1. lectio

Lc 9,28b-36
„Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob şi s-a urcat pe munte ca să se roage. Şi în timp ce se ruga, înfăţişarea feţei lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare. Şi iată, doi bărbaţi vorbeau cu el: aceştia erau Moise şi Ilie, care, apărând în glorie, vorbeau despre plecarea lui ce avea să se împlinească în Ierusalim. Iar Petru şi cei care erau cu el erau toropiţi de somn; când s-au trezit, au văzut gloria lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau de vorbă cu el. Când aceştia s-au îndepărtat de el, Petru i-a spus lui Isus: „Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie!“, neştiind, de fapt, ce zice. Pe când spunea acestea, a apărut un nor şi i-a învăluit în umbră, iar ei s-au înspăimântat când au intrat în nor. Atunci a fost o voce din nor, spunând: „Acesta este Fiul meu cel ales; ascultaţi de el!“ Îndată ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tăcut şi nu au spus nimănui în zilele acelea ce au văzut.“

Explicații:
Luca este singurul evanghelist care ne vorbește despre dialogul dintre Moise, Ilie și Isus. Plecarea lui se referă la moartea lui, deci la plecarea din viața pământească. Somnul celor trei discipoli ne amintește de rugăciunea lui Isus pe muntele Măslinilor. Ca și schimbarea la față, toată viața lui Isus pe pământ este un episod scurt în care s-a văzut o strălucire din ființa lui divină, care nu poate fi descrisă cu cuvinte omenești. De aceea discipolii tac cu privire la cele văzute de ei. Isus nici nu trebuia să le interzică. În timpul în care Isus nu este prezent vizibil între oameni, în trup, în timpul Bisericii, este valabil ce spune vocea din nor: să ascultăm de el, să facem ce ne-a zis el.

2. meditatio

  • Colibele pe care Petru vrea să le ridice ne amintesc de sărbătoarea Corturilor și înseamnă că Dumnezeu ne însoțește și ne protejează pe drumul vieții. Petru nu a înțeles încă faptul că prezența lui Dumnezeu nu este o asigurare împotriva nenorocirilor. El e cu noi și în suferințe. Am înțeles eu acest lucru?
  • Am simțit vreodată prezența lui Dumnezeu în viața mea care în același timp face relativ viața pământească ca un episod în istoria lui Dumnezeu cu mine?
  • Doar în Evanghelia după Luca vocea din nor îl numește pe Isus Fiul meu cel ales. Din partea lui Dumnezeu el are o sarcină de împlinit. Ca membru a trupului lui Cristos, care este Biserica, și eu particip la această sarcină. Care poate să fie partea mea?

3. oratio
Dumnezeule, care vrei să colaborezi cu noi oameni de la începutul creației, faptul că gloria Ta este ascunsă din fața ochilor noștri, este vina noastră, a oamenilor. Omul și-a închipuit că știe mai bine decât Tine, cum funcționează universul și poate să-l stăpânească fără Tine. Fiecare pagubă care a fost produsă de egoismul omenesc, întunecă vizibilitatea între realitatea divină și lumea oamenilor. Te rugăm cu umilință, curăță ochii noștri sufletești ca să fim în stare să percepem măcar o rază din strălucirea Ta. Acest timp de pregătire să ne ajute să ne curățăm de îngâmfare. Dacă Tu voiești, fără meritul nostru, la sfârșitul zilelor noastre de pe pământ să ne acorzi să contemplăm lumina feței Tale, asta va fi fericirea deplină. Amin.

4. contemplatio
Dacă ai trăit vreodată un moment când ai simțit că se ridică un pic ceața între tine și Dumnezeu, zăbovește un timp în acest sentiment. Dacă nu, cum îți imaginezi un astfel de moment?

5. actio
În timpul adorației euharistice este prezent și este în fața ochilor noștri cel pe care apostolii, pe muntele Tabor, l-au văzut în lumină divină. Caută o biserică, accesibilă ție, în care se oferă adorație euharistică și participă la o oră de adorație.

Lectio Divina din Mănăstirea Salvatoriană din Timișoara-Elisabetin