Am ajuns la aproximativ jumătatea anului pastoral proclamat pentru Dieceza de Timișoara, în septembrie 2022. În același timp, din punct de vedere al tematicii, anul precedent și anul următor formează o unitate, întrucât tema centrală a programelor anului trecut a fost Sf. Scriptură, în acest an este Diaconia, iar anul viitor va fi Misiunea. Temele de anul acesta și de anul viitor sunt în mod deosebit complementare, întrucât Diaconia (slujirea) poate fi trăită ca și o misiune, așa cum misiunea poate deveni o slujire. Cu privire la programele pastorale am stat de vorbă cu Excelența Sa Iosif Csaba Pál, episcop diecezan.
– Părinte Episcop, cum evaluați activitățile din ultimul an pastoral?
– Aș dori să menționez patru domenii importante referitoare la anul trecut. Le-aș putea enumera chiar în ordine. În luna mai a anului trecut, la Maria Radna, am organizat o întâlnire foarte frumoasă pentru tinerii candidați la miruire din dieceza noastră, la care au participat aproximativ 600 de tineri. Aici aș vrea să remarc faptul că miruirile au fost deosebit de frumoase. A fost bine să îi întâlnesc pe acești tineri, atât la Radna, cât și la discuțiile de dinaintea Sf. Liturghii de conferire a Sf. Mir, și să văd că sunt entuziasmați să meargă mai departe pe acest drum. Aprinderea lumânărilor de pe coroana de Advent a fost, de asemenea, o experiență frumoasă pentru tineri. Anul acesta, pentru prima dată, a avut loc la Timișoara o aprindere de lumânări de Advent pentru tinerii din Arhidiaconatul de Timiș. Până acum, o astfel de întâlnire fusese organizată doar în județul Caraș-Severin, iar în urmă cu câțiva ani a fost inițiată și în județul Arad. Astfel, acest eveniment organizat la Timișoara se poate considera o noutate.
O altă noutate, tot din activitatea tinerilor, a fost că în ianuarie anul trecut, pentru prima oară după mulți ani, a avut loc o seară de rugăciune ecumenică a tinerilor, programul fiind coordonat de ei de la început până la sfârșit, preoții și episcopii dând doar binecuvântarea finală.
Un alt domeniu important este Pastorația Familiei. Aici pot evidenția Săptămâna Căsătoriei, care se desfășoară deja de câțiva ani, cu multe evenimente și cu un program foarte bogat în Dieceza noastră. La aceasta s-a adăugat în iunie anul trecut Întâlnirea Mondială a Familiilor, organizată la Roma, la care au participat nu numai familii din Dieceza noastră, ci, desigur și familii din toată țara. Și eu personal am participat. Concomitent cu întâlnirea de la Roma a avut loc o întâlnire la Maria Radna, care a fost, de asemenea, foarte frumoasă, cu aproximativ 400 de participanți din toată Dieceza. Înainte de acest eveniment familiile s-au angajat să meargă în parohii cu tabloul care a constituit invitația la această întâlnire. Cred că este foarte important să ne ocupăm de tineri, dar poate și mai important este să ne ocupăm de familii, pentru că în familie copiii vor cunoaște toate valorile pe care le vor lua cu ei mai târziu în viață ca și tineri sau atunci când, mai târziu, își întemeiază ei înșiși o familie.
În luna mai am încheiat etapa diecezană a parcursului sinodal. Drumul sinodal a implicat parohiile și credincioșii în trei feluri. Unii nu au înțeles, și poate nici acum nu înțeleg importanța acestui lucru. Unii au înțeles, dar au crezut că întâlnirile au fost organizate doar pentru a discuta și a răspunde la întrebări, a completa chestionarul și atât. În schimb sunt comunități, enoriași și preoți care doresc să continue drumul sinodală. Din aceste întâlniri s-au născut câteva cercuri biblice, în care se caută lumina lui Cristos pentru toată Dieceza noastră, parohia și viața lor. Aceste grupuri, eu le văd ca pe niște inițiative dădătoare de speranță, pentru că pot crește. Cred că este foarte „periculos“ să citești Sf. Scriptură, pentru că acest lucru ar putea duce la convertire! Cursul de formare a adulților, care a durat trei ani și la care au participat nouăzeci de persoane, a luat sfârșit. Șaizeci și doi dintre cursanți au trecut în cele din urmă examenele. Nu i-am pregătit în primul rând pentru slujirea altarului, ci pentru a fi ucenici ai lui Cristos, iar după doi ani și jumătate, când au devenit competenți, au putut decide, după ce au discutat cu cel al cărui ucenic au devenit, adică Isus Cristos, în ce domeniu vor să lucreze. Așa se face că, la 28 ianuarie anul acesta, șaisprezece persoane au devenit acoliți, douăzeci și doi au devenit preoratori, șaptesprezece cursanți au devenit animatoride grup, iar șapte au primit sarcini specifice din partea episcopului.
