Cel mai probabil nu greșim dacă afirmăm că în Dieceza de Timișoara nu există parohie în care să nu fie măcar un grup de Sfântul Rozariu. Membrii acestor grupuri își asumă angajamentul de a se ruga Sfântul Rozariu pentru sfințirea personală și pentru diferite intenții ale comunității. Rugăciunea poate fi spusă individual, în ritmul propriu și oriunde (acasă, în drum spre serviciu), dar multe parohii organizează și grupuri de rugăciune comună în biserică. O formă foarte răspândită de organizare a rugăciunii este cea a grupurilor, în care fiecare persoană primește un singur mister pe care îl roagă zilnic timp de o lună, după care primește un alt mister. Există și grupuri care se roagă împreună online, pe platforma Zoom. În unele parohii membrii Grupului de Sf. Rozariu se implică și în activitățile caritative ale parohiei, la pregătirea sărbătorilor liturgice și a pelerinajelor.
Sâmbătă, 10 octombrie Domul Sfântul Gheorghe, Catedrala romano-catolică din Timișoara a găzduit întâlnirea membrilor grupurilor de Sf. Rozariu din Arhidiaconatul de Timiș. Evenimentul a fost organizat de echipa pentru pastorația vârstnicilor din cadrul Biroului pentru Pastorația Familiilor. Participanții au sosit din mai multe parohii ale Arhidiaconatului – Timișoara I Cetate, Timișoara II Fabric, Timișoara III Elisabetin, Timișoara IV Iosefin, Timișoara V Mehala, Timișoara VI Fratelia, Timișoara VII Freidorf, Parohia Personală Bulgară, Timișoara IX Marienheim, Dumbrăvița, Buziaș, Ciacova, Lovrin, Jimbolia, Periam – dar și din grupuri extraparohiale.

Recitarea Sf. Rozariu
La începutul programului, cei prezenți au fost salutați de soții Imre și Irén Varga. Motto-ul întâlnirii a fost: „…fiți vigilenți și statornici în rugăciune…” (Ef 6,18).
În cuvântul său introductiv, E.S. Iosif Csaba Pál a subliniat importanța rugăciunii în viața Bisericii: „O latură foarte importantă a întregii noastre activități este cea spirituală, pe care dumneavoastră o trăiți prin rugăciunea Sfântului Rozariu. Nu știm câte haruri primesc preoții, ceilalți credincioși și noi toți, cei din Dieceză, datorită rugăciunilor pe care le rostiți cu regularitate în parohiile dumneavoastră. Ne putem ruga mai bine sau mai puțin bine, dar cel mai rău este atunci când nu ne rugăm deloc și când neglijăm rugăciunea Sfântului Rozariu.”
În continuare, cei prezenți s-au rugat împreună Sfântul Rozariu.

Scurt istoric al recitării Sfântului Rozariu în Dieceza noastră
Programul zilei a continuat cu două prelegeri.
Doamna Clara Balint a prezentat un scurt istoric al recitării Sfântului Rozariu în Dieceza noastră, începând cu o evocare a evoluției acestei devoțiuni de-a lungul secolelor.
Originile Sfântului Rozariu se regăsesc în practica medievală a credincioșilor care, neștiind să citească, foloseau pietricele sau șiraguri de mărgele pentru a număra rugăciunile rostite. Potrivit tradiției catolice, în anul 1214, Sfânta Fecioară Maria i-a încredințat Sfântului Dominic rugăciunea Rozariului. În secolul al XV-lea, călugării cartuzieni au contribuit la dezvoltarea meditațiilor asupra vieții lui Isus și a Fecioarei Maria, iar în anul 1569, Papa Pius al V-lea a stabilit structura acestei rugăciuni. În anul 2002, Papa Ioan Paul al II-lea a introdus misterele de lumină, prin scrisoarea apostolică Rosarium Virginis Mariae.
Un loc aparte în prezentare l-a ocupat istoria rugăciunii Rozariului în Dieceza noastră. A fost amintită enciclica Papei Leon al XIII-lea, Supremi Apostolatus Officio, din anul 1883, precum și dispoziția episcopului diecezan de atunci, Alexander Bonnaz, prin care acesta a cerut ca, în perioada 1 octombrie – 2 noiembrie, să fie recitată zilnic Litania lauretană în bisericile parohiale și mănăstirești. Această dispoziție se află la originea tradiției rugăciunilor din luna octombrie în Dieceza noastră. În acest context, episcopul a făcut apel și la asociațiile de Rozariu deja existente. Au fost prezentate și documente mai vechi ale Ordinariatului Episcopal, care încurajau preoții și credincioșii să se roage împreună Sfântul Rozariu.
Printre mărturiile istorice prezentate s-au numărat o cruce din apropierea localității Neudorf, unde odinioară se întâlneau pelerinii care mergeau pe jos sau cu căruțele spre Maria Radna și se rugau Rozariul, precum și un vechi carnet de membru al unei asociații de Rozariu, datând din jurul anului 1930, în care erau consemnate numele membrilor și decadele de rugăciune asumate de fiecare.
Prezentarea s-a încheiat cu imagini ale grupurilor de rugăciune din trecut și din prezent, inclusiv o fotografie veche a credincioșilor din Cheglevici. Au fost evocate numeroase comunități parohiale din Timișoara și împrejurimi, în care credincioșii se întâlnesc periodic sau zilnic pentru a se ruga Sfântul Rozariu. Unele grupuri își desfășoară activitatea și online, iar persoanele care nu se pot deplasa la biserică participă la această comuniune de rugăciune de acasă.

„Sf. Rozariu este precum un pelerinaj de credință”
Cea de-a doua prelegere a fost susținută de pr. Nikola Lauš, canonic, director al Cancelariei Episcopale, și a avut titlul „Sfântul Rozariu – reflexie a bunătății divine și putere interioară pentru creștinul de astăzi”. Redăm în continuare câteva idei din această prelegere:
„Sf. Rozariu este precum un pelerinaj de credință pe care-l parcurgem împreună cu Sfânta Fecioară Maria în drumul nostru spre Isus, în calea către cer. Fiecare «Bucură-te Maria» rostit, fiecare «Tatăl nostru» înălțat la cer și fiecare «Slavă Tatălui» adresat Domnului sunt de fapt o declarație de iubire și de credință repetată și adresată Preasfintei Treimi.”
„Sfântul Rozariu nu înseamnă altceva decât a descoperi bunătatea lui Dumnezeu de-a lungul istoriei umane, a ne abandona milostivirii Sale precum s-a abandonat Fecioara Mamă, a ne încrede în Providența Sa divină și a crede din toată inima în promisiunile Sale și în planul Său de mântuire pentru fiecare.”
„Această rugăciune înseamnă de fapt a contempla chipul lui Cristos, a întrevedea grija Tatălui față de făptura creată prin trimiterea Fiului Său și a primi lumina Duhului Sfânt, acompaniați de Mama noastră cerească. Prin gingășia Mariei și prin fiecare mister de Rozariu, Domnul amintește sufletului nostru nevoia de mântuire și ne trezește iubirea față de El și față de aproapele. În fiecare rugăciune rostită și mister meditat, ne întâlnim cu un Tată infinit de bun, protector și  iubitor.”
„Rugăciunea meditată a Sfântului Rozariu conduce spre ordonarea gândurilor, spre îndreptarea comportamentului și rânduirea vieții pe făgașul dorit de Domnul. Este o mărturie de credinţă a Sfintei Maria dar și a noastră faţă de Dumnezeu, prin care noi Îl recunoaştem drept  Părintele nostru plin de grijă, prin care retrăim etapele şi evenimentele din viaţa pământească a lui Isus şi, prin care, parcurgem împreună cu Sf. Fecioară, calea smereniei și a iubirii, calea ce ne conduce la unirea cu Domnul, la fericirea pe care o dorim şi la mântuirea la care sperăm.”

Mărturii de credință și comuniune
După prânz, membrii mai multor grupuri de Rozariu au vorbit despre ce înseamnă pentru ei această rugăciune și despre modul în care recitarea ei le-a schimbat viața de zi cu zi.
În mărturiile lor, participanții au vorbit despre schimbările pe care rugăciunea comună le-a adus în viața personală și de familie. Unii au mărturisit că au învățat să fie mai răbdători, să ierte mai ușor și să depășească momentele dificile cu mai multă încredere în Dumnezeu. Pentru familiile cu copii, participarea zilnică nu este întotdeauna ușoară, dar rugăciunea a devenit treptat o parte importantă a vieții lor. A fost subliniată și bucuria de a ști că, atunci când cineva nu poate participa la întâlnire, ceilalți membri continuă să se roage pentru el.
Unul dintre participanți a comparat Rozariul cu respirația: un gest simplu și repetitiv, dar indispensabil vieții spirituale. Alții au amintit că unele grupuri de rugăciune s-au format într-o perioadă marcată de teamă și nesiguranță, când pandemia i-a ținut pe oameni departe unii de alții. Rugăciunea comună le-a oferit atunci un sprijin, iar în anii care au urmat a devenit o sursă de pace interioară, speranță și comuniune. Dincolo de distanțele dintre parohii și de dificultățile vieții cotidiene, participanții au descoperit că rugăciunea îi apropie atât de Dumnezeu, cât și unii de ceilalți.

O amplă întâlnire a comunităților la Maria Radna în 2027
Sfânta Liturghie de încheiere a fost celebrată la ora 15.00 de E.S. Iosif Csaba Pál, episcop diecezan. Au concelebrat pr. Adalbert Jäger, canonic, paroh de Timișoara VI Fratelia, pr. Simon Ciubotaru, paroh de Timișoara VII Freidorf, pr. Daniel Pozsonyi, paroh de Jimbolia și Cărpiniș. La altar a slujit diaconul Mario Karnel.
În omilia sa, E.S. Iosif Csaba Pál, episcop diecezan, a subliniat că rugăciunea nu este o povară, ci o bucurie, o întâlnire cu Dumnezeu și o modalitate de a construi o relație de prietenie cu El. Referindu-se la grupurile de rugăciune, episcopul a evidențiat importanța comuniunii și a grijii reciproce, amintind că membrii acestora formează o familie spirituală, în care fiecare persoană este importantă.
La final, Episcopul Diecezan a anunțat intenția de a organiza, în data de 21 iunie 2027, la Maria Radna, o amplă întâlnire a comunităților și grupurilor din întreaga Dieceză: grupuri de Rozariu, de rugăciune, de tineret, de ministranți, grupuri caritative și alte comunități parohiale. Se dorește ca această întâlnire să fie un prilej de comuniune, de mărturii și de rugăciune împreună. Programul urmează să fie stabilit, iar organizatorii sunt deschiși la propuneri și sugestii.

Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara