudiu Călin, arhivist al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara, a susținut o amplă prezentare despre „Ordinele religioase în Dieceza de Cenad și în Banat în secolul al XIX-lea“. Referentul a început prin a descrie contextul istoric al prezenței ordinelor religioase în Banat, crearea și dezvoltarea Diecezei de Cenad și a episcopilor săi în secolul al XIX-lea. Episcopia a fost înființată în anul 1030 de către Sfântul rege Ștefan al Ungariei. Primul său episcop a fost Sfântul Gerhard, un benedictin venețian care a murit ca martir în Buda în 1046. Episcopia a funcționat neîntrerupt în Cenad până în 1552, când întreaga regiune a fost ocupată de otomani. „După eliberarea regiunii în 1716, episcopia a revenit la viață, iar în 1730-32 scaunul episcopal a fost mutat la Timișoara, dar vechea denumire, Dieceza de Cenad/Csanád, a continuat să existe“, a explicat Dr. Claudiu Călin. De-a lungul secolelor, numeroase ordine și congregații și-au desfășurat activitatea pe teritoriul diecezei: Benedictini, Dominicani, Franciscani, Capucini, Iezuiți, Mizericordieni etc. Au fost construite biserici, mănăstiri, spitale, școli și alte instituții social-caritative și educative. Claudiu Călin a trecut în revistă ordinele religioase unul câte unul, explicându-le particularitățile și evidențiind cele mai interesante aspecte. De exemplu, el a explicat că Mizericordienii au fondat la Timișoara un spital și au folosit ulterior primul aparat cu Raze X din urbe. Franciscanii și iezuiții și-au fondat fiecare propria școală, printre multe altele. Salvatorienii au preluat grija pastorală în trei parohii în secolele XIX și XX: Mehala, Elisabetin și Sântana Veche (Comlăuș). Surorile de Notre Dame au condus și dezvoltat cele mai bune școli de fete din Banat începând din 1858.
Următoarea prelegere i-a succedat celei anterioare. Semnatara prezentei contribuții a prezentat Ordinul Surorilor Școlare Sărace de Notre Dame, concentrându-se în special pe adaptabilitatea ordinului introdus în Banat din Bavaria de către episcopul Alexander Csajághy. Surorile Școlare din München aveau o reputație deosebit de bună, iar calitățile lor pedagogice deosebite erau cunoscute și apreciate de episcop, care dorea să aibă Surorile Școlare în zona sa de activitate. Surorile de Notre Dame au fondat prima școală confesională pentru fete cu predare în limba germană din Banat. Referenta, care și-a finalizat doctoratul despre Învățământul German din Banat în luna septembrie 2024, a relatat despre bogata activitate a Surorilor de Notre Dame din Banat, care au deschis și întreținut școli de fete în întreaga regiune, sprijinite în mare măsură de episcopul Alexandru Bonnaz, succesorul episcopului Csajághy. Instituțiile de învățământ, inițial cu predare în limba germană, au fost treptat maghiarizate după fondarea Dualismului Austro-Ungar din 1867 – surorile au fost puse în situația să învețe limba maghiară, iar după sfârșitul Primului Război Mondial, limba română a fost, de asemenea, utilizată pe scară largă în învățământ. Surorile de Notre Dame s-au adaptat cu succes la schimbările politice, economice și sociale prin care a trecut societatea în deceniile care au urmat sosirii lor în Banat.
Următoarele prelegeri nu au fost nici ele mai puțin interesante decât primele. Prelegerea susținută de Dr. Zsofia Bárány de la Biblioteca Națională Maghiară din Budapesta s-a referit la dispensele de căsătorie în Dieceza de Cenad în perioada anilor 1830-1840. Ea a vorbit despre episcopul Josef Lonovics de Krivina, care a condus dieceza din 1834 până în 1848 și s-a ocupat, printre altele și de probleme pastoral-juridic-canonice, precum căsătoriile între rude și căsătoriile mixte. El a explicat autorităților eclesiastice superioare de la Roma contextul istoric și social al unor astfel de excepții necesare – Dr. Zsofia Bárány a cercetat mai cu seamă scrisorile episcopului Lonovics păstrate într-un fond documentar la Budapesta și le-a analizat.
Etnologul János Bednárik de la Institutul de Etnologie din Budapesta a prezentat un episod din 1887 din localitatea Törökbálint (germ. Großturwall, în comitatul Pesta), în care preotul local a refuzat să ia parte la o procesiune cu credincioșii. Aceasta a dus la discuții despre rolul preotului în comunitatea sătească la acea vreme, comparativ cu perioada ulterioară, dar și despre legitimitatea sau importanța unei procesiuni bisericești în credința populară în ultimele două veacuri, mai cu seamă în zone rurale.
Programul a continuat după pauza de prânz căpătând o notă realmente muzicală. Dr. Réka Miklós a prezentat cărți de cânt catolice scrise de mână de un cantor din regiunea Batschka în secolul al XIX-lea. Examinând cărțile cantorilor Elme Imre și Schäffer Jakab, destinate organistului, la cântul bisericesc, ea a analizat multilingvismul și rolul cantorilor în practica liturgică prin compararea cântecelor istorice și recitarea unor pasaje. Ea a adus cu ea, de asemenea, pentru ilustrare, mai multe cărți ale acestor cantori. Dr. Réka Miklós este originară din Transilvania, România, a studiat Educație Muzicală la Universitatea Transilvania din Brașov și Muzică Bisericească Catolică la Universitatea de Muzică și Artele Spectacolului din Graz. În prezent locuiește în Senta (Srb. Zenta), Serbia (reg. istorică Bacica). Prelegerea și interpretarea ei muzicală au fost foarte bine primite de participanți.
Prof. Dr. Gábor Tüské de la Institutul de Studii Literare din Budapesta a vorbit despre Martin von Cochem, preot capucin și misionar popular din secolul al XVII-lea, ale cărui cărți religioase au fost larg răspândite și în Ungaria secolului al XIX-lea, inclusiv în Banat, prin numeroasele lor ediții. Deși în cadrul comunicării au fost prezentate cu precădere ediții germane, maghiare și cehe, aceste lucrări au cunoscut și traduceri slovace sau croate, la rândul lor deosebit de răspândite.
Co-organizatorul Robert Pech a oferit participanților un scurt rezumat al lucrării pregătite de Prof. Dr. János Ugrai de la Institutul de Istorie al Universității din Miskolc. Referatul a fost intitulat „Efectele «libertății de aur protestante» asupra vieții școlare și bisericești din Ungaria“. Vorbitorul nu a putut participa la conferință din cauze de sănătate.
Conferința academică de la Sindelfingen a fost o bună ocazie de a analiza rolul pe care creștinismul, în speță de confesiune catolică, l-a jucat în viața șvabilor dunăreni, atât din punct de vedere social, cât și politic și cultural, de la stabilirea lor în secolul al XVIII-lea până în prezent. Clerul a acționat adesea ca mediator între comunitățile sătești și autoritățile statului, preoții având succes ca profesori și educatori ai credincioșilor. În secolul al XIX-lea, „naționalizarea“ religiei și „sacralizarea“ națiunii au condus la noi figuri de identificare pentru șvabii dunăreni. Conferința de la Casa Șvabilor Dunăreni a analizat efectele acestor evoluții asupra catolicilor de limbă germană din Monarhia Austro-Ungară a vremii.
„Am găsit-o foarte inspirată și instructivă. Folosind aceste exemple specifice, am descoperit multe aspecte noi și aspecte vechi într-o formă nouă și, de asemenea, am văzut eforturile din spatele lor de a face dreptate oamenilor din vremea lor“, a declarat Prof Dr Rainer Bendel, istoric bisericesc, teolog catolic și cadru didactic universitar, la finalul conferinței.
În luna mai a anului viitor, o nouă conferință va examina prima jumătate a secolului al XX-lea, cu bulversările politice de după Primul Război Mondial, a informat Prof. Dr. Bendel. Au experiențele războiului un rol în pastorație / îngrijirea pastorală? Cum fac față naționalizării și politizării crescânde a naționalului în Biserică? Cum mă poziționez în raport cu tendințele autoritare din structura societății? Cercetătorii care vor lua parte la conferința științifică a Asociației St. Gerhards-Werk din 18 mai 2025 de la Sindelfingen vor încerca să găsească răspunsuri la aceste întrebări și la multe altele.

Raluca Nelepcu

Fotografii: G. Friedmann, R. Nelepcu, J. Janzer