„Te salut, Stăpână, sfântă Regină, sfântă Maică a lui Dumnezeu, Marie…“ – primul vers din rugăciunea Sfântului Francisc din Assisi ar putea fi și motto-ul pelerinajelor din acest an la Maria Radna, deoarece pelerinajul în sine este un salut, o expresie a cinstirii și atașamentului față de Sfânta Fecioară, fie că are loc individual, fie în grup. Rugăciunea Sfântului Francisc este deosebit de actuală în acest an, deoarece, conform decretului Penitenţiariei Apostolice emis sâmbătă, 10 ianuarie a.c., „Sanctitatea Sa Papa Leon al XIV-lea, slujitor al credinţei şi al bucuriei noastre, stabileşte ca, de la 10 ianuarie 2026, concomitent cu încheierea Jubileului Ordinar, până la 10 ianuarie 2027, să se desfăşoare un An special al Sfântului Francisc, în care fiecare creştin credincios, urmând exemplul Sfântului din Assisi, să devină el însuşi model de sfinţenie a vieţii şi martor constant al păcii“. Anul special a fost proclamat cu ocazia jubileului de 800 de ani de la transitus-ul Sfântului Francisc din Assisi, adică trecerea sa la viața veșnică, în data de 3 octombrie 1226. Cu ocazia pelerinajelor din acest an, credincioșii care vizitează sanctuarul de la Maria‑Radna îi pot aminti în rugăciunile lor și pe călugării franciscani care au îngrijit biserica și comunitatea locală între anii 1626 și 2003, ba chiar mai mult, cu veacuri înainte, în Lipova.
Hramul Bazilicii Minor „Maica Harurilor“ din Radna este Buna Vestire (25 martie), sărbătoare în care numeroși credincioși vizitează sanctuarul. Primul program spiritual la nivel diecezan din acest an va avea loc în 22 martie, când familiile de naționalitate maghiară vor participa la o zi de reculegere în Postul Mare, la devoțiunea Calea Sf. Cruci și la Sfânta Liturghie. Despre evenimentele din anul trecut și despre pelerinajele din acest an am stat de vorbă cu pr. Andreas Reinholz, canonic emerit, paroh de Radna și rector al sanctuarului de la Maria Radna, pentru care anul trecut a adus și o recunoaștere personală: a fost declarat Cetățean de Onoare al orașului Lipova.

– Câți pelerini și turiști au vizitat la sanctuarul din Maria Radna în cursul anului trecut?
– Nu putem avea o evidență exactă despre toți cei care au vizitat bazilica individual, în familie, în cercul de prieteni sau în grupuri mici. Putem doar estima și numărul credincioșilor care sosesc la sanctuar cu ocazia pelerinajelor tradiționale din timpul anului liturgic, de exemplu la Rusalii, Adormirea Maicii Domnului, Nașterea Maicii Domnului, precum și la pelerinajele diferitelor etnii: germani, maghiari, slovaci, bulgari, croați. La marile sărbători pregătim de obicei programe de două sau trei zile; pe lângă Sfânta Liturghie, comunitățile organizează adorație euharistică și devoțiunea Calea Crucii, uneori în paralel. De aceea este imposibil să dăm un număr exact. În schimb, despre grupurile organizate care au sosit în afara acestor ocazii am ținut o evidență lunară împreună cu ghidul nostru, Francisc Boda, astfel că pot spune cu exactitate: 27.525 de persoane. Estimarea noastră este că, în total, anul trecut aproximativ 50–60 de mii de credincioși și turiști au vizitat sanctuarul din Radna. În Anul Sfânt Jubiliar 2025, bazilica Maria Radna a fost unul dintre lăcașurile de cult din Dieceza noastră unde credincioșii au putut obține indulgență plenară. La organizarea pelerinajelor mă sprijină părintele Ion Cădărean, paroh de Lipova, precum și doamna Andreea Bodroghi, organistă și cantor.

– În afară de parohiile și comunitățile Diecezei noastre, de unde au sosit cei mai mulți pelerini?
– Din România, în special din Transilvania, din Ținutul Secuiesc și din Moldova. În ceea ce privește țările din străinătate, cei mai mulți au sosit din Ungaria, Germania și Austria. Conform evidențelor, de exemplu, la 8 februarie anul trecut s‑a oprit aici un grup de pelerini din Ținutul Secuiesc, în drum spre Medjugorje. În aceeași lună, pe 13 februarie, un grup de 31 de elevi de la o școală din Timișoara, iar pe 16 februarie un grup de 47 de elevi de la o școală din Arad au vizitat sanctuarul. Tot în februarie, un grup de sportivi din Miercurea Ciuc, 15 persoane, s‑a oprit la Radna. Dacă privim o altă lună: în martie, de exemplu, un grup de 20 de pelerini din Szeged, unul de 39 de persoane din Békéscsaba și un grup turistic tot de 39 de persoane din Pécs au vizitat bazilica. Din Szarvas au venit 41 de tineri, iar din Odorheiu Secuiesc un grup de 38 de pelerini care se îndreptau spre Roma s‑a oprit aici pentru rugăciune. În iulie au fost mai multe grupuri turistice: din Iași, Battonya, Szeged, Slovacia, Csanádpalota, Brașov, Orosháza și Kunszentmárton. În această lună, la programul spiritual organizat cu ocazia Zilei Bunicilor și Vârstnicilor au participat credincioși din numeroase parohii ale Diecezei de Timișoara. De regulă, se opresc la Radna acei pelerini care, venind din Transilvania, Ținutul Secuiesc sau Moldova, se îndreaptă spre Medjugorje, cunoscutul sanctuar din Bosnia‑Herțegovina. De asemenea, turiștii care vizitează aceste regiuni din România includ adesea în itinerariul lor și sanctuarul de la Radna. Din Dieceza Szeged‑Csanád și din sudul Ungariei au venit foarte mulți, iar din Germania de asemenea un număr semnificativ: din Stuttgart, Augsburg, München, din partea Asociației Familiilor Kolping și a organizației Caritas din Germania. Din Slovenia au sosit 5 autocare, din Spania două, din Italia trei, din Franța patru, iar din Serbia și Croația câte unul. Din Slovenia, de exemplu, pelerinii au sosit pentru prima data aici, excursia fiind organizată de un post de televiziune sloven. Au mai sosit grupuri de pelerini și turiști din Ciucsângeorgiu, Lueta, București, Constanța, Pitești, Brașov, Satu Mare, Kecskemét, Keszthely, Budapesta, Tatabánya, Salgótarján, Mosonmagyaróvár, Gyula, Karcag, Debrecen și din Ried im Innkreis (Austria). Totuși, cei mai numeroși au fost pelerinii din România. Pelerinii moldoveni au venit de obicei însoțiți de frați franciscani. Preoți franciscani din Ungaria au sosit, de asemenea, în grup organizat.

