Așa cum ne spun versurile unui cântec bisericesc, la cumpăna dintre ani credincioșii se adună în casa Domnului pentru a da socoteală și pentru a mulțumi. Fără îndoială, este important să ne oprim din când în când, ca să privim înapoi și totodată înainte, să reflectăm – individual, în familie, în comunitate sau la nivel de Dieceză. Despre realizările anului trecut și programele pregătite pentru acest an nou am discutat pe E.S. Iosif Csaba Pál, episcop diecezan.

– Părinte Episcop, cum ați evalua anul 2024, care a trecut?
– În primul rând, sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru tot ceea ce a săvârșit în noi și cu noi în ultimul an și mulțumesc colegilor mei, preoților și creștinilor laici, împreună cu care am reușit să construim Împărăția lui Dumnezeu. De multe ori am admirat lucrarea lui Dumnezeu în viețile noastre, în Biserica noastră, în comunitățile noastre. La fel și în Dieceza noastră. Sunt recunoscător Bunului Dumnezeu că a avut încredere în noi și în anul care a trecut, că ne-a privit ca pe colaboratorii Săi și că ne-a permis să lucrăm cu El. A fost o adevărată bucurie să lucrăm cu El.
Pentru mine a fost un har deosebit să particip în luna octombrie la Roma la cea de-a doua sesiune a Sinodului despre sinodalitate. Bunul Dumnezeu a inițiat ceva foarte frumos în Biserica Sa. „Unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul“, citim despre începuturile Bisericii. Și astăzi, când comunitatea Bisericii este rănită din interior și din exterior, Dumnezeu îi cheamă pe membrii Bisericii Sale la ceva foarte frumos: să ne ascultăm unii pe alții cu atât respect încât să putem descoperi vocea Duhului Sfânt în fiecare dintre noi și să-L lăsăm să ne călăuzească pe căile Sale. Să aducem iubirea Sa tuturor semenilor noștri împreună, în mod sinodal. Dumnezeu este capabil să vindece, să îndrume, să umple golul din sufletele noastre cum nimic altceva nu îl poate umple. Sinodalitatea nu aduce ceva nou în Biserică, ci redescoperă și încearcă să aducă la viață într-un mod pronunțat ceea ce este propriu Bisericii: dimensiunea comunitară, cu tot ceea ce implică aceasta, așa cum a scris Papa Ioan Paul al II-lea în scrisoarea sa Novo millennio ineunte (La începutul noului mileniu): „A face din Biserică școala și casa comuniunii: iată marea provocare care ne stă înainte în mileniul care începe, dacă vrem să fim fideli planului lui Dumnezeu și să răspundem așteptărilor profunde ale lumii“ (43).
Și în Dieceza noastră am luat unele măsuri în acest spirit, în acest sens. Am început să fim atenți la ceea ce există deja. A fost o surpriză și pentru mine că în parohiile noastre există foarte multe comunități mici în care oamenii se cunosc pe nume, se ajută reciproc, se roagă împreună și fac multe activități împreună. În prezența preoților parohi, am reușit să organizăm nouă întruniri, unde, ne-am întâlnit cu 171 de conducători de mici comunități din 17 parohii. Am constatat că există multă viață în parohiile noastre. Multe dintre aceste comunități funcționează de mai mulți ani și majoritatea poartă în ele germenii creșterii. Asta ne dă motive de speranță, mai ales dacă vedem că oamenii nu sunt membrii ale acestor comunități din constrângere sau obligație, ci cu entuziasm pentru Dumnezeu și din iubire pentru semenii lor. Comunitățile sunt foarte diverse: există grupuri de rugăciune, grupuri biblice, coruri, grupuri de femei, grupuri axate pe activități caritabile, grupuri formate din credincioșii satelor, care se adună să se roage și să citească Sf. Scriptură în acele duminici, când preotul nu poate veni să celebreze Sf. Liturghie. Unele sunt încă doar grupuri stabile, nu comunități, dar le ajutăm să trăiască din ce în ce mai mult ca ucenici ai lui Cristos, ceea ce le va transforma la rândul lor într-o comunitate. Fiecare grup este puțin diferit, la fel cum organele din corpul nostru au funcții diferite, dar toate fac parte din același corp. Cred că aceste comunități vor fi întărite și vor crește. Planul nostru este ca să ne întâlnim cu conducătorii comunităților din alte parohii și să le ajutăm să crească.
Un alt eveniment semnificativ din punctul de vedere al pastorației din Dieceză a constituit hirotonirea a trei preoți tineri, care s-au alăturat astfel comunității noastre.
Anul trecut, evenimente importante au fost și miruirile, cu participarea a aproape patru sute de tineri miruiți, cu care ne-am întâlnit nu numai în parohii, ci și la Maria Radna. În unele parohii au început să se formeze din nou grupuri de tineret, chiar în perioada de după mirungere. Nu sunt grupuri mari, dar entuziasmul lor pentru Dumnezeu ne dă motive de speranță. În tot mai multe parohii, creștinii laici se implică în pastorația tinerilor. În unele parohii există unul sau doi membri ai Comitetului bisericesc care consideră că aceasta este principala lor sarcină.
Au lucrat frumos și colaboratorii Centrului Diecezan de Tineret, care au organizat întâlniri speciale în diferitele arhidiaconate atât pentru tineri, cât și pentru ministranți. Un dar special de la Dumnezeu este corul diecezan al tinerilor, care a fost invitat să cânte la Întâlnirea Națională a Tineretului.
Colaboratorii Biroului Diecezan pentru Pastorația Familiilor, pe lângă organizarea diferitelor întâlniri și a Săptămânii Căsătoriei, coordonează cursurile pentru logodnici împreună cu 18 familii care le ajută. De asemenea, au început și cursurile în limbile română și maghiară pentru familiile formatoare, unde familiile sunt pregătite ca să lucreze în una dintre diferitele aspecte ale pastorației familiilor. Există, de asemenea, un grup ai cărui membri sunt implicați în educația pentru viața de familie, ajutându-i pe adolescenți și pe tineri prin prelegeri și mărturii.
În anii trecuți, am organizat un curs de formare de trei ani pentru adulți. Unii au devenit acoliți, alții animatori de grupuri, preoratori sau desfășoară alte activități. Unii dintre ei, împreună cu alți candidați, în total nouă persoane, au început pregătirea pentru diaconatul permanent. În data de 22 februarie, va începe un alt curs de formare pentru adulți, cu o durată de doi ani.
În timpul vizitelor canonice, care a început în vara anului trecut, în data de 2 iunie, am vizitat șapte parohii din Arhidiaconatul Banatul Montan. De fiecare dată m-am întâlnit cu membri ai Comitetului bisericesc, cu tinerii și cu copiii, cu angajații parohiei, cu preoții de altă confesiune și cu reprezentanții diferitelor asociații, respectiv, am celebrat o Sfântă Liturghie într-una din bisericile filialelor. Am fost foarte impresionat de devotamentul oamenilor, de fidelitatea lor față de Biserică, de entuziasmul lor și de dorința lor de a ajuta. Într-o parohie, de exemplu, există o adevărată atmosferă de rugăciune, credincioșii organizează întâlniri și seri de rugăciune.

– Anul Sfânt 2025 ce programe noi va aduce în Dieceză?
– În data de 29 decembrie am deschis Anul Jubiliar și în Dieceza noastră. Episcopia noastră organizează, de asemenea, pelerinaje la Roma pentru familii, preoți, cateheți și tineri. Dar aici, în Dieceză, organizăm și câteva programe mai ample de reînnoire. Acestea sunt: Ziua Tineretului în 17 mai, Festivalul Familiilor în 20 septembrie și întâlnirea tinerilor din cele trei dieceze surori (Becicherecul Mare / Zrenjanin, Szeged-Csanád, Timișoara) la Cenad tot în 20 septembrie. Anul acesta dorim să acordăm o atenție specială și bolnavilor noștri. În acest context, una dintre inițiativele importante se va desfășura în data de 11 februarie, când vom celebra în Domul Sf. Gheorghe o Sf. Liturghie pentru bolnavii din Timișoara, unde ne vom ruga pentru ei și, pentru cei care solicită, vom administra și Sacramentul Bolnavilor. Toate aceste programe ne vor ajuta să ne întărim în speranță prin convertire și să îi ajutăm și pe alții ca să trăiască în speranță prin acțiuni concrete și rugăciune.

– Vă mulțumim pentru timpul acordat.

Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara