La prezentarea celei de-a douăsprezecea Congregații generale a Sinodului, Eminența Sa cardinalul Jean-Claude Hollerich relator general al Sinodului, introduce modulul B-3.

Congregația generală 12 – 18 octombrie 2023 – Participare, guvernare și autoritate

„Bună dimineața tuturor și bine ați venit. Cred că suntem cu toții de acord când spun că suntem obosiți. Este de înțeles, după munca pe care am făcut-o împreună, frumoasă, incitantă, dar și solicitantă. Astăzi începem cel de-al patrulea modul al Adunării noastre, ultimul dedicat examinării conținutului Instrumentum laboris. În mod subtil, acest lucru ne amintește că ne apropiem de sfârșit. Dar atenție: acest lucru nu trebuie să devină un motiv pentru a ne diminua angajamentul față de munca noastră, ca și cum ar fi ultima săptămână de școală. De fapt, sfârșitul acestei prime sesiuni a celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor coincide cu începutul unei faze la fel de importante a procesului: timpul dintre cele două sesiuni, care ne va vedea angajați în a întoarce Bisericilor din care provenim roadele muncii noastre, adunate în Raportul de sinteză, și mai ales în a însoți acele procese locale care ne vor oferi elementele pentru a încheia discernământul nostru anul viitor. Astfel, odată întorși acasă, vom fi chemați la o dublă sarcină.
Pe de o parte, va trebui să difuzăm rezultatele acestei prime sesiuni, implicând Conferințele noastre episcopale, reconvocând echipele sinodale, activând formele adecvate de comunicare în mijloacele de comunicare disponibile pentru comunitățile noastre, pregătind căile de experimentare și de aprofundare pe care le vom identifica împreună ca fiind adecvate, și așa mai departe. Pe de altă parte, va trebui să începem imediat să planificăm cum să colectăm feedback-ul Bisericilor locale, roadele schimburilor și ale căilor de experimentare și aprofundare, pentru a ajunge „pregătiți” la cea de-a doua sesiune, adică încărcați de o conștientizare mai clară a Poporului lui Dumnezeu cu privire la ceea ce înseamnă să fii o Biserică sinodală și mai ales ce pași ne cere Domnul să facem pentru a deveni una și, astfel, pentru a vesti mai bine Evanghelia Sa.
Toate acestea au mult de-a face cu cel de-al patrulea modul, care abordează temele din secțiunea B3 a Instrumentum laboris, cea dedicată participării. Ca întotdeauna, titlul și întrebarea care îl însoțește ne ghidează: «Participare, guvernare și autoritate. Ce procese, structuri și instituții într-o Biserică sinodală misionară?»
Suntem conștienți de faptul că acest Sinod va fi evaluat pe baza schimbărilor perceptibile care vor rezulta din el. Marile media, în special cele mai îndepărtate de Biserică, sunt interesate de posibilele schimbări pe un număr foarte limitat de subiecte. Nu le voi enumera, pentru că le cunoaștem cu toții. Dar chiar și persoanele cele mai apropiate de noi, colaboratorii noștri, membrii consiliilor pastorale, persoanele care sunt implicate în parohii se întreabă ce se va schimba pentru ei, cum vor putea experimenta concret în viața lor acel ucenicism misionar și acea coresponsabilitate asupra cărora am reflectat în lucrarea noastră. Și se întreabă cum este posibil acest lucru într-o Biserică încă puțin sinodală, în care au impresia că părerea lor nu contează și că sunt câțiva sau doar o singură persoană care decide totul. Acești oameni sunt interesați în mod special de schimbările mici, dar sensibile la problemele pe care ne pregătim să le abordăm în acest modul.
Să analizăm mai îndeaproape aceste aspecte, și anume cele cinci fișe de lucru pe care grupurile noastre de lucru le vor lucra. Prima se referă la reînnoirea serviciului de autoritate. Desigur, nu este vorba de a pune sub semnul întrebării autoritatea miniștrilor și a pastorilor hirotoniți: în calitate de succesori ai apostolilor, noi, pastorii, avem o misiune specială în Biserică. Dar noi suntem păstorii bărbaților și femeilor care au primit Botezul, care doresc să participe și să fie coresponsabili în misiunea Bisericii. Acolo unde domnește clericalismul, există o Biserică care nu se mișcă, o Biserică fără misiune. Clericalismul poate afecta clerul, dar și laicii, atunci când aceștia pretind că sunt responsabili pentru totdeauna. Clericalii vor doar să mențină „status quo”, pentru că doar „status quo” le cimentează puterea. Misiune… imposibilă!
A doua filă se referă la practica discernământului în comun. Am experimentat personal, pe pielea noastră, sau mai degrabă în inimile noastre, puterea unui instrument atât de simplu precum conversația în Duhul. Cum putem introduce dinamismul acesteia în procesele decizionale ale Bisericii, la diferite niveluri? Cum putem învăța să construim un consens care să nu polarizeze și, în același timp, să respecte rolul distinctiv al autorității, fără ca aceasta să se izoleze de comunitate? Aceasta este provocarea pe care o reprezintă discernământul în comun.