Un eveniment frumos al anului trecut a fost ziua spirituală pentru angajații episcopiei și familiile lor, organizată în sâmbăta de după Miercurea Cenușii. Întrucât a fost Anul Familiei, am putut profita de acest lucru. Toamna trecută, în noiembrie, am făcut o excursie la Oradea, cu angajații Episcopiei, pentru a face schimb de experiență cu personalul de acolo. Înainte de aceasta, în septembrie, am vizitat dieceza de Vác, tot cu angajații și colaboratorii birourilor pastorale și cu responsabilii pentru diferite domenii pastorale pentru a face schimb de experiență. În timpul călătoriei, în autocar, toată lumea a avut ocazia să facă o retrospectivă a anului pastoral trecut, să își exprime opiniile, să spună ce au considerat a fi pozitiv și ce ar dori să schimbe. În ultima zi a vizitei, fiecare birou și fiecare grup a discutat individual activitățile propuse pentru acest an, adică a fost schițat planul pastoral pentru anul în curs.
Asociația Caritas a Diecezei noastre a fost deosebit de implicată în ultimul an, în special pentru a ajuta refugiații ucraineni. Și noi, episcopii, ne-am adunat și am avut o întâlnire la Satu Mare. Am organizat mai multe colecte, iar angajații Caritas-ului a făcut, de asemenea, multe pentru refugiați.
Anul trecut patru confrați de-ai noștri în preoție au trecut la Domnul, iar un alt preot s-a întors la Ordinul Franciscan, după doi ani de slujire în Dieceza noastră. Suntem bucuroși că în același an a sosit un preot pentru o perioadă determinată. Anul trecut trei persoane au devenit acoliți, am sfințit un diacon, iar în data de 28 ianuarie acestora li s-au alăturat încă șaisprezece acoliți. Au sosit patru surori în Dieceză, două în casa comunitară a Surorilor Mariane de Schönstatt din Timișoara și două de la Congregația Surorilor Providenței la Reșița. În calitate de președinte al Comisiei pentru Pastorația Familiei, din cadrul Conferinței Episcopale din România, mă bucur că a fost realizat site-ul național de pastorația familiilor, profamilia.ro, mai întâi în limba română, iar apoi, la sfârșitul anului trecut, cu ocazia sărbătorii Sfintei Familii, a fost pusă la dispoziție și versiunea în limba maghiară. Merită urmărit, conține multe noutăți și este actualizat în permanență.
– Ce programe pastorale vor avea loc în acest an?
– O particularitate a acestui an este faptul că Timișoara a fost desemnată una dintre capitalele culturale europene, iar gala oficială de deschidere a avut loc recent. Încă de la început, când s-a stabilit acest lucru, mai multe persoane ne-au spus că sigur vom deschide cu această ocazie bisericile noastre frumoase. Bineînțeles că le vom deschide, suntem încântați de această ocazie, dar ne-am gândit și la faptul că este frumos să vorbim despre credința oamenilor care au trăit acum două sau trei sute de ani și au construit aceste biserici minunate, dar ar trebui să vorbim și despre credința noastră, a celor care trăim acum. Așa că în ianuarie anul trecut am început să organizăm două programe majore, de mare anvergură. Unul este un festival ecumenic pentru tineret, în perioada 1-7 mai, pe care tinerii din șapte confesiuni îl organizează împreună, lucrând împreună. Programul va include o după-amiază de rugăciune cu o procesiune, vizite la biserici, muzică, concerte, mese rotunde, instalarea Zarului Păcii și avem mai mulți invitați. Toate aceste activități s-au conturat din ideile tinerilor, care coordonează aceste programe. De asemenea, este foarte frumos că tinerii au fost întăriți în ceea ce este specific orașului Timișoara: faptul că sunt mai multe naționalități, mai multe confesiuni care trăiesc împreună și încercăm să lucrăm în unitate, respectându-ne unii pe alții, apreciindu-ne unii pe alții, ajutându-ne unii pe alții. Pentru aceasta vă cer și rugăciunea voastră.
