Ziua de marți de după Paștile anului 1772 – o marți ce cădea în acel an în 21 aprilie – poate fi considerată drept ceasul nașterii localității șvăbești Gottlob din pusta Banatului. În această zi, pășunea de până atunci, concesionată sub numele de Prädium Nagy-Ősz / praedium Nagy-Ősz „a prins viață“: măsurarea topografică a fost urmată de primele pregătiri pentru ridicarea hanului și a celor 204 case de locuit planificate pentru familiile de coloniști germani. Satul avea un contur aproape pătrat, cu o stradă principală ce îl traversa, întretăiată de alte cinci străzi, secundare, așezate perpedicular pe cea principală. Pe ulițe urmau să fie săpate nu mai puțin de nouă fântâni. În mijlocul satului s-a lăsat o suprafață mare, liberă, pe care urmau a fi ridicate primăria, biserica și școala.
Pe „șantierul“ noului sat „Gottlob“ (Laudă lui Dumnezeu) munceau cu sârg, la robotă, câteva sute de țărani din districtele Ciacova, Lipova, Cenad și Timișoara. Alături de ei – deja din data de 15 mai – munceau la ridicarea satului și viitorii coloniști, ajunși aici. O viață nouă, plină de prospețime și tinerețe își făcea loc în satul aflat abia în fază de fondare și zidire: primul Botez „ex Gottlob“ a fost celebrat deja la 25 aprilie 1772 în parohia-mamă de atunci, Grabaț.
Primăria din Gottlob, pare-se că a fost ridicată și amenajată abia în 1774, fapt care reiese și din inscripția lizibilă pe sigiliul satului Gottlob. Acesta prezintă în câmpul central un înger cu aripile desfăcute, care zboară deasupra unui lan de grâu, întinzându-și brațul ocrotitor peste ogor. Sfinții Îngeri Păzitori reprezintă concomitent hramul bisericii și ocrotitorii parohiei, întemeiată deja în 1773, motiv pentru care sigiliul parohial prezintă aceiași reprezentare iconografică. Amprenta sigilară descrisă în aceste rânduri se regăsește pe un document din 8 iulie 1779, păstrat în Arhiva Diecezană a Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara, sigiliul însoțind iscăliturile lui Frantz Hörner, primar, Ignatz Schury în calitate de jurat, precum și ale lui Jacob Oberting și Heinrich Grün, la rândul lor, tot jurați. În cuprinsul superior al câmpului matricei sigilare se regăsește, gravată pe o panglică, inscripția cu litere majuscule: GOTT * LOB . 1774. Sigiliul este rotund și are diametrul, în original, de 27 mm.
Așa cum ne-o dovedește și Cartea Familiilor din Gottlob, realizată de Nikolaus Horn și publicată în anul 2016, locuitorii din Gottlob au fost încă de la începuturi o comunitate iubitoare de copii, având familii numeroase. Din sânul mai multora dintre aceste familii provine și o parte a propriilor mei strămoși, fapt viu păstrat în memorie, în casa mea părintească. Străbunicii mei, Josef Brommer și Magdalena Römer, care s-au mutat în 1879 la Satchinez/ Knees, sunt urmașii, printre altele, ai familiilor Hassenteufel și Schadek, Biber, Braun, Bernhard și Fostie, pentru a le aminti aici doar pe unele dintre acestea. Din acest motiv personal, mă știu legat într-un mod cu totul special de compatrioții noștri din Gottlob, fie ei încă trăitori în Banat ori risipiți în toate colțurile lumii.
Cu ocazia jubileului satului, a cărui sărbătorire ne stă înainte, vă felicit cordial pe toți, și le înmânez compatrioților care mai trăiesc în localitatea natală, ca și personalităților care s-au evidențiat în actuala comună Gottlob și conducerii Asociației Locuitorilor din Gottlob emigrați în Germania (Heimatortsgemeinschaft – HOG), drept amintire a acestui prilej deosebit, câte o medalie din argint, care redă amprenta sigiliului primăriei satului Gottlob din anul 1774.
Încredințându-Vă ocrotirii Tatălui Ceresc, pe voi cei dragi din Gottlob, ce-l lăudați pe Dumnezeu, vă transmit binecuvântarea mea
† Martin Roos,
Episcop emerit de Timișoara

Foto prima pagină: Medaile jubiliară din argint oferită de părintele episcop emerit Martin Roos membrilor comunității romano-catolice din Gottlob, din țară și străinătate, autorităților locale și cultelor din localitate, cu ocazia jubileului de 250 de ani de la fondarea satului Gottlob în Banat.