A treia filă ne amintește că viața comunităților umane, și, prin urmare, și a Bisericii, trece în mod inevitabil prin construirea de structuri și instituții, care persistă în timp și oferă oamenilor oportunități de participare și creștere. Fiecare instituție poate oferi unele oportunități, dar nu și altele? Care dintre ele sunt mai conforme cu o Biserică sinodală? Gândind în mod concret, să începem cu instituțiile care există deja, cum ar fi consiliile pastorale, și să verificăm gradul lor de sinodalitate efectivă.
A patra filă ne face să ne uităm la un anumit tip de structuri, cele în care se reunesc grupări de biserici locale. Nivelul continental a fost o noutate fericită și un punct culminant al procesului sinodal 2021-2024. Ce învățăm din această experiență? Ce rol poate juca nivelul continental, inclusiv pentru a realiza «descentralizarea sănătoasă» la care ne invită adesea Sfântul Părinte. Și care este potențialul unui instrument precum Adunările ecleziale, în care nu sunt prezenți doar episcopii? Am trăit-o pe cea de la Praga pe propria piele: fără participarea preoților, diaconilor, bărbaților și femeilor consacrate și a laicilor, cred că ar fi fost mult mai conflictuală. Cum putem construi rețele între Bisericile locale? Și cum se configurează ministerul de unitate al episcopului Romei într-o Biserică descentralizată sănătoasă?
Ultima filă ne atinge foarte îndeaproape, pentru că ne invită să reflectăm asupra potențialului instituției Sinodului însuși ca loc în care să experimentăm în mod special relația dinamică care leagă sinodalitatea, colegialitatea episcopală și primatul petrin. Și cere grupurilor care îl vor aborda să exprime și o evaluare asupra experimentului de extindere participativă la un grup de neepiscopi, aleși ca martori ai fazei de ascultare și consultare.
Acestea sunt chestiuni delicate, care necesită un discernământ atent: în această sesiune vom începe să le abordăm, apoi vom avea un an pentru a continua să le aprofundăm în vederea activității pe care o vom desfășura în cea de-a doua sesiune. Ele sunt delicate pentru că ating viața concretă a Bisericii și, de asemenea, dinamismul de creștere al tradiției: un discernământ greșit ar putea să o rupă sau să o înghețe. În ambele cazuri, ar ucide-o. Sunt întrebări care trebuie abordate cu precizie de limbaj și de categorii. Printre experții care ne însoțesc, și cărora profit de această ocazie pentru a le mulțumi, se numără teologi, dar și canoniști, atât latini cât și orientali. Dacă ne pot ajuta în reflecția noastră, nu ne este teamă să facem apel la ei. Facilitatorii știu cum să facă acest lucru.
În punctul nr. 44 al Instrumentum laboris ne amintește că participarea aduce cu sine umilința concretă. De aceea, întrebările referitoare la aceasta vin după cele privind comuniunea și misiunea: prin participare putem face ca viziunea inspiratoare să se concretizeze și să dăm continuitate în timp elanului misiunii. Totuși, concretețea aduce cu sine și riscul dispersării în detalii, anecdote, cazuri individuale. În acest al patrulea modul, trebuie deci să facem un efort deosebit pentru a ne menține concentrarea asupra scopului pe care îl urmărim, cel indicat de «Întrebarea pentru discernământ» din fiecare fișă. Considerațiile colaterale care ne pun pe o tangentă nu ne ajută. Aș dori să vă reamintesc, de asemenea, că obiectivul fiecărui grup, în raport cu întrebarea pe care o abordează, este de a ajunge la exprimarea convergențelor, divergențelor, a întrebărilor care trebuie explorate și a propunerilor concrete pentru a merge mai departe. Îi rog pe facilitatori, cărora le mulțumesc din nou, să nu se teamă să ne împingă, chiar și cu un pic de hotărâre, atunci când avem nevoie să fim ajutați să nu ne pierdem concentrarea.
Îi dau acum cuvântul președintelui delegat care ne va conduce pe parcursul sesiunii. Părintele Timothy Radcliffe și părintele Dario Vitali ne vor ajuta să încadrăm temele de lucru din punct de vedere biblic-spiritual și, respectiv, teologic, intercalate cu momente de tăcere pentru a încuraja interiorizarea. Ca și în modulele anterioare, vom asculta și câteva mărturii de la membrii Sinodului care pot împărtăși experiențe semnificative pe aceste teme.
Le doresc tuturor o activitate fructuoasă în acest modul, de care va beneficia întreaga Biserică. Ucenicia misionară sau coresponsabilitatea nu sunt doar niște sintagme, ci o chemare pe care o putem realiza doar împreună, cu sprijinul unor procese, structuri și instituții concrete, care funcționează cu adevărat în spiritul sinodalității.“

Sursa: Synod: Cardinal Hollerich introduces ‘Module B3’ – Vatican News
Traducere: Biroul de presă al Episcopiei de Timișoara
Foto: www.vaticannews.va