Sâmbătă, 3 octombrie 2026. Soarele de dimineață a îmbrăcat impozanta biserică de pelerinaj Maria Radna într-o lumină blândă, care a pătruns prin ușa întredeschisă și în interior, sub forma unei raze, care s-a oprit pe Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului deasupra altarului. În liniștea profundă s-a auzit doar ecoul pașilor primilor pelerini. Ei au făcut parte din echipa Birourilor pastorale ale Episcopiei de Timișoara, organizatoarea pelerinajului și a întâlnirii, alături de Parohia Radna și pr. Andreas Reinholz, precum și de administrația complexului monastic și pr. Ioan Cădărean. Înainte să-și înceapă activitatea, au intrat în bazilică pentru a o saluta în rugăciune pe Sfânta Fecioară Maria.
Pe masa așezată pe platoul din fața bisericii, numeroase ecusoane îi așteptau pe participanții înscriși. La Sfânta Liturghie de deschidere, celebrată la ora 10.00 de E.S. Iosif Csaba Pál, episcop diecezan, împreună cu toți preoții prezenți, toate băncile din nava bisericii erau deja ocupate, ceea ce însemna aproximativ 300 de persoane. Preoților și colaboratorilor sosiți din aproape toate parohiile Diecezei noastre li s-au alăturat și pelerinii veniți din Sântana, printre care s-a aflat și grupul fetelor Sfintei Fecioare Maria, îmbrăcate în tradiționala ținută formată din fustă albă plisată, bluză albă cu broderii și pantofi negri și purtând statuia Maicii Domnului.
Conform programului, întâlnirea a început cu o Sfântă Liturghie celebrată în Bazilică, urmată de o prelegere și discuții în grupuri mici. După prânz au avut loc mai multe ateliere despre diferitele moduri de rugăciune. Evenimentul s-a încheiat cu o Adorație Euharistică în Bazilică.

„Biserica nu există pentru sine”
În omilia sa rostită în cadrul Sfintei Liturghii, Episcopul Diecezan a citat în întregime discursul Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea adresat participanților la adunarea diecezană din Roma, care a avut loc vineri, 18 septembrie 2026. După cum a afirmat Sfântul Părinte, „nu vă prezint astăzi un nou program pastoral. Nu pornim de la zero și nimic din ceea ce am trăit nu trebuie arhivat. Munca noastră despre „bolile spirituale” ne-a învățat să recunoaștem ceea ce, în viața noastră eclezială, are nevoie de vindecare, corectare sau convertire. Drumul sinodal ne-a învățat cum să ascultăm și să discernem împreună, coresponsabili pentru unica misiune. În schimb, aș dori să propun să dezvoltăm o a treia dimensiune: cea a verificării pastorale. (…) Pentru a vă ajuta să practicați evaluarea pastorală, vă ofer câteva puncte de atenție, pe care le disting, dar care formează o singură dinamică.
Primul punct: întâlnirea cu Cristos și permiterea altora să-l întâlnească. Biserica nu există pentru sine, ci pentru a conduce fiecare persoană la o întâlnire cu Domnul; prin urmare, nu este suficient să ne întrebăm dacă o activitate este bine organizată, dacă este bine participată, dacă a durat mulți ani; trebuie să ne întrebăm dacă ea conduce cu adevărat la Cristos, dacă aduce evanghelia în viața concretă a persoanelor.
Al doilea punct: generarea comunității. Din Paștele lui Cristos se nasc comunități noi, libere și reconciliate. Să avem curajul să ne îngrijim de esențial, să lăsăm loc unor relații adevărate, în cadrul cărora persoanele se simt parte a unui popor: se simt primiți, însoțiți, valorizați și coresponsabili. Să ne angajăm să oferim tinerilor timp și o ureche ascultătoare, în interiorul și dincolo de inițiative.
Al treilea punct: locuirea și slujirea orașului. Roma nu este fundalul indiferent al comunităților noastre: este locul misiunii noastre. Comunitatea creată de Cel Înviat nu poate rămâne închisă în ea însăși, ci împărtășește așteptările, slăbiciunile și întrebările oamenilor; și învață să recunoască, în ceea ce se întâmplă în diversele contexte ale orașului, întrebările la care evanghelia poate răspunde, dacă este primită din nou.”
Sfânta Liturghie a fost înfrumusețată muzical de corul condus de doamna Andreea Bodroghi, organista bazilicii.

