Sub motto-ul „Cu îndrăzneala Mariei…“,  a avut loc în zilele de 13 și 14 iulie 2024 cel de-al 63-lea pelerinaj votiv al șvabilor dunăreni la sanctuarul marian de la Altötting, Bavaria.

Originea pelerinajelor votive ale șvabilor dunăreni
Ziua 24 martie 1946, în ajunul sărbătorii Bunei Vestiri, a fost data în care părintele iezuit Wendelin Gruber, împreună cu compatrioții săi șvabi dunpreni care se stingeau fără speranță în lagărul de exterminare de la Gakowa (Iugoslavia), au jurat în cadrul unei slujbe într-o biserică arhiplină să facă un pelerinaj anual din recunoștință „dacă vom rămâne în viață“. În solemnitatea Rusaliilor anului 1946, P. Wendelin a repetat acest jurământ la o Liturghie celebrată în secret în lagărul de exterminare de la Rudolfsgnad, azi Knićanin, Serbia. Preotul iezuit le-a reamintit compatrioților săi această promisiune după ce a fost eliberat și a ajuns în Germania după șase ani de închisoare în Iugoslavia, prin medierea cancelarului german Konrad Adenauer. Până în prezent, acest jurământ este onorat din nou, în fiecare an, de supraviețuitori din Europa, din America de Nord și de Sud, precum și de toți cei care își maniferstă recunoștința față de Dumnezeu și Maica Sfântă prin pelerinaje votive. Pelerinajul despre care relatăm a devenit de mult timp un clasic al evlaviei șvabilor dunăreni postbelice. În 1959, P. Wendelin Gruber a fondat pelerinajul votiv la Altötting, care de atunci are loc în fiecare an, în al doilea weekend din iulie, fiind cel mai mare dintre pelerinajele votive ale șvabilor dunăreni, moment de pioșenie și rugă întrerupt doar de pandemia de coronavirus. În acest an, 2024, a avut loc pentru cea de-a 63-a oară!

Liturghie de deschidere cu prelegere
Ca și în anii precedenți, canonicul colegiat de Altötting, Pr. Johann Palfi (originar din Ciacova, Banat) a celebrat sâmbătă, la ora 15.00, Liturghia de deschidere în biserica Capitlului Colegial, împreună cu părintele Zoltan-Josef Kocsik, părintele Paul Kollar, Msgr. Andreas Straub și părintele Karl Zirmer. El i-a salutat în patru limbi pe concelebranții săi și pe pelerinii din Germania și Austria, fosta Iugoslavie, România și Ungaria în numele St. Gerhardswerk și Gerhardsforum și a subliniat că șvabii dunăreni și-au păstrat cultura și credința sacră până în ziua de azi și că este important ca ei să păstreze împreună jurământul (votul) părintelui Wendelin Gruber. Părintele Zoltan-Josef Kocsik s-a prezentat în calitatea sa de director al Liceului „Gerhardinum“ din Timișoara, o școală catolică a Diecezei de Timișoara. Aceasta există de aproape 30 de ani, introduce tinerii în învățătura creștină, pregătește elevii de liceu pentru bacalaureatul cu profil teologic-umanist, cu limba germană ca primă limbă străină și limba engleză ca a doua, are propriul internat pentru 80 de elevi și gătește zilnic pentru 260 de copii și elevi în propria bucătărie. Părintele Kocsik și-a exprimat dorința de a colabora în viitor cu St. Gerhardswerk din Germania pentru a aduce mai aproape de tineri istoria și patrimoniul religios și cultural al șvabilor. Doamna Ursula Stöckl le-a acompaniat la orgă pe „Fetele din Weidenthal“ (Brebu Nou, jud. Caraș-Severin), un mic cor de femei, care trăiesc acum în Bavaria, dar provin din zona Banatului Montan. Pelerinii au fost emoționați de ansamblul muzical deosebit de armonios. Canonicul emerit Andreas Reinholz, preot paroh la bazilica de pelerinaj Maria Radna din Banat/ România, a susținut apoi o conferință pe tema „Martiri în vremea totalitarismului în România“. După atacul necruțător al regimului comunist, inițiat asupra populației germane din întreaga țară, cu planuri de expulzare, internare, exproprieri, campanii de defăimare și deportare la muncă forțată în Uniunea Sovietică, a crescut și presiunea asupra confesiunilor și Bisericilor, în special asupra Bisericii Catolice din România, persecuție ale cărei efecte s-au resimțit timp de decenii și, în unele cazuri, pot fi resimțite și astăzi. Toate ordinele călugărești și congregațiile religioase implicate în învățământ, educație, asistență medicală și asistență socială au fost interzise, episcopii și preoții au fost arestați sub acuzația de „spionaj pentru Vatican“, iar, în cazul Bisericii Greco-Catolice, catedralele, bisericile, mănăstirile și casele lor au fost preluate de stat. În total, 55 de preoți din Banatul românesc fuseseră arestați și ținuți în izolare, unii dintre ei timp de mai mulți ani. Pr. Reinholz însuși cunoștea – acum două-trei decenii – încă 20 dintre ei, descriind în mod special, dintre aceștia, soarta episcopului clandestin Adalbert Boros. În ciuda încarcerării sale îndelungate și a destinului său de mărturisitor gata să moară pentru credință, el a rămas fidel Bisericii, lui Cristos și fără ură față de torționarii săi, iradiind curaj, bucurie și optimism până la bătrânețe și inspirând astfel și alți oameni să creadă in Dumnezeul cel viu și adevărat.

Liturghie pontificală și procesiune la lumina lumânărilor
Liturghia de seară din Bazilica Sfânta Ana, de la ora 20.00, a fost anulată de această dată în favoarea unei Liturghii pontificale, în cadrul unui simpozion despre Papa Benedict al XVI-lea. Fostul său secretar particular, arhiepiscopul dr. Georg Gänswein, nunțiu numit în țările baltice, a fost celebrantul principal împreună cu cardinalul Kurt Koch. La Liturghie au concelebrat, de asemenea, de preoții șvabi dunăreni și din Banat. – După celebrarea Euharistică, pelerinii, conduși și însoțiți cu rugăciuni, prin difuzoare, de către rectorul pelerinajului și preotul paroh din Altötting, prelatul Günther Mandl, de preoții participanți și de fanfara din Altötting, s-au deplasat în amurg, la lumina lumânărilor, de la bazilică până în Piața Capelei și au înconjurat de trei ori Capela-Sanctuar, cântând imnuri dedicate Maicii Domnului, cântări de bucurie profundă ce au durat chiar până mult după ora 22.00.

Procesiune la bazilică
Duminică dimineața, în sunetele festive ale fanfarei șvabilor originari și Sântana, jud. Arad, sub conducerea lui Josef Wunderlich, o procesiune impresionantă s-a pus în mișcare de la biserica Capitlului Colegial la bazilică, având în față purtătorii Crucii, în spatele lor o lumânare cu inscripția „Cel de-al 63-lea Pelerinajul votiv“, apoi în mijloc steagul bisericesc al asociației catolice St. Gerhardswerk, flancat la stânga și la dreapta de câte o pancardă cu portretul părintelui Wendelin Gruber și una cu basilica din locul de pelerinaj Maria Radna, urmați de delegații-purtători de steaguri, patru femei cu o statuie de procesiune a Fecioarei Maria, o fanfară, clerici, persoane în costume tradiționale și pelerini.

Bun venit în bazilică
După ce toți participanții au intrat în bazilică, Dipl. Ing. Josef Lutz din Sântana/Nürnberg, organizatorul pelerinajului și vicepreședinte al St. Gerhardswerk Stuttgart, le-a urat bun venit pelerinilor și credincioșilor în numele organizației sale și al asociației Gerhardsforum din München, precum și mai multor invitați de onoare, nominal, în primul rând celebrantului principal arhiepiscopul emerit Dr. Ludwig Schick din Dieceza de Bamberg, viceprimarul Christine Burghart însoțită de Dr. Angela Ilić de la Institutul pentru Cultură Germană și Istoria Europei de Sud-Est, de la Ludwig-Maximilians-Universität din München, președintele St. Gerhardswerk Msgr. Klaus Rapp, canonicul pensionar Dr. Josef Zerndl din Scheslitz, fostul vizitator al șvabilor dunăreni EGR Msgr. Andreas Straub, consilierul spiritual al St. Gerhardswerk Stuttgart și al Gerhardsforum München Pr. Paul Kollar, președintele Asociației Preoților Germani originari din Sud-Estul Europei, Pr. Karl Zirmer, Pr. Adam Possmayer din Consiliul Director al Asociației Preoților Germani originari din Sud-Estul Europei, canonicul emerit Andreas Reinholz de la sanctuarul Maria Radna din Banat, canonicul și directorul Liceului Teologic Romano-Catolic „Gerhardinum“ din Timișoara Pr. Zoltan-Josef Kocsik, canonicul colegiat Johann Palfi, grupul de cântăreți șvabi din Landshut condus de Reinhard Scherer, președintele federal al Asociației Șvabilor din Banat Peter-Dietmar Leber împreună cu soția sa Hiltrud, vicepreședintele federal al șvabilor din Banat Georg Ledig, președintele Asociației Culturale a Șvabilor din Banat Bernhard Fackelmann și soția sa, președintele regional al șvabilor bănățeni în Bavaria Harald Schlapansky, delegația St. Gerhardswerk din Ungaria cu Maria Herein-Körös, Csaba Schönberger și Maria Mirk, delegația șvabilor dunăreni din Austria Superioară cu președintele regional Paul Mahr și președinta DAG Maria Zugmann-Weber, președintele Organizației Mondiale a Șvabilor Dunăreni și totodată președintele Asociației Șvabilor Dunăreni din Germania, profesorul de liceu Jürgen Harich din Tuttlingen, delegația Asociației Gerhardswerk Gaby, Hans și Ulrike Kiefer, jurnalista Roswitha Dorfner de la ziarul diecezan din Passau, Stefan Teppert MA de la organul de presă al șvabilor dunăreni, oaspeții din America, Argentina, Canada și Brazilia, purtătorii costumelor tradiționale, delegațiile de steaguri, purtătorii crucii, lumânărilor și statuii Sf. Maria, fanfara din Sântana, întreaga echipă de organizare și participanții activi cu Nikolaus Laub, Johann Noll și Johannes Schüssler și, în final, toți pelerinii și credincioșii de aproape și de departe.

Cuvântul laicului
PD Dr. Angela Ilić, cercetător asociat la Institutul de Cultură Germană și Istoria Europei de Sud-Est din cadrul LMU München, a rostit Cuvântul Laicului – practic un referat pe tema „Martiri și mărturisitori ai credinței ca modele curajoase“. Încă de la începuturile creștinismului, credincioșii au fost persecutați, torturați și uciși, mai mult sau mai puțin intens de-a lungul istoriei. În secolul al XX-lea, ideologiile și sistemele sociale comuniste, în special, dar și național-socialiste și-au consacrat atitudinea ostilă față de religie și credincioși în statele în care au preluat puterea. De exemplu, persecuția Bisericilor și a comunităților religioase, precum și a membrilor și simpatizanților acestora în Rusia a început imediat după preluarea puterii de către bolșevici. În sud-estul Europei, aceasta a avut loc cu mare intensitate în anii 1940. Acte de violență fuseseră deja comise de partizani și comuniști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Persecuția intensă a Bisericii a devenit oficială și sistematică după sfârșitul războiului. În statele din blocul estic și din Europa de Sud-Est, oficialii religioși și cei aflați la putere – episcopi, preoți, pastori, călugări și călugărițe – au fost în mod deliberat victime ale violenței, dar și nenumărați laici au fost persecutați pentru credința lor, arestați, torturați, dezavantajați în alegerea studiilor și a profesiei, condamnați în procese spectacol, trimiși în lagăre de reeducare și de muncă și chiar uciși. Nenumărate lăcașuri de cult au fost distruse sau profanate prin transformare în lăcașuri pentru alte scopuri, ordinele religioase dizolvate, școlile bisericești naționalizate, proprietățile bisericești expropriate sau naționalizate. De-a lungul valurilor de persecuție din deceniile care au precedat schimbarea politică, mii de oameni au devenit martiri, iar cei care au supraviețuit hărțuirii și atrocităților au devenit martori ai credinței. Pe mulți dintre ei îi cunoaștem după nume, dar este probabil că multe mii au rămas anonimi. Guvernele comuniste din România și Ungaria, dar mai ales din Iugoslavia, s-au străduit să facă din istoria acestor martiri, dar și din memoria șvabilor dunăreni în general, un tabu și să îi arunce în uitare. Urmând exemplul martirilor și mărturisitorilor credinței, este, prin urmare, sarcina noastră să apărăm cu curaj principiile credinței noastre într-o situație dificilă și să păstrăm vie și să transmitem mai departe memoria persecuțiilor care au dus la suferința acestor oameni. Dacă observăm că memoria anumitor atrocități este suprimată sau trivializată, sau dacă faptele istorice sunt reinterpretate sau negate, trebuie să contracarăm acest lucru cu propria noastră narațiune, cu o determinare neclintită, dar fără ură. Potrivit lui Ilić, prin memorie putem contracara încercările guvernelor comuniste de a-i șterge din conștiința conaționalilor pe șvabii dunăreni și istoria lor. Acest lucru a fost realizat mai ales prin documentare: prin lucrarea în mai multe volume inițiată de Papa Ioan Paul al II-lea, „Martori pentru Cristos. Martirologiul german al secolului XX“, inițiată de Papa Ioan Paul al II-lea, și «Martirologiul șvabilor dunăreni», publicată de St. Gerhardswerk și care cuprinde aproape 800 de pagini.

Sfânta Liturghie pontificală
Arhiepiscopul emerit Dr. Ludwig Schick, din Bamberg, a celebrat apoi Sfânta Liturghie în bazilică împreună cu președintele St. Gerhardswerk Stuttgart, părintele Msgr. Klaus Rapp, Msgr. Andreas Straub, Msgr. Dr. Josef Zerndl, părintele Paul Kollar, părintele Andreas Reinholz, părintele Zoltan-Josef Kocsik, părintele Karl Zirmer, părintele Adam Possmayer și părintele Johann Palfi. Donauschwäbische Singgruppe Landshut sub conducerea lui Reinhard Scherer a impregnat bazilica cu sunetele melodioase ale Misei de Franz Schubert (1797 – 1828), precum și cu cântecele „Wenn ich ein Glöcklein wärʼ…“ (Dacă aș fi un clopoțel) și „Ich bete an die Macht der Liebe“ (Invoc puterea dragostei). – În predica sa, arhiepiscopul Schick a spus că Altötting nu a fost doar cămara cea mai de preț, a inimii familiei Wittelsbach – unde și-au depus inimile când au trecut la Domnul – ci și cămara cea mai de preț, inima vieții creștin-catolice din sudul Germaniei. Altötting este numită „inima Bavariei“. În sens figurat, cămara inimii înseamnă locul unde se împrospătează energiile vieții, în sens creștin reînnoirea credinței, speranței și iubirii, împrospătarea cu credința de la Isus Cristos, care ne permite nouă, creștinilor, să trăim autentic și să dăm mărturie despre credința noastră. Pentru că noi, creștinii, suntem înzestrați din belșug cu iertarea păcatelor, cu înțelepciune și discernământ, cu speranța că plinirea vremii va fi adusă în Hristos și că împărăția cerurilor va exista atunci pentru eternitate, ar trebui, prin urmare, să fim oameni veseli și bucuroși. Potrivit lui Schick, șvabii dunăreni s-au distins de-a lungul istoriei lor prin încrederea în Dumnezeu și curaj, asigurând creștinismul la granițele Europei și răspândindu-l spre răsărit. Ei au păstrat credința catolică înaltă și sfântă în monarhia habsburgică și în toate sistemele politice ulterioare până în prezent. Pentru aceasta merită mulțumiri și recunoștință. În Germania și în Europa de astăzi, creștinismul se află într-o criză profundă, o adevărată desacralizare. Chiar și „proiectul european de pace“ este în joc. Etica creștină este, de asemenea, pusă sub semnul întrebării (cuvinte-cheie: legalizarea avortului, eutanasia la bătrânețe, desconsiderarea familiei ca nucleu al societății). Prin urmare, avem nevoie de mai multă spiritualitate, mai multă pioșenie, mai mult spirit al lui Cristos, mai mult curaj, mai multă credință trăită în viața de zi cu zi, mai multe valori creștine în căsătorie și familie, societate și politică. Fiecare dintre noi, precum și întreaga comunitate creștină, Biserica din Germania și din întreaga Europă, are nevoie de ceea ce Herzkammer (profunzimea inimii, cămara inimii) înseamnă și dorește să realizeze: îmbogățirea cu oxigenul lui Isus Cristos, reînnoirea energiilor de la Duhul Sfânt pentru o viață și o mărturie creștină. Creștinismul și viața bisericească trebuie să se susțină, să se întărească și să se reînnoiască reciproc. – Conform tradiției, după sf. Liturghie și înainte de procesiunea în memoria celor răposați în condițiile cele mai crunte, fanfara din Sântana a interpretat cele două piese tradiționale „Ich hatt’ einen Kameraden“ (Am avut un camarad) și marșul funerar „Ewige Nacht“ (Noaptea veșnică).

Devoțiune mariană
După-amiaza, devoțiunea mariană a fost celebrată în bazilică de părintele Andreas Reinholz și părintele Zoltan-Josef Kocsik, concelebrată de părintele Klaus Rapp, părintele Paul Kollar, părintele Karl Zirmer, Msgr. Andreas Straub și părintele Johann Palfi. În predica sa, părintele Kollar a dezvoltat încă o dată tema curajului încrederii. La final, Msgr. Straub a binecuvântat obiectele devoționale achiziționate de pelerini. Cu cei 88 de ani de viață ai săi și 63 de ani ca preot, aceasta este cea de-a treizeci și una oară când oficiază această binecuvântare la locul de pelerinaj și la pelerinajul votiv. – În acest an, pentru prima dată, părți din pelerinaj au fost transmise în direct de postul de televiziune K-TV. Acest lucru a permis numeroaselor persoane din Germania și din străinătate, din Europa și de peste ocean, să urmărească cu recunoștință un eveniment la care ei înșiși au luat adesea parte ca pelerini în anii anteriori. Potrivit radiodifuziunii, cifrele de audiență au crescut semnificativ ca urmare a acestui fapt.

Text: Stefan P. Teppert, MA
Traducere și adaptare: dr. Claudiu Călin
Foto: Cornel Gruber-Simonescu