– La ce programe spirituale participă pelerinii?
– De cele mai multe ori participă la Sfânta Liturghie și la devoțiunea Calea Sf. Cruci. De când am reușit să finalizăm renovarea stațiunilor Căii Crucii și a drumului care duce spre ele, tot mai mulți credincioși se roagă acolo. Statuile din nișele stațiunilor au fost parțial restaurate, iar unele au fost înlocuite. La Păuliș locuiește un arhitect, om foarte credincios, care împreună cu soția sa vine în fiecare duminică la biserică. El a proiectat crucea mare din lemn amplasată în spatele bisericii, la începutul Căii Sf. Cruci. Pentru această cruce de nouă metri lungime și peste două tone a fost foarte dificil să găsim lemnul potrivit și apoi să o instalăm la locul ei. În anul 1926 – adică acum 100 de ani –, cu ocazia împlinirii a 700 de ani de la moartea Sfântului Francisc, pe dealul din spatele mănăstirii au fost ridicate statuia din marmură a Sfântului Francisc din Assisi și statuile altor șase sfinți ai Ordinului Franciscan: Sfânta Clara, Sfânta Agnes, Sfânta Elisabeta, Sfântul Anton de Padova, Sfântul Ioan de Capistrano și Sf. rege Ludovic al IX‑lea. Și aceste statui au fost restaurate. Anul trecut a fost nevoie, de asemenea, să cumpărăm și să instalăm un motor nou pentru orga bisericii.

– Planificați lucrări de renovare și în acest an?
– Da. Tot pe dealul din spatele bazilicii, pornind de la capela Sfintei Cruci, aflată sus, la finalul Căii Crucii, se găsesc pe partea stângă stațiunile Drumului Glorios, care urmăresc aparițiile glorioase ale lui Isus după Înviere, până la Rusalii. Din păcate, după cel de‑al Doilea Război Mondial, soldații ruși staționați aici au dărâmat șapte dintre cele paisprezece stațiuni, înainte de a pleca, în 1952. De atunci, nimeni nu le‑a mai restaurat. Este adevărat că în anii dictaturii comuniste ar fi fost foarte dificil să se repare distrugerile, iar frații franciscani care locuiau aici erau în vârstă și bolnavi, neputând să își asume o lucrare atât de amplă. Sper ca Bunul Dumnezeu să îmi dea suficientă sănătate pentru a finaliza această renovare. Dacă vom reuși să strângem suma necesară, am putea termina lucrările într‑un an – există firmă, inginer și muncitori disponibili. Restaurarea Drumului Glorios ar costa aproximativ 200–250 de mii de lei. Traseul începe sus, pe vârful dealului, și coboară; am reușit să stabilim în mare parte direcția, însă în unele locuri trebuie îndreptat. Nu dorim să pavăm cu piatră, ca în cazul Căii Crucii, ci drumul va fi acoperit cu pietriș, deoarece transportul pietrelor mari ar fi dificil și costisitor. În principiu, șapte stațiuni ar trebui restaurate, iar șapte construite din nou. Totuși, deoarece cele vechi nu au o fundație corespunzătoare, ar fi mai bine ca și cele șapte încă în picioare să fie demolate și reconstruite pe o bază solidă. În acest fel, timp de 150–200 de ani nu ar mai fi nevoie de reparații.

– Vor avea loc tot atâtea pelerinaje în acest an ca și anul trecut?
– Desigur. La nivel diecezan vor fi douăzeci și unu de pelerinaje. În martie, de exemplu, vor avea loc programe spirituale de Postul Mare, devoțiunea Calea Sf. Cruci pentru familiile vorbitoare de limba maghiară și o zi spirituală pentru tineri. În luna mai va avea loc pelerinajul Familiilor Kolping din Dieceză și al Episcopiei Greco‑Catolice din Lugoj, în iunie pelerinajul ministranților, în iulie Ziua Bunicilor și a Vârstnicilor, în august pelerinajul motocicliștilor, iar în octombrie pelerinajul preoților, călugărilor, a colaboratorilor Ordinariatului Episcopal și ai parohiilor.
Maria Radna va fi și în acest an locul de întâlnire al pelerinilor. Avem și alte planuri: cu ocazia Anului Sfântului Francisc, dorim ca în 4 octombrie să comemorăm în mod festiv pe Sfântul Francisc din Assisi. Programul detaliat îl vom anunța ulterior.

– Vă mulțumim pentru timpul acordat și pentru informațiile detaliate.

Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara