În luna decembrie, Papa Francisc invită oamenii să se roage pentru Anul Sfânt 2025, care are motto-ul „Pelerini ai speranței”. Pentru Anul Sfânt, Sf. Părinte a publicat și o carte pe tema speranței, cu extrase din predicile sale.

„O lumină în noapte”
Papa Francisc a ales cu grijă motto-ul „Pelerini ai speranței” pentru Anul Sfânt 2025. Pentru a se pregăti în acest sens, el a publicat o carte intitulată „Speranța este o lumină în noapte”. Aceasta conține extrase din discursurile și predicile sale.
O sursă importantă pentru Sf. Părinte este enciclica despre speranță, „Spe salvi”, scrisă de predecesorul său, Papa Benedict al XVI-lea. Papa Francisc citează din aceasta: „Numai atunci când viitorul este sigur ca realitate pozitivă, prezentul devine trăibil”. Creștinii pot avea speranță pentru că Cristos a murit și a înviat: „Răscumpărarea ne este dată în așa fel încât am primit speranță, o speranță fiabilă din care putem face față prezentului nostru”.
Papa Francisc descrie răbdarea ca fiind sora geamănă a speranței: „Oamenii răbdători sunt pionieri ai binelui. Ei tânjesc cu încăpățânare după pace și, deși unii sunt grăbiți și vor totul acum, răbdarea are capacitatea de a aștepta. Chiar și atunci când mulți din jurul lor au cedat deziluziei, cel care este inspirat de speranță și este răbdător este capabil să îndure chiar și cele mai întunecate nopți. Speranța și răbdarea sunt inseparabile.”

Tați îndurerați, uniți în suferință
În această carte, Papa Francisc scrie în mod emoționant despre doi „martori ai speranței” nebotezați, care i-au dat o mare speranță personală. Ei sunt doi tați: unul israelian, celălalt palestinian. Rami și Bassam au pierdut amândoi o fiică în conflictul Israel-Palestina. În durerea și suferința pe care le-au simțit la moartea celor două fiice minore ale lor – Smadar și Abir – au devenit prieteni, chiar frați.
Pentru Papa Francisc, cei doi trăiesc iertarea și reconcilierea ca un gest concret, profetic și autentic. Sf. Părinte i-a primit în audiență pe părinții îndurerați în luna martie a acestui an și a fost profund mișcat de mărturia lor: „Întâlnirea cu ei mi-a dat atât de mult, atât de multă speranță. Prietenia și fraternitatea lor m-au învățat că ura nu trebuie să aibă ultimul cuvânt. Reconcilierea pe care o trăiesc ca indivizi este o profeție a unei reconcilieri mai mari și mai cuprinzătoare și un semn invincibil de speranță. Iar speranța ne deschide spre orizonturi inimaginabile.”

Sursa: www.domradio.de

Foto: www.popesprayer.va