Volumul „Großsanktnikolaus, Stadt- und Kirchengeschichte. Vom Geist des Ortes. Menschen, Familien, Stadtgeschichte, Flucht und Deportation“ (Sânnicolau Mare, istoria orașului și a bisericii. Despre spiritul locului. Oameni, familii, istoria orașului, exod și deportare), apărut la sfârșitul anului 2025 la editura Cosmopolitan-Art din Timișoara cu sprijinul financiar al Departamentului pentru Relații Interetnice (DRI), este mult mai mult decât o documentație istorică. Încă din prefață reiese clar că editorii – profesoara de germană și președinta Forumului Democrat al Germanilor din Sânnicolau Mare, Dietlinde Huhn, publicistul Werner Kremm și sociologul Anton Sterbling – au dorit să creeze un mozaic de amintiri și cunoștințe – o carte care reunește voci, păstrează experiențe și face vizibilă legătura profundă a multor oameni cu orașul lor natal.
Punctul de plecare al proiectului a fost constatarea că, de la începutul mileniului, au apărut numeroase publicații cu articole despre Sânnicolau Mare, din județul Timiș. Ideea de a aduna aceste texte, de a le completa și de a le reuni într-un volum propriu a fost primită cu entuziasm de prieteni și compatrioți. Astfel, a luat naștere, pas cu pas, o lucrare care reunește în mod deliberat perspective diferite. Subtitlul „Despre spiritul locului“ este programatic: nu este vorba doar de cronologie, date sau fapte, ci de ceea ce caracterizează un loc în esența sa – amintiri, povești de viață, rădăcini familiale, tradiții culturale. Sânnicolau Mare, „Semiklosch“, este de secole un loc al diversității culturale. Aici au trăit și trăiesc împreună români, germani, maghiari, sârbi, bulgari și alte grupuri etnice. În special șvabii din Banat au marcat de-a lungul generațiilor viața economică, bisericească și culturală. Agricultura, meșteșugurile, aspirațiile educaționale ale burgheziei și o tradiție bisericească pronunțată au lăsat urme clare.
Totuși, secolul al XX-lea a adus schimbări radicale: războiul, exodul din toamna anului 1944, deportările în Uniunea Sovietică și în Bărăgan, precum și emigrarea ulterioară a multor germani în Germania au schimbat profund fața orașului. Aceste experiențe constituie o componentă centrală a cărții. Volumul se remarcă, în ansamblu, printr-o mare diversitate tematică. În contribuții se reflectă practic întregul spectru al istoriei și al memoriei orașului Sânnicolau Mare – de la istoria orașului și a bisericii, la amintiri personale din copilărie, până la momente istorice marcante.
În prefață devine clar că editorii au dorit în mod conștient să le dea cuvântul unor oameni din diferite generații. Întrebarea „Ce ți-a adus Semiklosch?“ – Semiklosch este numele maghiar dar germanizat (în dialectul șvăbesc) al orașului – a dus la răspunsuri foarte personale. Rezultă astfel o imagine complexă a locurilor de origine, a patriei în sens restrâns: Pentru unii, Sânnicolau Mare/ Großsanktnikolaus este locul unei copilării fericite, pentru alții, punctul de plecare al unei despărțiri dureroase. Numitorul comun este atașamentul durabil – chiar și în cazul celor care trăiesc de multă vreme în altă parte. Acest sentiment se alimentează din timpul petrecut împreună, din școală și biserică, din vecinătate, sărbători, limbă și legături familiale.
Noua carte „Großsanktnikolaus, Stadt- und Kirchengeschichte. Vom Geist des Ortes. Menschen, Familien, Stadtgeschichte, Flucht und Deportation“ are în total 387 de pagini și este structurată tematic în mai multe secțiuni mari. După o prefață, urmează mai întâi articole de istorie urbană, care tratează evoluția istorică a orașului, instituțiile sale, precum și istoriile unor familii și amintiri individuale. Urmează relatări ample despre exodul din 1944 și deportarea din 1945, precum și o altă secțiune, disctinctă, de această dată cu relatări despre deportarea germanilor din Banat în URSS după 1945. Volumul se încheie cu o secțiune amplă de reflecții personale sub titlul „Locul își marchează oamenii“, în care autoare și autori din diferite generații descriu ce înseamnă Sânnicolau Mare pentru viața lor. Diversitatea contribuțiilor – studii istorice, amintiri, mărturii ale martorilor contemporani și eseuri personale – conferă volumului o perspectivă amplă asupra istoriei și culturii memoriei orașului. Deosebit de remarcabilă este contribuția lui Peter-Dietmar Leber despre istoria orașului și a bisericii din Sânnicolau Mare, care se află chiar la începutul volumului. Textul său ocupă un spațiu considerabil și are o structură clar fundamentată științific. Leber lucrează cu material istoric, ordonează evoluțiile și urmărește apariția și dezvoltarea orașului pe perioade îndelungate. Astfel, cititorul beneficiază de o imagine de ansamblu bine fundamentată asupra structurilor istorice, evoluției instituției și vieții bisericești și schimbărilor sociale ale localității. Articolul se remarcă în mod evident prin profunzimea sa, structura clară și abordarea științifică, constituind, într-un anumit sens, fundamentul istoric al întregului volum.
De remarcat sunt și contribuțiile istoricului local Hans Haas, care tratează viața evreiască din Sânnicolau Mare și motivele emigrării evreilor și germanilor. Farmecul deosebit al volumului constă în faptul că majoritatea celor 67 de contribuții sunt scrise de autori care s-au născut în Sânnicolau Mare sau și-au petrecut copilăria și tinerețea în acest oraș. Textele lor îmbină amintirile personale cu experiențele istorice, oferind astfel o imagine vie a localității. Cititorii întâlnesc diferite generații, ale căror parcursuri de viață au fost diferite, dar care au toate o rădăcină comună în oraș. Tocmai aceste perspective personale completează în mod impresionant contribuțiile științifice și istorice și evidențiază cât de puternic a marcat viața multor oameni originea lor din Sânnicolau Mare.
Merită citit în special textul profesoarei de germană Sigrid Kuhn, care locuiește în Periam și care descrie, uneori cu mult umor, în special perioada școlară petrecută în Sânnicolau Mare, concluzionând la final: „Orașul are ceva special“.
Marianne Marki, profesoară la Catedra de Germanistică din Timișoara, acum pensionară, descrie cum și-a găsit vocația în Sânnicolau Mare. Un factor decisiv a fost inspirația primită de la propria profesoară de germană, Dorothea Götz, care a marcat-o profund și a motivat-o să aleagă viitoarea sa profesie. Astfel de amintiri personale arată cât de strâns legate sunt școala, familia și locul de baștină și cât de mult pot influența anumite persoane viața și dezvoltarea altora. Un motiv recurent în multe dintre contribuțiile din acest volum este Aranka, râul care, pentru mulți autori, este strâns legat de amintirile din copilărie. Se descrie în repetate rânduri cum copiii se jucau pe malurile sale, petreceau timp împreună și descopereau natura din jur. La fel de des apare comunitatea germană ca spațiu social și cultural formativ, în care se desfășura viața comunitară – la școală, la biserică și în cadrul numeroaselor activități comune. Cimitirul este, de asemenea, menționat în mai multe texte și capătă o semnificație specială ca loc de comemorare și de amintire a generațiilor anterioare.
Aceste locuri – Aranka, comunitatea și cimitirul – constituie, într-un anumit sens, puncte de referință simbolice ale amintirilor și arată cât de strâns legate sunt peisajul, comunitatea și istoria în conștiința oamenilor. De ce este orașul Aranka atât de important pentru toți acești oameni? În primul rând, pentru că este locul în care au început biografiile lor. Aici se află rădăcinile familiale, aici s-au legat primele prietenii, aici au fost transmise valorile. Cartea nu este, așadar, doar un compendiu istoric, ci un act de responsabilitate față de propria origine și față de generațiile viitoare. Astfel, volumul se înțelege ca o invitație la reflecție, la întrebări și la continuarea cercetării. El nu doar păstrează trecutul, ci arată clar că „spiritul locului” trăiește mai departe: în amintiri, în povestiri și în efortul comun de a menține istoria vie.

Raluca Nelepcu

Publicat în Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien, anul 34/nr. 8257 București, joi, 12 martie 2026, pagina 7.