Pe un drum comun

Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului va ține un discurs în data de 11 septembrie a.c. în Piața Kossuth din Budapesta, înainte de procesiunea cu lumânări, evenimentul cel mai spectaculos al Congresului Euharistic Internațional.

Comunitatea care locuia pe insula Imbros îl cunoștea sub numele de Dimitrios Archondanis pe acel băiat care l-a ajutat în slujire pe preotul locului ca ministrant și cel care urma să devină mai târziu patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului.
În biserica din centrul satului, dedicată Sfântului Gheorghe, precum și în capelele situate în părțile mai îndepărtate ale insulei, Dimitros i-a fost alături tânărului preot și spiritual, părintele Astoster. Pe traseele montane înguste, în ploaie, în vânt, călătorind pe un măgar din comunitate în comunitate, tânărul băiat era însărcinat cu transportul vaselor sacre, de cult. S-a întâmplat adesea ca preotul să tragă clopotul și doar ei doi erau prezenți în capelă.
Site-ul ortodoxszemle.org a amintit de mărturia patriarhului, în care a menționat ca experiență principală a vieții sale recunoașterea că „suntem creați, viața noastră am primito de la altcineva, în cele din urmă de la Dumnezeu („totul este de la El“). În Liturghie experimentăm în mod special prezența lui Dumnezeu și că suntem chemați să trăim în Dumnezeu („totul prin El“). Euharistia înseamnă literalmente „mulțumire“, în care viața îl caută pe Dumnezeu („toate către El“). Motivația sa în alegerea vocației sacerdotale a fost să experimenteze în continuu prezența misterioasă a lui Dumnezeu în Liturghie. În viziunea sa asupra lumii, este prezent sentimentul, înțelegerea, trăirea și conștiința creștinului care trăiește în adevărata prezență a lui Dumnezeu.
Bartolomeu I. este denumit adesea și „patriarhul verde“, făcând mult pentru unitatea ortodoxă, dialogul ecumenic și protecția mediului. Vorbește șapte limbi: greacă, turcă, italiană, germană, franceză, engleză și latină. „Unitatea dintre creștinii orientali și occidentali este o cauză sacră“, subliniază patriarhul. Este clar pentru Bartolomeu I că Ortodoxia aparține Europei, ceea ce numim „civilizația occidentală“. Ortodoxia nu este o civilizație creștină estică, separată, într-o Europă unită.
În acest an, pe 20 august, se împlinesc 21 de ani de când Biserica Orientală îl venerează ca sfânt pe regele Ștefan al Ungariei, care astfel a reușit să împace o separare veche din 1054, când – la 20 august 2000 – patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului l-a recunoscut pe primul rege din Casa lui Árpád, ca sfânt al Bisericii Ortodoxe și, împreună cu el, pe primul episcop misionar al ungurilor trimis din Constantinopol, Sf. Hierotheos, care a întemeiat biserici și mănăstiri și a botezat-o pe Sarolta, mama regelui Ștefan.
Patriarhul a dat citire în fața Bazilicii Sf. Ștefan din Budapesta, în cadrul unei Sf. Liturghii solemne, acelei bule a Bisericii Ortodoxe, care l-a canonizat pe regele fondator al statului maghiar, Sfântul Ştefan. Fapta patriarhului ortodox a fost extraordinară, deoarece de la Marea Schismă, din 1054, nu s-a mai întâmplat ca Biserica Ortodoxă să canonizeze vreun sfânt al Bisericii Romano-Catolice. În semn de recunoaștere al acestui gest, patriarhul a primit Marea Cruce a Ordinului de Merit al Republicii Ungare și a primit titulatura de doctor onorific al Universității Catolice Pázmány Péter.
Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului se bucură de o prioritate onorifică în rândul celor cincisprezece Biserici ortodoxe independente. Biserica Bizanțului, subordonată inițial Patriarhului Antiohiei, a devenit independentă în 330 și în scurt timp a devenit a doua, cea mai importantă Biserică după Roma. Suprafața sa este mult mai mică decât era inițial; acum include Turcia, nordul Greciei și unele insule grecești mediteraneene. Comunitățile grecești care trăiesc în diaspora, de exemplu grecii care trăiesc în Ungaria și parohiile ortodoxe de limbă maghiară cu tradiția bizantină, aparțin, de asemenea, de acest patriarhat. La momentul recensământului din 2011, din Ungaria, 1.701 de persoane s-au declarat de religie ortodoxă.