După revărsarea Duhului Sfânt, apostolii lui Isus încep să vestească „faptele mărețe ale lui Dumnezeu”. La început doar în Ierusalim, bărbaților „evlavioși veniți din toate neamurile de sub cer”, dar mai târziu pornesc la drum, mergând din oraș în oraș. Faptele Apostolilor relatează călătoriile lor, faptele lor, persecuțiile și amenințările cu care s-au confruntat, disputele pe care le-au purtat, dar mai ales fidelitatea lor față de Isus și credința lor profundă.
În această serie dorim să prezentăm „harta misionară” a apostolilor: distanțele parcurse, cele mai importante locuri și drumurile pe care le-au parcurs, adesea pe jos.
Despre viața apostolilor nu avem întotdeauna surse de aceeași relevanță. Unele lucruri le cunoaștem din Noul Testament, altele au fost păstrate de tradiția Bisericii primare, iar anumite detalii sunt reconstruite de istorici. În această serie vom indica de fiecare dată din ce tip de sursă provine informația prezentată.

Apostolul Toma – care, potrivit tradiției, a dus vestea învierii lui Cristos până în India

„Însă Tóma, unul dintre cei doisprezece, cel numit «Geamănul», nu era cu ei când a venit Isus. Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: «L-am văzut pe Domnul!š. Dar el le-a zis: «Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede». După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Tóma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: «Pace vouă!». Apoi i-a spus lui Tóma: «Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!». Tóma a răspuns şi i-a zis: «Domnul meu şi Dumnezeul meu!»” (In 20, 24-28)
Apostolul Toma este menționat cel mai des în Evanghelia după Ioan, iar pe baza scenei citate mai sus tradiția populară îl numește «Toma necredinciosul». Totuși, tocmai firea lui cercetătoare, înclinată spre întrebări și căutarea sinceră a adevărului, l-a condus în cele din urmă la rostirea uneia dintre cele mai profunde mărturisiri de credință din Evanghelia după Ioan: «Domnul meu și Dumnezeul meu!».
Evanghelia după Ioan îl amintește pe Toma încă în două locuri importante.

– La învierea lui Lazăr, când Isus se întoarce în Iudeea, unde era amenințat și era în pericol de moarte, Toma este cel care, hotărât și pregătit să-și dea viața, îi îmbărbătează pe ceilalți: «Să mergem şi noi ca să murim cu el!» (In 11,16).

– La Cina cea de Taină, Toma formulează în numele tuturor întrebarea: apostolii nu știu unde va merge Isus. « Doamne, nu ştim unde te duci. Cum am putea şti calea?» (In 14,5).”

Misiunea apostolului Toma în India reprezintă unul dintre cele mai fascinante capitole ale tradiției creștine timpurii. Deși Noul Testament nu relatează acest episod, tradiția, scrierile apocrife timpurii și așa-numitele Acta Thomae (Faptele lui Toma) afirmă că el a fost cel care, în anul 52 d. Cr., a dus vestea învierii lui Cristos până în India. Misiunea sa a cuprins mii de kilometri, pe uscat și pe mare. Comunitățile întemeiate de el sunt numite până astăzi creștini tomiți (malabari) (cf. Encyclopedia Britannica). Potrivit tradiției – care își extrage în mare parte materialul din Acta Thomae – apostolul Toma a fost martirizat în India. Colecția Legenda Aurea a lui Jacobus de Voragine conține mai multe întâmplări despre călătoria sa în India.

Drumurile apostolului Toma

1. Ierusalim → Mesopotamia – prima misiune
Distanță: aproximativ 800–1000 km
Mijloc de deplasare: pe jos și cu caravane
Sursă: tradiția Bisericii primare (Eusebiu, Origen)

Potrivit tradiției, prima călătorie a lui Toma a fost către Mesopotamia, unde a avut un rol important în formarea comunităților creștine timpurii. Datorită diasporei iudaice din regiune și a marilor rute comerciale, această zonă era un centru misionar deosebit de important.
Aici, Toma:

  • a vestit Evanghelia comunităților iudaice și păgâne,
  • i-a întărit pe cei care abia primiseră credința,
  • a pregătit terenul pentru viitoarea misiune spre Răsărit.

2. Mesopotamia → Persia – poarta către Răsărit
Distanță: aproximativ 500–700 km
Mijloc de deplasare: pe jos sau cu caravane
Sursă: tradiția (Acta Thomae)

Potrivit tradiției, Toma a slujit și în Persia, unde religia zoroastriană era dominantă. Creștinismul s‑a răspândit aici lent, însă mărturia lui Toma a contribuit la formarea, în timp, a unor comunități creștine răsăritene de mare însemnătate.

3. Persia → India (coasta Malabar) – marea călătorie pe mare
Distanță: aproximativ 2500–3000 km
Mijloc de deplasare: cu corabia și pe jos sau cu caravane
Sursă: tradiția creștină din India (creștinii Sfântului Toma)

Cea mai lungă călătorie a apostolului Toma a fost către India. Potrivit tradiției:

  • în jurul anului 52 d. Cr. a sosit în porturile de pe coasta Malabar (actualul stat Kerala);
  • a slujit și în curtea regelui local Gondofár (Gondophares), un rege istoric al Regatului indo-part, a cărui existență este atestată și care a domnit în prima jumătate a secolului I. Acest element îi determină pe unii cercetători să considere că tradiția despre misiunea lui Toma în India ar putea avea un nucleu istoric;
  • a întemeiat mai multe comunități creștine;
  • i‑a botezat pe primii creștini din India.

În statul indian Kerala trăiesc și astăzi milioane de creștini care își revendică tradiția de la apostolul Toma. Pe lângă Biserica Siro‑Malabară și Biserica Siro‑Malankară, mai multe alte Biserici răsăritene păstrează această moștenire apostolică.

4. Sudul Indiei → Mylapore – locul martiriului
Distanță: aproximativ 600–800 km
Mijloc de deplasare: pe jos sau cu caravane
Sursă: tradiția din India, consemnări vechi

Misiunea apostolului Toma s‑a încheiat în zona Mylapore (actualul Chennai). Potrivit tradiției:

  • din cauza opoziției autorităților locale a fost urmărit și persecutat;
  • rugându‑se pe un deal, a fost ucis prin străpungere cu lancea;
  • mormântul său este și astăzi loc de pelerinaj.

Distanța totală (pe baza datelor reconstruite)
Drumul parcurs de Toma în întregime: aproximativ 4500–5500 km
Ierusalim → Mesopotamia: 800–1000 km
Mesopotamia → Persia: 500–700 km
Persia → India: 2500–3000 km
Sudul Indiei: 600–800 km

Drumurile apostolului Toma desenează unul dintre cele mai ample arcuri geografice din istoria creștinismului. «Toma necredinciosul» devine astfel unul dintre cei mai mari mărturisitori ai credinței, cel care a dus vestea lui Cristos până la cele mai îndepărtate ținuturi. Misiunea sa continuă astăzi în comunități vii și ne amintește că drumul credinței este adesea lung și obositor, dar harul lui Dumnezeu însoțește fiecare pas.

Istoria apostolului Toma este deosebit de apropiată de omul contemporan. Îndoiala, nesiguranța, atitudinea «cred doar ceea ce văd» sunt trăiri cunoscute multora. Toma însă ne arată că îndoiala nu este opusul credinței, ci poate fi chiar calea către ea. El nu a rămas în incertitudine: a întrebat, a căutat și, în cele din urmă, a rostit una dintre cele mai mari mărturisiri ale Noului Testament: «Domnul meu și Dumnezeul meu!». Drumul său ne cheamă să nu ne temem de întrebările noastre, să nu ne rușinăm de nesiguranțele noastre, ci să‑L lăsăm pe Cristos să se apropie de noi. Credința nu este întotdeauna o minune spectaculoasă; de multe ori este o mică lumină, o mișcare lăuntrică, o întâlnire tăcută. Apostolul Toma ne învață că din îndoială se poate naște o încredere autentică în Dumnezeu — și că El ne poate conduce departe, dacă avem curajul să ne încredințăm Lui.

Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara