La Castelul Nákó: o seară de muzică, două prezentări de carte și 355 de cărți scrise de autori care au legătură cu orașul Sânnicolau Mare

De Werner Kremm

Luni seara, la încheierea „Zilelor din Großsanktnikolaus“, evenimentul anual de mai multe zile organizat de primăria orașului, a avut loc un al doilea eveniment pe care nimeni nu l-ar fi crezut posibil într-un oraș atât de mic. Primul a fost deschiderea, vinerea trecută, când, pentru prima dată în istoria de 25 de ani a Zilelor Bartók din oraș (între timp, potrivit inițiatorului și directorului asociației „Pro Bartók”, farmacistul Sándor Tamás, a fost al 71-lea concert comemorativ), a fost organizată o seară de muzică vocală.
La invitația asociației și a directorului său muzical, pianistul și profesorul universitar Dr. Ferenc Kerek de la Conservatorul din Szeged, Academia Maghiară de Arte (MMA), condusă de secretarul său general Dr. Gábor Richly, s-a prezentat cu câțiva dintre câștigătorii Concursului Național Maghiar pentru Tinerii Interpreți 2024, (deja angajați în toată Europa) Szilvia Szilágyi, Ferenc Endrész și Àdám Dávid Pete (al patrulea, Péter Bodolay, a trebuit să renunțe la prezență în ultimul moment din motive de sănătate), dar și cu simpatica solistă a corului BBC din Țara Galilor/Marea Britanie (care a asigurat și moderația originală), Elisabeth Sillo, și cu președinta juriului Concursului Național de Canto „Simándy József“ din Ungaria, Mária Temesi (soprană).
Singurul lucru nemulțumitor la acest concert excepțional a fost sala prea mică a Castelului Nákó, care nu a putut fi armonizată cu amplitudinea vocilor. Dar sala a fost arhiplină, iar publicul – puțin peste jumătate din Ungaria venind special pentru acest eveniment – a acompaniat cu aplauze ritmice tipic maghiare, numite „Vasstaps“. Chiar și acompaniamentul la pian a fost asigurat de doi artiști excepționali din țara vecină, situată la șase kilometri distanță în linie dreaptă: Marianna Vékely, laureată a premiilor Bartók și Pásztori, și Dr. Ferenc Kerek, laureat al premiilor Weiner și Liszt.
În mod surprinzător, sala a fost mai mult decât plină (pe lângă cele 110 scaune, au mai fost numeroși spectatori care au sosit mai târziu și au stat în picioare timp de două ore) și la încheierea Zilelor Orașului. Niciunul dintre organizatori nu era pregătit să întâlnească aproximativ 120-130 de participanți la două prezentări de carte și la o expoziție de carte organizată în premieră.
Au fost prezentate volumele de debut cu poezie ale Cristinei Pichler (născută Moț), care s-a mutat în Austria în anii 1990 ca îngrijitoare de bătrâni și care astăzi locuiește împreună cu soțul ei, un austriac (au și un fiu și o fiică), în Stiria, nu departe de Graz. Cele peste 200 de poezii ale sale, scrise în tradiția clasică a poeziei românești, au fost publicate în volumele „Povestea unei frunze“ și „Suflet călător“ la editura PIM, Iași 2025, și au fost prezentate de Ana Kremm. Cristina Pichler, care înainte de a emigra pentru motive de muncă și (în cele din urmă) pentru a-și construi o viață nouă în Sânnicolau Mare, a lucrat într-o fabrică de ciorapi (care astăzi nu mai există), a avut numeroși foști colegi de muncă și multe dintre rudele sale în sală – probabil că pentru unii dintre ei era prima dată când participau la o prezentare de carte. De asemenea, ea pregătise patru copii din vecinătatea casei sale din Sânnicolau Mare să recite câteva dintre poeziile semnate de ea. Atât cercul de cunoștințe, cât și copiii au contribuit la atmosfera plăcută și la numeroasele buchete de flori.
Evenimentul s-a axat însă pe expoziția de cărți ale căror autori sau subiecte au legătură cu Sânnicolau Mare, precum și pe cartea despre deportarea din Bărăgan a soților dr. Sergiu Soica și dr. Romina Soica, „Neuitata zi de 18 iunie 1951“. Titlul este un citat din jurnalul Emilei („Milly“) Munteanu, care avea 14 ani la momentul deportării, jurnal care a fost ascuns timp de ani de zile în podul casei sale din partea germană a orașului și care a fost dat acum publicității de nepotul său, un angajat al primăriei Sânnicolau Mare, interesat de cultură. Cartea în sine descrie contextul socio-politic al celui de-al doilea mare val de deportări din România comunistă (după deportarea în Rusia în 1945), care a afectat peste 40.000 de persoane din 202 localități situate pe o distanță de 25 km paralel cu granița româno-iugoslavă între 1951 și 1956. Ea prezintă numeroase documente în facsimil despre deportări și jefuirea de către stat (și persoane private) a averilor deportaților, jurnalul surprinzător de bine scris al doamnei Milly Munteanu, pe atunci în vârstă de numai 14-19 ani, și un interviu lung cu Aristia Groza, în vârstă de 88 de ani, mama actualului primar din Sânnicolau Mare, care a fost deportată la vârsta de 14 ani.
Ideea colecționării și expunerii cărților autorilor care au legături cu Sânnicolau Mare, care s-au născut aici, care locuiesc aici (în sală erau prezenți zece astfel de autori), au mers la școală aici, au scris despre Sânnicolau Mare etc., a avut-o directorul Casei de Cultură, dr. Sergiu Soica (teolog de formație și absolvent al Liceului romano-catolic Gerhardinum din Timișoara, a cărui familie provine din Comloșu Mare și Lunga). Cu sprijinul Forumului Democrat al Germanilor din Sânnicolau Mare (Dietlinde Huhn, susținută de autorul acestui articol), al Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara – prin Arhiva Diecezană și Muzeul Diecezan, reprezentate de dr. Claudiu Călin, dar și al mai multor reprezentanți ai Bisericilor și ai altor minorități (a căror reacție la apelurile dr. Soica a fost însă destul de rezervată), s-a organizat în scurt timp o impresionantă expoziție de cărți. Timp de o săptămână, pot fi văzute, printre altele, toate cărțile episcopului emerit Martin Roos (între timp, o masă întreagă de cărți elegante și bogate în conținut, care vor da mult de lucru viitoarelor generații de cercetători și traducători – rădăcinile familiei Roos se află în Sânnicolau Mare), dar și un manuscris original al preotului-călugăr piarist și fondator al gramaticii maghiare, Miklós Révai, originar din Sânnicolau Mare, după care a fost numită enciclopedia limbii maghiare „Révai-Lexikon“ – este expusă lista episcopilor Diecezei de Cenad până la începutul secolului al XIX-lea, cercetată și compilată de Révai și redactată caligrafic.
De asemenea, pot fi văzute numeroase cărți ale membrilor „Grupului de acțiune Banat“ (Aktionsgruppe Banat), mai ales ale celor care au urmat școala în Sânnicolau Mare și s-a reunit aici – Richard Wagner, William Totok, Johann Lippet, Werner Kremm, Anton Sterbling –, dar și ale colegei lor de studii, germanista Marianne Marki, sau ale profesoarei lor de germană și dirigintei care le-a marcat viața, Dorothea Götz, sau ale surorilor Annemarie (Podlipny-) Hehn și Ilse Hehn, al căror tată a fost fotograful aproape al tuturor generațiilor născute în Sânnicolau Mare între 1950 și 1975. Desigur, sunt expuse și numeroasele studii de istorie locală ale lui Lothar Blickling sau Hans Haas, cărțile bine documentate care poartă semnătura lui Peter-Dietmar Leber, președintele Asociației Generale a Șvabilor Bănățeni în Germania. Sigrid Kuhn prezintă, de asemenea, traducerile sale și cronica bilingvă a localității Perjamosch / Periam în cadrul expoziției.
Cei care au suficientă răbdare să răsfoiască pot vedea în această expoziție și cărți ale futurologului Ion Hobana, ale populistului de dreapta Gheorghe Funar (fost primar al orașului Cluj-Napoca…), ale fostului redactor-șef al ziarului „Renașterea Bănățeană“ din Timișoara, Teodor Bulza, ale unor autori sârbi, bulgari, maghiari etc.
Propunerea făcută publică luni seara, de a reuni toate cărțile disponibile din această expoziție – și poate și altele care ar putea fi adăugate între timp – într-un catalog de lucrări, a fost acceptată imediat de primarul orașului, Dănuț Groza, care a fost prezent de la începutul până la sfârșitul evenimentului, și a întrebat pragmatic cât ar costa acest lucru: orașul ar tipări imediat catalogul și l-ar actualiza periodic, iar rezultatul ar fi folosit drept cadou pentru oaspeți, deoarece, în cele din urmă, după Marea Unire, Sânnicolau Mare nu numai că a devenit un centru economic puternic, dar are și ceva de oferit la nivel cultural și spiritual, așa cum o dovedește expoziția. Mai mult decât s-ar putea presupune în mod obișnuit.

(Apărut în: Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien, Anul XXXIII / Nr. 8139, București, joi, 11 septembrie 2025, pagina 7. Traducere, prelucrare și adaptare pentru Gerhardus.ro: dr. Claudiu Călin)