Răsfoind paginile cronicilor, ale scrierilor, consemnărilor, relatărilor și publicațiilor, fie ele antice sau mai puțin vechi, dincolo de multitudinea datelor și a evenimentelor putem descoperi și destinele individuale ale oamenilor, precum și soarta unor grupuri sau comunități. Iar printre rândurile acestor documente apare, de multe ori, și câte un mesaj pentru cititorul atent de astăzi: un mesaj de încurajare, de speranță, de atenționare sau de aducere aminte. Pentru a le descoperi însă, este nevoie atât de timp, cât și de dorința și voința de a afla mai multe despre cei care, prin viața și activitatea lor, au marcat trecutul.
Pentru comunitatea parohială din Chișineu-Criș, sâmbătă, 12 septembrie 2026, a fost o asemenea zi: o zi a descoperirii.

„O cărămidă în zidul istoriei noastre locale”
Așa a caracterizat prof. Ioan Sorin Sime, unul dintre autorii care au semnat volumul intitulat Domeniul Chișineului (1817-1918), lucrarea prezentată în biserica parohială romano-catolică la ora 13.00. La acest eveniment, care a adunat laolaltă un număr mare de membri ai comunității, au participat msgr. Johann Dirschl, vicar general, domnul Miklós Soltész, politician, fost secretar de stat responsabil pentru relațiile cu cultele și minoritățile naționale din cadrul Cancelariei Prim-ministrului Ungariei, și domnul Ciprian Ban, primarul comunei Sintea Mare.
La începutul evenimentului, cei prezenți au fost salutați de pr. János Kapor, paroh de Chișineu-Criș și Satu Nou.
În cuvântarea sa domnul Ioan Sorin Sime, profesor al Liceului Teoretic „Mihai Veliciu” din Chișineu-Criș a spus: „Țin în mână o cărămidă, și la propriu, și la figurat. Cartea este grea, ca și o cărămidă, dar, de fapt, este o cărămidă în zidul istoriei noastre locale. Am lucrat la ea împreună cu soția, Judit Sime. Este o carte care dorește să întregească, într-o oarecare măsură, istoria locală a acestui oraș, dar și a regiunii apropiate.”
Volumul este bilingv, română-maghiară, și cuprinde istoria moșiei arhiducale din Chișineu-Criș și împrejurimi între anii 1817-1918, precum și destinul proprietarilor acestui domeniu, membri și descendenți ai lui Iosif Anton de Habsburg-Lorena, arhiduce al Austriei și palatin al Ungariei.
În cadrul lansării de carte, cei prezenți au putut viziona și un film de aproximativ 11 minute, practic un rezumat video al principalelor personalități și evenimente cuprinse în volum. (Videoul se poate accesa pe link-ul: www.youtube.com)

Mesajul Arhiducelui Mihail de Habsburg-Lorena
În cuvântarea sa, doamna profesoară Judit Sime, director al Școlii Gimnaziale „Pădureni” din Chișineu-Criș, județul Arad, și de asemenea, autor al volumului, a adresat mulțumiri tuturor celor care au oferit sprijin în realizarea și apariția acestei cărți „prin contribuții materiale, prin muncă, prin sfaturi bune și prin încurajări”: Primăriei orașului Chișineu-Criș și domnului primar Ovidiu Guleș, părintelui János Kapor, parohul comunității romano-catolice din acest oraș, domnului consilier local Pusztai Levente, domnului Hunor Szabó, care a prezentat cartea, doamnei învățătoare Margit Csáki, cea care a realizat corectura și revizuirea textului, doamnei Andrea Ferkel-Suteu, care s-a ocupat de realizarea copertei, precum și întregii comunități.
La final, doamna director a dat citire mesajului arhiducelui Mihail de Habsburg-Lorena, descendent al proprietarilor de odinioară, care se poate citi la începutul cărții:

„Dragă cititorule!
Aveţi în mână istoria domeniului princiar de la Chişineu-Criş, pe care stră-străbunicul meu, palatinul Iosif, l-a cumpărat în anul 1817. Până în 1920, acest domeniu a fost una dintre cele mai dragi proprietăţi ale familiei mele.
Datorită acestui studiu ştiinţific și muncii de cercetare, memoria acelei epoci va dăinui atât pentru posteritate, cât şi pentru familia mea. De aceea, datorăm o recunoștință profundă autorilor!
Arhiducele Mihail de Habsburg-Lorena”
Volumul a fost prezentat de tânărul student Hunor Szabó, care, în cuvântarea sa, a subliniat că valoarea unei lucrări de istorie locală nu constă doar în numărul de date, nume și ani care se găsesc în ea, ci în faptul că redă comunității o parte din trecutul pe care timpul l-a îngropat treptat.
„Autorii nu se opresc la istoria proprietății Chișineului și la datele economice. Cartea ne prezintă viața domeniului și a oamenilor care au trăit aici, activitatea agricolă și localitățile, clădirile, membrii familiei arhiducale și vizitele acestora. Așa cum se arată și în prefață, scopul volumului este de a reda viața de aici. Zilele obișnuite și sărbătorite, bucuriile și durerile, viața oamenilor simpli și a celor care conduceau domeniul. Și, în opinia mea, tocmai aceasta este una dintre cele mai mari valori ale cărții” – a spus domnul Hunor Szabó.

Sfânta Liturghie de comemorare și de binecuvântare
După lansarea de carte, mulți dintre cei prezenți au participat la Sfânta Liturghie celebrată începând cu ora 15.00 în fața capelei din pădurea din Adea, ridicată în urmă cu 130 de ani în memoria Arhiducelui Ladislau de Habsburg-Lorena, membru al ramurii palatine maghiare a casei imperiale. Arhiducele Ladislau, pe atunci în vârstă de 20 de ani, a fost rănit în 2 septembrie 1895 în acest loc de propria armă, care s-a descărcat accidental în timpul unei partide de vânătoare. Cu câteva zile după acest tragic eveniment, tânărul a decedat într-un spital din Budapesta din cauza septicemiei. La un an de la moartea sa, la locul nefericitei întâmplări a fost construită capela în memoria lui, purtând hramul Sfântului Ladislau, sfințită de prepozitul capitular Paul Oltványi, pe atunci paroh de Chișineu-Criș.
După ce comunitatea l-a comemorat pe arhiducele Ladislau anul trecut, în cadrul unei Sfinte Liturghii celebrate de msgr. Johann Dirschl, vicar general, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la naștere și 130 de ani de la trecerea sa la cele veșnice, capela a intrat în renovare. Sub coordonarea pr. János Kapor, paroh de Chișineu-Criș și Satu Nou, au fost demarate lucrări de restaurare interioare și exterioare. Binecuvântarea acestor lucrări a avut loc sâmbătă, 12 septembrie a.c., de asemenea, în cadrul unei Sfinte Liturghii celebrate de msgr. Johann Dirschl, vicar general. Au concelebrat pr. Lóránd Máthé, paroh de Dorobanți, și pr. János Kapor. Au fost prezenți pastorul evanghelic Bálint Sándor Deák din Satul Nou și pastorul reformat Kulcsár Brigitta din Adea.
Totodată, comunitatea a sărbătorit și aniversarea a 130 de ani de la construirea capelei.

„Vă adresez cele mai sincere mulțumiri și întreaga mea apreciere”
Cu aceste cuvinte și-a încheiat Arhiducele Mihail de Habsburg-Lorena scrisoarea adresată comunității din Chișineu-Criș, Sintea Mare și Adea cu prilejul comemorării și binecuvântării capelei renovate. Din păcate, cum a argumentat arhiducele, starea lui de sănătate slăbită nu a făcut posibilă participarea domniei sale la „această comemorare înălțătoare”, dar în gând este alături de comunitatea care păstrează vie amintirea rudei sale și se îngrijește de modesta capelă. Scrisoarea a fost citită în limbile română și maghiară de domnul Hunor Szabó.
În mesajul său, Arhiducele Mihail a evocat amintiri frumoase și dragi familiei sale despre tânărul Ladislau, caracterizându-l ca fiind un copil plin de viață, curios și dornic de a învăța:
„Părinții, frații, educatorii, profesorii mentori și instructorii săi își amintesc cu toții de Ladislau ca de o persoană care a fost mereu mânată de entuziasm, de o sete de cunoaștere și de dorința de bucuria cunoașterii directe. Moartea l-a răpit în floarea vârstei pe acest tânăr înzestrat cu talente deosebite, cu o inimă bună, cu un suflet nobil și patriot, pe care îl aștepta un frumos viitor militar. Această capelă a fost construită chiar aici, la locul tragediei, de către tatăl său, arhiducele Iosif Carol, ca memoria lui să fie păstrată de copacii și de florile din jur, în liniștea calmă a pădurii. Deși frumoasa mică capelă a fost jefuită și profanată de mai multe ori de mâini barbare, amintirea dragului arhiduce Ladislau trăiește și astăzi atât de viu în inimile locuitorilor din zonă și ale descendenților celor care au trăit pe fostul domeniu arhiducal, încât, din când în când, o restaurează, o îngrijesc și îi înfrumusețează împrejurimile. Pentru toate acestea, în numele întregii mele familii, Vă adresez cele mai sincere mulțumiri și întreaga mea apreciere, și vă doresc tuturor o viață lungă și fericită.”
Tot în amintirea tânărului arhiduce Ladislau, din dorința familiei, a fost realizată în anul 1897 și Calea Sfintei Cruci, cu stațiuni care duc departe de capelă, de-a lungul drumului de pădure, și care a devenit în acele vremuri loc de pelerinaj pentru locuitorii satelor din împrejurimi.

Evocarea trecutului în slujba construirii unui viitor comun
După Sfânta Liturghie și binecuvântarea lucrărilor de renovare ale capelei, cuvinte de mulțumire au fost adresate comunității din partea domnului Miklós Soltész și a domnului primar Ciprian Ban. După cum a afirmat părintele paroh, renovarea capelei a fost realizată cu sprijinul financiar al Guvernului Ungariei, prin Fundația Bethlen Gábor, cu ajutorul și implicarea dedicată și activă a domnului primar Ciprian Ban.
„Dacă ne gândim la momentul de acum 130 de ani, când a fost ridicată această capelă, la ce s-ar fi putut gândi rudele, părinții și frații arhiducelui Ladislau, acestui tânăr înzestrat, un creștin devotat, care îi iubea și îi respecta pe cei din jur, a cărui viață a fost curmată atât de brutal și dintr-odată? Se poate ca acum, la 131 de ani de la moartea sa, să putem dovedi împreună, catolici, reformați, ortodocși, evanghelici, maghiari și români, că moartea lui prematură nu a fost în zadar. Căci această unitate, care a pornit acum prin colaborarea comunității și la inițiativa unui alt tânăr, tot de numai 20 de ani, este unică. Vă mulțumesc pentru aceasta tuturor. Datoria și misiunea noastră este să trăim în pace. Pentru aceasta să mulțumim arhiducelui Ladislau, acestei comunități și tuturor celor care s-au implicat în restaurarea acestei capele” – a afirmat domnul Soltész.
La rândul său, domnul primar Ciprian Ban a subliniat:
„Accidentul de vânătoare al arhiducelui Ladislau a îndoliat întreaga comunitate regională, indiferent de limbă, confesiune și identitatea națională a strămoșilor noștri. Fiecare dintre noi am crescut cu această poveste și rămâne de datoria noastră să perpetuăm istoria locală și să o transmitem generațiilor viitoare. Mai mult de atât, avem și un loc unde să ne adunăm, aici, la bisericuța din pădurea Adea, care a fost zidită de către familia arhiducală în memoria mult iubitului fiu răpus de arma unui foc de pușcă. Iată cum, dintr-un loc al pierzaniei și al amintirii suferinței, capela catolică din Pădurea Adea a devenit astăzi un loc destinat tuturor comunităților din comuna Sintea Mare, din orașul Chișineu-Criș și nu numai, care vin an de an să se roage împreună pentru pace, liniște, armonie și pentru a duce mai departe povestea unei tragedii care a rămas vie până în ziua de azi.”

Un loc al comemorării, al rugăciunii și al comunității
În cele din urmă, a luat cuvântul studentul Hunor Szabó, unul dintre inițiatorii renovării capelei și organizatorii comemorării, care a subliniat că această zi nu înseamnă doar finalizarea lucrărilor de renovare, ci mai mult, promisiunea că nu vor lăsa să se piardă ceea ce înaintașii lor le-au încredințat.
„Cred că ziua de astăzi nu este doar despre arhiducele Ladislau, despre această capelă și nu este doar despre trecut, ci este și despre noi: despre ceea ce facem noi cu ceea ce am primit ca moștenire. Capela am restaurat-o. Acum ne stă în față o altă datorie: aceea de a ține vie tradiția. Îmi doresc ca și peste 130 de ani această capelă să fie tot în picioare, să fie și atunci cineva care să vină aici, să spună o rugăciune, cineva care să-i povestească copilului sau nepotului său istoria arhiducelui Ladislau și să fie cineva care să știe că, odinioară, în anul 2026, a existat o comunitate care a decis să nu lase acest loc să se piardă. Această capelă să fie un loc al comemorării, al rugăciunii și al comunității” – și-a încheiat discursul domnul Hunor Szabó.

Speranța unei vieți noi în curtea capelei
În cadrul comemorării a avut loc și un gest simbolic: sădirea unui lăstar al acelui carpen, sub care obișnuia să petreacă timp de odihnă tânărul arhiduce Ladislau în grădina castelului din Alcsút, Ungaria, unde a crescut și și-a petrecut anii copilăriei. La sădirea tânărului copac au contribuit domnul Miklós Soltész, domnul primar Ciprian Ban, pr. János Kapor și domnul Hunor Szabó. Astfel, memoria trecutului este păstrată nu numai de capelă, ci și de o viață nouă, care simbolizează viitorul și speranța comunității.
După cum a afirmat pr. paroh János Kapor, studentul Hunor Szabó a avut un rol semnificativ în renovarea capelei Sfântul Ladislau din Adea și în organizarea comemorării din 12 septembrie. Acesta nu doar că a adus lăstarul de copac de la Alcsút, ci a redactat broșura publicată cu ocazia festivității, care conține ordinea Sfintei Liturghii și o retrospectivă istorică, a comandat două steaguri pentru capelă cu portretul arhiducelui Ladislau și stema familiei, și a amplasat pe peretele interior al capelei panouri multilingve de dimensiuni mai mari, conținând date istorice. „S-a gândit la multe lucruri, a planificat și a organizat. În același timp, a propus și programe pentru viitor: o întâlnire a vânătorilor la începutul lunii noiembrie, la capelă. Este emoționant faptul că păstrarea memoriei regretatului arhiduce Ladislau a fost preluată de un tânăr de aproape aceeași vârstă cu el, și la fel de entuziast – a declarat parohul.
Momentele comemorative au fost urmate de o agapă frățească, cu mâncare la ceaun pregătită de familia Székely Attila și Éva.

Biroul de Presă al Diecezei de Timișoara

Foto: www.facebook.com