De asemenea, va exista un alt program ecumenic, un simpozion pentru adulți, la care vom participa în perioada 4-9 mai. Între 29 iulie și 3 august va avea loc un colocviu al parohiilor europene, când aproximativ o sută cincizeci de persoane din străinătate vor sosi pentru a vizita parohiile de diferite confesiuni. Și vor fi împărțiți în grupuri mici, iar printre acestea se va afla și un grup de tineri. Tot în legătură cu Capitala Culturală este și întâlnirea din acest an a rețelei Împreună pentru Europa, care va avea loc în perioada 16-18 noiembrie, și care va atrage, de asemenea, un număr mare de persoane din străinătate. Împreună pentru Europa reunește diferite mișcări de diferite confesiuni pentru a exprima și consolida spiritul european. Nu este importantă doar unitatea politică în Uniunea Europeană, ci și împărtășirea valorilor spirituale. Un alt program remarcabil este Întâlnirea Mondială a Tineretului de la Lisabona, la care participă aproximativ patruzeci de tineri din Dieceza noastră.
Am reorganizat puțin și întâlnirile arhidiaconale, cu mai puține întâlniri decanale și mai multe întâlniri arhidiaconale. O întâlnire a avut loc deja la începutul lunii februarie, la care au participat membrii clerului diecezei și persoanele consacrate. În plus, sunt preconizate alte trei întâlniri: în aprilie, în iunie și în decembrie, când vom lucra la câte un document al Sfântului Părinte sau al unui Dicasteriu cum ar fi Evangelii Gaudium sau Catehumenatul Căsătoriei. Toate acestea pentru a fi mai în concordanță cu ceea ce ne propune Sfântul Părinte și pentru a căuta modalități de a le pune în practică în Dieceza noastră.
– Există și alte planuri sau activități în pregătire?
– Mai degrabă, avem speranțe. De exemplu, sperăm ca în data de 22 aprilie vom sfinți Catedrala Sfântul Gheorghe, recent renovată, de asemenea, în 24 iunie vom sfinți trei diaconi permanenți și mai sperăm că în data de 1 iulie vom hirotoni și un preot. Să sperăm că vom putea sfinți și noua casa parohială din Timișoara-Fratelia. De asemenea, am dori să începem construcția bisericii de lângă centrul de tineret din Marienheim, deocamdată suntem în curs de elaborare a planurilor și de obținerea autorizațiilor. De asemenea, dorim să transformăm o parte din mănăstirea Salvatoriană într-un colegiu pentru studenți și așteptăm diversele autorizații. Este important să lucrăm cu toții în spiritul acelui fapt pentru care Isus a fondat Biserica: să propovăduim Evanghelia, să lăsăm ca Evanghelia să ne înnoiască și să formeze din noi o comunitate. Să nu fim o comunitate închisă, ci una deschisă, cu un spirit misionar, încercând să arătăm celorlalți viața creștină propovăduită de Cristos. În acest spirit vom organiza în perioada 5-7 octombrie și Zilele Pastorale Diecezane la Casa Calfelor – Casa Kolping din Timișoara, pentru a reflecta puțin mai mult asupra a ceea ce înseamnă să primim vestea bună pe care o aduce Isus, să lăsăm ca această veste bună să ne transforme pe noi, să transforme comunitățile noastre. În acest an, până în septembrie, vom încerca să trăim Diaconia, adică slujirea, iar din septembrie încolo tema anului pastoral va fi misiunea. În acest sens, dorim să exercităm slujirea, să slujim bucuria oamenilor în Cristos, pentru că de la El sperăm la adevărata bucurie, la adevărata împlinire. Dacă reușim să ne înnoim în El, atunci misiunea va deveni o consecință.
– Vă mulțumim pentru interviu și pentru timpul acordat!
Biroul de presă al Episcopiei de Timișoara
