Viitorul preot și membru onorific al Capitlului Catedralei Timișoara s-a născut pe 17 februarie 1881, în Klek, lângă Zrenjanin (Becicherecu Mare, Serbia). A fost al doilea dintre cei unsprezece copii ai lui Lorenz Lischerong și Barbara Arbeiter, fermieri din clasa de mijloc. Fratele său cel mic, Kaspar (Gáspár) Lischerong (1889–1972), a devenit preot iezuit în Ungaria și Statele Unite, misionar în China (în cadrul Misiunii Iezuite Maghiare) și, în final, între 1947 și 1972, Administrator Apostolic al nou-înființatei Dieceze de Daming (Dioecesis Tamimen(sis)) din provincia ecleziastică Beijing. Foarte respectat de popor, a cunoscut foametea postbelică și persecuția comunistă. Expulzat din țară de ultimul regim în 1954, a participat la Conciliul Vatican II din 1962 până în 1965 și a murit ulterior în Chiayi, pe insula Formosa, Taiwan. Și-a păstrat titlul de Administrator Apostolic până la moarte.
Mathias Lischerong a urmat școala elementară în orașul său natal între 1887 și 1892, iar ulterior a urmat cursurile Gimnaziului Piarist, tot din Zrenjanin, între 1892 și 1900. În 1900 și-a început studiile teologice la Timișoara, unde a fost hirotonit preot la 31 ianuarie 1904, prin impunerea mâinilor episcopului auxiliar Dr. Josef Németh.

După hirotonire, a slujit o perioadă în calitate de capelan în Mokrin (acum tot în Serbia), iar mai târziu ca administrator parohial în aceiași comunitate. Următoarele sale misiuni de capelan au fost în Szőregh (acum o suburbie a orașului Seghedin) și apoi la Recaș.
Înainte de Primul Război Mondial, mulți maghiari, majoritatea din Transilvania, treceau în Vechiul Regat (România), în special în orașe mari precum București, Brăila, Galați, Turnu-Severin și Craiova, în căutarea unui loc de muncă. Arhiepiscopia romano-catolică de București colabora cu Episcopia de Cenad, iar preoții din dieceza bănățeană erau trimiși frecvent în Vechiul Regat pentru a oferi ajutor pastoral, în special în timpul Postului Mare și al sărbătorilor majore, deoarece vorbeau limba maghiară. În acest context, se poate înțelege și prezența capelanului Lischerong la Brăila între 1906 și 1913, unde a slujit ca misionar și preot asistent pentru catolicii maghiari care locuiau acolo – însă adesea și pentru germani. Viitorul episcop Augustin Pacha a slujit, de asemenea, o perioadă din tinerețe ca preot vorbitor de maghiară și germană la Brăila. Totuși, Mathias Lischerong a rămas în Vechiul Regat timp de aproape șapte ani fără întrerupere, în timp ce Augustin Pacha a petrecut acolo doar perioade mai scurte.
Pe lângă funcția sa din Brăila, capelanul Lischerong a lucrat și ca profesor de educație religioasă în școlile catolice din București. Multilingvismul său a fost un atu valoros și în acest rol. În această calitate, a fost invitat frecvent la masa Arhiepiscopului Dr. Raymund Netzhammer, care îl menționează pe Lischerong în memoriile sale detaliate și valoroase istoric și pastoral: „Episcop în România”.
Întors la Timișoara în 1913, Mathias Lischerong a preluat funcția de catehet (profesor de educație religioasă) și director al Asociației Calfelor Catolice (ulterior asociațiile Kolping) din cartierul Fabric al Timișoarei. La acea vreme, asociația își avea sediul pe strada Tigrului, în limitele parohiei cartierului Fabric. A îndeplinit acest rol timp de doi ani, până în 1915, când a fost numit capelan în Timișoara I. Cetate.
Timp de cinci ani, între 1916 și 1921, capelanul Lischerong a îndeplinit rolul de director spiritual (confesor) la casa-mamă a Surorilor Școlare Sărace (Surorile Notre Dame) din Timișoara IV – Josefin și a predat și ca profesor de religie în renumitele lor școli locale, fapt ce vorbește despre abilitățile sale pedagogice.
Prima sa parohie, în care a slujit ca unic administrator, a fost Lenauheim, sat în care și-a început slujirea în 1921. După doar trei ani, în 1924, preotul, acum ceva mai în vârstă, a luat în considerare intrarea în Ordinul Franciscan și, așa cum era obiceiul, a intrat în ordin ca novice. Cu toate acestea, s-a răzgândit și s-a întors la clerul diecezan, iar pe 25 mai 1925 a fost numit administrator parohial în Reșița. Doar câteva luni mai târziu, a fost numit preot paroh acolo și a fost instalat în această funcție pe 22 noiembrie 1925. Experiența sa pedagogică în Timișoara și București a dus și la numirea sa ca inspector al școlilor confesionale catolice din districtul Reșița (decanat). Din 1929, părintele Lischerong a ocupat și funcția de decan al Decanatului Caraș, iar din 1940 a fost numit canonic onorific la Capitulul Catedralei din Timișoara, păstrându-și în același timp atribuțiile anterioare.
Decanul și preotul paroh Mathias Lischerong a decedat subit pe 24 noiembrie 1950 (un „atac de cord“ este menționat în documentele contemporane). A fost înmormântat duminică, 26 noiembrie 1950, la Reșița. Liturghia cu Requiem a fost celebrată la ora 10:00 de către Ordinariul substitut, Msgr. Josef Pless, Canonic al Capitlului Catedralei. Episcopul Augustin Pacha fusese deja arestat la Carașova în vara anului 1950 și închis la Sighet, ulterior transferat la Jilava. Elogiul funerar la Liturghia de Requiem a Părintelui Lischerong a fost rostit de Abatele-titular și preotul-paroh Géza Károly Rech din Timișoara-Fabric. Procesiunea funerară și înmormântarea au început la ora 15:00 de la biserica parohială din Reșița. Ritualul înmormântării a fost săvârșit tot de Msgr. Josef Pless. La ceremoniile funerare au participat numeroși preoți din dieceză, precum și din decanat. P. Johannes Blum SDS din Timișoara a rostit și el cuvinte de rămas bun la înmormântare. A fost prezent și capelanul Paul Lackner, succesorul lui Lischerong în parohia Reșița. La înmormântare au participat și reprezentanți ai altor confesiuni, inclusiv Protopopul Ortodox Român Dr. Iosif Ieremia.
Părintele Mathias Lischerong a supravegheat renovarea completă a bisericii parohiale din Reșița, i-a comandat pictorului profesor Géza Ulrich decorarea acesteia. De asemenea, a construit centrul comunitar catolic (azi parohia), a achiziționat o nouă orgă Wegenstein pentru biserică și a cumpărat clopote noi (deoarece cele vechi fuseseră rechiziționate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial). Cu sprijinul Asociației Sfânta Elisabeta, a fost deosebit de activ în activități caritabile în timpul crizei economice. La acea vreme, Asociația Bărbaților, Societatea Rozariului, Clubul Fetelor, Asociația Tineretului și Garda Inimii Preasfinte a lui Isus au dezvoltat, de asemenea, numeroase programe caritabile, culturale și sociale.

Completare: Acum cinci ani, Asociația Culturală și de Educație a Adulților „Echo der Vortragsreihe“ Reșița și Forumul Democrat al Germanilor din Banatul Montan l-au onorat pe Canonicul Onorific Mathias Lischerong cu o ștampilă poștală specială, de primă dată și un plic comemorativ special cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la naștere. Această inițiativă a fost reluată în acest an, 2026. Toată corespondența expediată în întreaga lume de la și prin intermediul oficiului poștal Reșița 1 pe 17 februarie a purtat timbrul special din acest an, conceput de cele două organizații germane reșițene (Erwin Josef Țigla).

Dr. Claudiu Sergiu Călin
arhivist diecezan, Timișoara