În timpul primei sesiuni a Sinodului privind Sinodalitatea (octombrie 2023), mulți delegați au fost surprinși și reconfortați să fie introduși în noul „continent digital“ și în misiunea emergentă a Bisericii „de acolo“. Cardinalul Michael Czerny reflectă asupra modului în care un concept considerat fundamental de filosoful iezuit Bernard Lonergan elucidează această nouă evanghelizare și slujire ca o inculturație radicală; și cum misiunea digitală nu numai că ilustrează, ci chiar îmbogățește sensul „comunicării“ lui Lonergan.
Magnifica Method in Theology (mit), a iezuitului Bernard J.F. Lonergan[1] , explică, distribuie și pune în relație toate funcțiile Teologiei. Schema sa formidabilă de opt specialități funcționale culminează cu cea de-a opta specialitate funcțională (fs 8), „comunicarea“. Aici converg toate roadele întregii Teologii pentru Biserică și umanitate, deoarece a opta specialitate funcțională (fs 8) „se referă la comunicarea eficientă a mesajului lui Cristos“ (mit 392). „Fără această ultimă etapă, primele șapte sunt zadarnice, deoarece ele nu ajung la maturitate“ (mit 385).
Pentru Lonergan, cuvântul „comunicare“ cuprinde conținutul și mijloacele de comunicare, precum și relațiile pe care aceasta le necesită. Acest lucru se referă în mod clar la viața pastorală a Bisericii. De fapt, în limbile romanice, „pastoral“ este un substantiv și, dacă ar fi fost posibil în engleză, Lonergan ar fi putut pur și simplu să numească a opta specialitate funcțional „pastorală“, care include, dar este mai larg decât „comunicarea“.
Un domeniu pastoral foarte nou pentru Biserică este misiunea în sfera digitală sau, mai simplu, misiunea digitală (md). Acest articol este un dialog între această nouă pastorală și a opta specialitate funcțională a lui Lonergan, „comunicarea“. Ce lumină aruncă una asupra celeilalte?
1. Lumea nouă
Până la începutul anului 2024, aproximativ 5,35 miliarde de oameni – sau 66% din populația lumii – vor avea acces la internet și vor utiliza rețelele sociale[2]. Acest lucru, împreună cu răspândirea inteligenței artificiale, ne schimbă realitatea în mai multe moduri decât ne-am fi putut imagina vreodată.
Mediul digital în schimbare rapidă este „din ce în ce mai prezent în viața copiilor și a familiilor. Deși are un mare potențial de a ne îmbunătăți viața, acesta poate, de asemenea, să provoace daune și răni“ (rds 17 f)[3]. În prezent, „mulți tineri au abandonat spațiile fizice ale Bisericii […] în favoarea spațiilor online (rds 17 k).
Astfel de fenomene, ambigue și dezorientante, sunt cele pe care Conciliul Vatican II. le va include sub formula „semnele vremurilor“, iar acestea sunt „bucuriile și speranțele, tristețile și neliniștile“ omenirii din zilele noastre, pe care Conciliul le afirmă ca fiind proprii Bisericii (Jas 1) și unde ar trebui să-l facem prezent pe Cristos. Unul dintre „grupurile de studiu pentru problemele ridicate la prima sesiune a celei de-a XVI-a adunări generale a sinodului episcopilor“, grupul de studiu 3 (gs 3) lucrează pentru a ne ajuta să ne însușim aceste fenomene și să răspundem ca o Biserică mai sinodală, mai misionară.
În mod providențial, Sinodul din octombrie 2023 a fost informat cu privire la aceste semne, speranțe și neliniști sub imaginea sugestivă a unui nou continent care trebuie evanghelizat și adus, sacramental, în Biserică: „misiunea digitală nu este doar un instrument de evanghelizare, ci este «un spațiu, un teritoriu… o lume nouă» pentru Biserica comuniunii și a misiunii (Tagle)“.[4] Această descoperire (care a uimit majoritatea delegaților la Sinod) a produs în noi toți – începând cu Papa Francisc – sentimente profunde și viguroase de credință, speranță, iubire și zel.
Iată deci, puțin mai concret, cele două întrebări reciproce ale noastre:
Cum ne ajută a opta specializare funcțională a lui Lonergan, „comunicarea“, să „înțelegem importanța pentru Biserică a îndeplinirii misiunii de proclamare a Evangheliei și în contextul digital“ (Jas 3 §1)? Cum poate fi md inclusă în mod conștient și inteligent în procesul Bisericii de a deveni sinodală?
Și cum acest moment decisiv din istoria Bisericii – de neimaginat în vremea lui Lonergan – extrage un nou sens din cea de-a opta specializare funcțională? În ce fel face apel la un nou efort de colaborare între teologi și alți practicieni din domeniul științelor umaniste și al istoriei în ceea ce privește specializările funcționale 1-7?
2. Inculturație
Mediul digital este o cultură, un „loc“ în care oamenii – noi toți – petrecem o parte semnificativă și în creștere a vieții noastre. Acesta nu este doar un instrument sau o tehnologie, „cultura digitală reprezintă o schimbare fundamentală în modul în care concepem realitatea și ne raportăm la noi înșine, la ceilalți, la mediul înconjurător și chiar la Dumnezeu“ (rds 17 a). Prin urmare, aceasta are „un impact profund asupra noțiunii de timp și spațiu, asupra percepției de sine, de ceilalți și de lume, asupra modului în care comunicăm, învățăm, ne informăm și relaționăm cu ceilalți“[5].
Acest lucru necesită forme radicale, noi, de misiune „pentru a ajunge la cultura actuală în toate spațiile în care oamenii caută sens și iubire, inclusiv telefoanele lor mobile și tabletele“ (rds 17 c).
Cu toate acestea, a numi aceste spații „cultură“ este cu adevărat confuz, deoarece până acum cultura a fost întotdeauna legată organic de spațiul „real“, de „locul“ real ca matrice ineluctabilă a sa. „Dualismul dintre real și virtual nu descrie în mod adecvat realitatea și experiența noastră a tuturor, în special a celor mai tineri, așa-numiții «nativi digitali»“ (rds 17 a). În ultimii ani, ceea ce începe și are loc în cultura digitală a generat schimbări majore în lumea reală, cum ar fi Primăvara arabă, răspunsul la moartea lui George Floyd, mișcarea #MeToo, canalul YouTube al lui MrBeast și multe altele.
Gândirea lui Lonergan de acum o jumătate de secol exprimă magnific și precis provocarea cu care se confruntă md sau, într-un sens mai radical, provocarea care dă viață md: „Mesajul creștin trebuie comunicat tuturor națiunilor. O astfel de comunicare presupune ca cei care predică și cei care învață să-și lărgească orizontul pentru a include o înțelegere exactă și intimă a culturii și limbii poporului căruia i se adresează. Ei trebuie să înțeleagă resursele virtuale ale acelei culturi și ale acelei limbi și trebuie să folosească aceste resurse virtuale în mod creativ, astfel încât mesajul creștin să nu fie o ruptură în cultură, nici un petic străin pus pe deasupra, ci să reprezinte o linie de dezvoltare în cadrul acelei culturi“ (mit, 392).
Sinodul, ca și cum ar dialoga cu Lonergan, afirmă că Biserica este pregătită „să îndeplinească misiunea de vestire a Evangheliei și în mediul digital, care implică fiecare aspect al vieții umane și, prin urmare, trebuie recunoscut ca o cultură și nu doar ca un domeniu de activitate“ (GS 3 §1).
Oricine, cu grijă și inteligență, caută să desfășoare o slujire în md, ar putea fi descris de Lonergan astfel: atât lucrătorul pastoral digital, cât și misionarul digital „recunoaște o multitudine de tradiții culturale [și] procedează… din interiorul culturii lor și caută căi și mijloace de a face din [această cultură digitală] vehiculul cu care să comunice [inculturarea] mesajului creștin“ (mit 193).
Cultura digitală este fundamental nouă și evoluează rapid, în timp ce introducerea constantă de noi tehnici și tehnologii este doar întâmplătoare. Nu electronica este principala provocare, ci mai degrabă inculturarea Evangheliei și a vieții Bisericii.
În consecință, pentru a dezvolta această grijă pastorală, Sfântul Părinte a dispus „înființarea unui grup de studiu care să studieze în profunzime implicațiile [md] la nivel teologic, spiritual și canonic și să identifice cerințele la nivel structural, organizațional și instituțional pentru realizarea misiunii digitale“ (GS 3 §3)[6].
„Epoca noastră este, de fapt, o epocă de schimbări din ce în ce mai mari, datorate unei expansiuni din ce în ce mai mari a cunoașterii“, afirmă Lonergan. El explică sarcina gs 3 după cum urmează: „A opera în epoca noastră înseamnă a aplica cele mai bune cunoștințe disponibile și cele mai eficiente tehnici de coordonare a acțiunii de grup“ (mit 397).
3. Evanghelizarea
„Biserica creștină este comunitatea care rezultă din comunicarea exterioară a mesajului lui Cristos și din darul lăuntric al iubirii lui Dumnezeu. Întrucât se poate conta pe faptul că Dumnezeu acordă harul său“, Sinodul ne atrage atenția asupra unei «comunicări eficiente a mesajului lui Cristos» (mit 391-92).
Mediul digital a început atunci când au apărut social media, podcasturile, blogurile și YouTube. Ea nu așteaptă să fie inventată. Laicii, preoții și religioșii nu au așteptat un mandat de la Vatican, de la episcopul lor sau de la superiorii lor. Văzând suflete rătăcind în aceste spații digitale în căutarea unui sens, ei au luat inițiativa, prezentându-le dragostea lui Cristos. md a răsărit ca „sămânța semănată în pământ“. Fără ca [agricultorul] să știe cum, fie adormit, fie treaz, noaptea sau ziua…“ (cf. Mc 4:26-27), semințele încolțesc și cresc în liniște, în timp ce Ias 3 pregătește „căile și mijloacele“ ecleziale care vor fi necesare.
„Mesajul creștin [este] unit cu darul interior al iubirii lui Dumnezeu, care are ca rezultat mărturia creștină [martyria], comunitatea creștină [koinonia] și serviciul creștin pentru umanitate [diakonia]“ (mit 393). Cum trăiesc oamenii aceste trei dimensiuni ale credinței noastre în raport cu acțiunile lor pământești? Ar trebui acestea să fie oarecum trăite diferit pe continentul digital?
„Biserica… nu există exclusiv pentru ea însăși, ci pentru umanitate. Scopul ei este realizarea Împărăției lui Dumnezeu, nu numai în cadrul propriei sale organizații, ci în întreaga societate umană, și nu numai în viața viitoare, ci și în această viață“ (mit 393 m363-4). Biserica trebuie să caute și să găsească umanitatea pentru care există, nu doar spontan, ci organic, eclezial.
Cu toate acestea, marea majoritate a liderilor și membrilor Bisericii nu au nicio idee despre continentul digital care așteaptă să fie evanghelizat și îngrijit, sau despre ceea ce sunt și fac misionarii și pastorii digitali – fie ei preoți, consacrați sau laici, bărbați sau femei, tineri sau adulți. De fapt, ei oferă formare pastorală online relevantă și însoțire catolicilor botezați, precum și inițiative de evanghelizare destinate catolicilor care nu mai practică și celor care nu îl cunosc pe Cristos.
Datorită acestor inițiative online individuale, statisticile care măsoară participarea la ministere și misiuni digitale sunt mult disproporționate față de numărul de persoane care frecventează propria parohie. Faptul că Sinodul a acordat atenție misionarilor digitali și celor care îi însoțesc pastoral pe catolici și îi instruiesc online a fost o importantă verificare a realității și o recunoaștere.
În mod tradițional, misionarii erau întotdeauna trimiși de episcopul sau superiorul lor, care îi însoțea de la distanță și îi vizita ocazional. Astăzi, mulți influențatori catolici (oriunde ar locui „pe pământ“, indiferent de vârstă sau de trecut) trebuie să se întâlnească cu episcopii lor respectivi, să înceapă un dialog și să descopere dimensiunea eclezială, baza esențială a misiunii lor. „Propunem ca Bisericile să ofere recunoaștere, formare și însoțire misionarilor digitali care lucrează deja“ (rds 17 l).
Prin urmare, atunci când Sinodul a aprobat Raportul de sinteză al primei sesiuni, inclusiv secțiunea 17 privind „Misionarii în mediul digital“ (rds 17), nu a intenționat să lanseze o idee nouă care să fie „realizată“, ci mai degrabă să învețe din și să dezvolte o evanghelizare și o slujire de o amploare extraordinară, de fapt deja în curs „spontan“.
4. Concluzii
Am început cu întrebarea: „Ce lumină aruncă una asupra celeilalte a opta specializare funcțională a lui Lonergan și rds 17 și grup studiu 3 ale Sinodului?“
A opta specializare funcțională a lui Lonergan aruncă o lumină vie asupra magisteriului Papei Francisc cu privire la md. Ea ne ajută să înțelegem noile culturi în care oamenii trăiesc din ce în ce mai mult și, de fapt, sunt scufundați și, prin urmare, inculturarea extrem de dinamică care li se cere. „Misionarii au pornit întotdeauna cu Cristos spre noi frontiere, precedați și împinși de acțiunea Duhului“ (rds 17 c). Nu putem decât să privim spre așa-numitul nou continent cu zelul unui Francisc Xavier sau al unei maici Cabrini.
Magisteriul Papei Francisc care încurajează md ne trimite imediat la cea de-a opta specializare funcțională. md se naște din credință și din Biserică, dar în mod spontan și disipat. Acum, atât Sfântul Părinte, cât și Sinodul cer ca md să fie recunoscută și încorporată în Biserica vizibilă și să devină o adevărată slujire și misiune eclezială.
Este aceasta prima dată când noi forme de evanghelizare și slujire sunt îmbrățișate atât de repede de Biserică, cu două documente oficiale în mai puțin de șase luni de la introducerea lor la Sinod? Este adevărat că „nu putem evangheliza cultura digitală fără să o înțelegem mai întâi“ (rds 17 d), iar Lonergan ar insista că înțelegerea trebuie să vină înaintea comunicării (specializările funcționale 1-7 vin înaintea celei de-a opta specializări funcționale). Cu toate acestea, md, ca a opta specializare funcțională, pe care o putem numi comunicare, viața pastorală, teologia sau practica pastorală este de fapt o „forță motrice“ evanghelică, care, de îndată ce începe, se conectează la specializările funcționale 1-7 și beneficiază de acestea.
Întrucât metoda lui Lonergan nu este liniară, ci circulară, în mediul digital se poate începe poate cu cea de-a opta specializare funcțională, se poate lucra cu atenție prin specializările funcționale 1-7 și apoi se poate reveni pentru a îmbogăți comunicarea, viața pastorală (cea de-a opta specializare funcțională?). Ar putea fi aceasta ceea ce Lonergan ar fi sperat că se va întâmpla?
Nu știm cu siguranță. Dar, înarmați cu setul de instrumente al metodei sale de teologie, putem iniția o hermeneutică înțeleaptă a prezentului, care include schimbări rapide și inovații digitale surprinzătoare. Apreciem marele lor potențial de dialog – de exemplu, cu bucuriile și speranțele, tristețile și anxietățile ființelor umane de astăzi, în special ale tinerilor. Într-o nouă misiune pentru o lume nouă, oferim, cu curaj și creativitate, Cuvântul Adevărului revelat în Isus Cristos.
de Michael Czerny
Cardinalul iezuit este prefect al Dicasterului pentru promovarea dezvoltării umane integrale și delegat al Sinodului privind sinodalitatea. O versiune anterioară a acestui text a fost prezentată inițial la Universitatea Pontificală Gregoriană la 7 mai.
[1] B.J.F. Lonergan, Method in Theology, (1972) R.M. Doran e J.D Dadosky (curr), cwl 14, University of Toronto Press, Toronto 2017; trad. italiana, Metodo in Teologia, S. Muratore, C. Taddei Ferretti e E. Cibelli (curr.), Città Nuova, Roma 2022. D’ora in poi si citerà la traduzione italiana, con referenza mit.
[2] Secondo il Datareportal, più della metà (62,3%) del mondo utilizza i social media. https://datareportal.com/global-digital-overview
[3] Relazione di Sintesi della Prima Sessione della XVI Assemblea Generale Ordinaria del Sinodo dei Vescovi (ottobre 2023)
[4] José Manuel Urquidi e Sr. Xiskya Lucia Valladares Paguaga, rp, Synod: Testimony on digital mission and Module B 2, https://www.vaticannews.va/en/vatican-city/news/2023-10/synod-eight-general-congregation-module-b2-urquidi-valladares.html. Hanno parlato di evangelizzatori digitali che vogliono «avere un migliore collegamento con i nostri vescovi e le nostre diocesi e per essere meglio accompagnati, riconosciuti e integrati nella missione apostolica della Chiesa».
[5] Papa Francesco, Christus vivit, 86.
[6] Cfr. Papa Francesco, Lettera al Cardinale Grech, 22.2.2024, https://www.vatican.va/content/francesco/it/letters/2024/documents/20240222-lettera-card-grech.html
Sursa: www.humandevelopment.va/en, A-new-World-and-a-new-Mission, EN—Infographic-Digital-Mission—Poster-Layout