A începe de la Isus
Prelegerea care a urmat după Sfânta Liturghie a fost ținută de doamna Julianne Stanz, director de relații externe și formare a discipolilor la Editura Loyola Press, autoarea volumului intitulat Start with Jesus – A începe de la Isus. Deoarece doamna Stanz trăiește în Statele Unite ale Americii, prelegerea a fost înregistrată și proiectată pe ecranele bazilicii. Traducerea din limba engleză în limba română a fost realizată de prof. Christine Maria Surdu.
În prezentarea sa, Julianne Stanz a subliniat că reînnoirea parohiilor nu depinde în primul rând de programe, evenimente sau mijloace de comunicare, ci de oameni și de reînnoirea credinței lor personale. Pornind de la o întâmplare din propria familie, ea a atras atenția asupra faptului că în comunitățile creștine bucuria și credința vie trebuie să fie vizibile și pentru cei din jur, mai ales pentru copii. Punctul de plecare al uceniciei este persoana lui Isus: creștinul nu transmite doar cunoștințe, ci îi introduce pe ceilalți într-un mod de viață, prin relații personale.
Experiența Diecezei de Green Bay a arătat că o pastorație bazată pe evanghelizare, formarea liderilor, comunicare clară și, mai ales, pe relații personale poate contribui pe termen lung la reînnoirea comunităților. Potrivit vorbitoarei, Biserica trebuie să se întoarcă la rădăcinile sale: „rădăcina” vieții parohiale este ucenicia, din care cresc diferitele activități pastorale. Primul pas este rugăciunea, deoarece Isus însuși și-a ales și format ucenicii în rugăciune. Printre elementele metodei lui Isus, Julianne Stanz a amintit chemarea, vindecarea, proclamarea Evangheliei, prietenia, învățătura, mărturia personală, pregătirea pentru misiune și rămânerea în comunitate.
Parohiile sunt chemate să devină locuri ale speranței, vindecării și ospitalității, în care oamenii sunt primiți și însoțiți în diferitele lor situații de viață și în suferințele lor. Julianne Stanz a evidențiat, de asemenea, rolul împărtășirii poveștii personale de credință și al rugăciunii comune în evanghelizare. În încheiere, ea i-a invitat pe participanți să reflecteze asupra lucrurilor pe care trebuie să înceapă să le facă, să înceteze să le facă sau să continue să le facă în slujirea lor, având în vedere că scopul fiecărei activități este de a-i conduce pe oameni la întâlnirea cu Cristos.
În cadrul discuțiilor în grupuri mici, participanții au căutat împreună răspunsuri la întrebarea: „Pentru a forma ucenici în viața mea personală și în slujirea mea, ce trebuie să încep să fac, ce trebuie să încetez să fac și ce trebuie să continui să fac?”

Ateliere și Adorație Euharistică
După prânz, programul zilei a continuat cu ateliere în cadrul cărora cei prezenți au putut aprofunda diferite forme de rugăciune: devoțiunea Calea Sfintei Cruci, Sfântul Rozariu, Breviarul, rugăciunea Schönstatt, rugăciunea contemplativă și Lectio Divina. În coordonarea atelierelor s-au implicat pr. dr. László Bakó, paroh de Iratoșu, diaconii Francisc Craia și Mario Karnel, Sr. Marie Therese Gabor CFCJM, Sr. M. Böbe Tari, soră mariană de Schönstatt, precum și mai mulți colaboratori ai parohiilor.
Întâlnirea s-a încheiat cu o Adorație Euharistică în Bazilica Maria Radna, condusă de diaconul Mario Karnel.

Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara

Foto: www.facebook.com