Locația: Complexul studențesc din Timișoara. În spatele unui cămin, sub protecția acoperișului unei foste terase, a apărut o saltea folosită, probabil aruncată pe undeva. După câteva zile au apărut și câteva pături, iar după un timp și niște covoare uzate în jurul saltelei. Pe o sfoară legată între doi stâlpi de susținere ai acoperișului erau atârnate haine spălate. Doamna care „locuia” aici mătura regulat și în fiecare dimineață aduna așternutul în care dormise, iar salteaua o acoperea cu o cuvertură. Era ordine și curățenie. Locul începea să arate din ce în ce mai mult a cămin. Un cămin de care mulți beneficiem. Și ni se pare firesc să avem un loc pe acest pământ pe care îl numim „acasă”: unde ne întoarcem la sfârșitul zilei, închidem ușa după noi, unde stăm la căldură iarna și ne petrecem nopțile odihnindu-ne. Un cămin pe care unii oameni doar visează să îl aibă.
Primul azil de noapte pentru persoanele fără adăpost din Timișoara a fost înființat în anul 2000 la inițiativa călugărului salvatorian Berno Rupp – pentru prieteni și cunoscuți: Pater Berno. Aflat pe strada Constantin Brâncoveanu nr. 50, azilul poartă numele lui Pater Jordan, fondatorul Ordinului Călugărilor Salvatorieni, are o capacitate de 80 de locuri și în prezent este un serviciu oferit de Federația Caritas a Diecezei de Timișoara.
În curtea interioară a acestei instituții a avut loc, în seara zilei de 23 decembrie a.c., un concert mai puțin obișnuit, promovat pe pagina de Facebook a Federației Caritas cu titlul „Concert în pături”. Doar că păturile nu îi încălzeau pe participanții la concertul din această seară, ci pe cei care au mai mare nevoie de ele: beneficiarii azilului. Păturile, împreună cu lenjerii de pat și perne, au reprezentat practic „biletul de intrare” oferit benevol la acest concert.
Curtea s-a umplut de persoane dornice să ofere sprijin celor care, poate din motive independente de voința lor, au ajuns pe străzi.
Concertul a fost susținut de Beck Corlan, compozitoare și interpretă, membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, alături de prietenii ei. Atmosfera familială de sărbătoare a fost creată de cele mai îndrăgite colinde românești interpretate de Beck Corlan, dar și de Ana, Iacob și doamna Lenuța, beneficiari ai azilului. „Nu mai sunteți oameni ai străzii, sunteți oamenii noștri. Noi suntem familie împreună” – le-a transmis interpreta Beck Corlan.
„Ne-au trecut pragul în acest an 150 de persoane, dintre care jumătate au fost doar în tranzit, adică au reușit să se integreze din nou în societate: s-au împăcat cu familia, și-au găsit un loc de muncă și au părăsit azilul. În cazul lor a fost nevoie doar de câteva zile sau luni petrecute aici pentru a-și găsi un alt drum. Ceilalți, 65 de persoane, din păcate au rămas blocați aici, fie din cauza vârstei, fie pentru că nu au venituri care să le permită un loc într-un cămin pentru persoane vârstnice sau nu au aparținători. Ar fi deosebit dacă voi, cei care sunteți acum aici, v-ați dedica o oră, de exemplu o dată pe lună sau când puteți, ca să stați de vorbă cu aceste persoane sau doar să le ascultați, să vă jucați șah, ping-pong sau table cu ele. Ați putea fi exemple pentru ei, un sprijin, o speranță, prin faptul că îi puteți încuraja și îi puteți ridica. Trebuie să avem dorință, voință și implicare. Doresc să-i mulțumesc pr. István Barazsuly SDS, paroh de Timișoara III Elisabetin, adică pr. Pisti, pentru toată susținerea. Din partea călugărilor salvatorieni am găsit mereu deschidere. Suntem un serviciu de urgență prin care oamenii fără adăpost pot găsi suport, au parte de servicii socio-medicale, psiho-sociale, consiliere medicală, pentru care suntem recunoscători doamnei dr. Țepeș. Aprecierea mea este maximă pentru fiecare persoană care a sosit acum aici” – a spus în cadrul concertului doamna Diac Andreea-Violeta, principala organizatoare, care lucrează de 11 ani în acest azil.
Reprezentând Federația Caritas, domnul Herbert Grün, director executiv, a adresat de asemenea cuvinte de mulțumire tuturor celor care, prin generozitatea și implicarea lor și prin donarea de articole de igienă corporală, îmbrăcăminte, încălțăminte, lenjerii de pat, pături și perne, au venit în ajutorul beneficiarilor azilului „Pater Jordan”.
În frigul acestei seri de decembrie, acest concert nu a adus doar pături, ci ceva mult mai important: căldura comunității. Mesajul simplu, dar care poate salva vieți, că nimeni nu este singur. Cel care dă și cel care primește fac parte din aceeași comunitate. Și poate că acesta este cel mai mare dar pe care ni-l putem oferi unii altora înainte de Crăciun.
Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara
