În după-amiaza zilei de 4 octombrie 2026, sub mângâierea unei duminici blânde de toamnă, comunitatea din Bogda a îmbrăcat haine de sărbătoare. Într-o atmosferă caldă și încărcată de emoție, localnicii, sprijiniți de Parohia Romano-Catolică Lipova, au readus la viață o veche și prețioasă tradiție: pelerinajul la grota istorică de pe teritoriul fostei stațiuni balneare.
Sărbătoarea a început lângă fosta Biserică Catolică, chiar în fața Muzeului Satului — un spațiu de suflet fondat de doamnele Eugenia Suricescu și Sabina Sârbu cu ajutorul oamenilor locului. Aici străjuiește de un an de zile un nou monument (Bildstock), ce adăpostește o copie fidelă a icoanei Sf. Fecioare Maria, care veghea odinioară în grota din pădure.
Oaspeți dragi, sosiți din localitățile vecine, dar și din Lipova sau Timișoara, au fost întâmpinați de gazde cu o mică agapă, topind distanțele și pregătind inimile pentru drum.
Momentul de debut a fost marcat de sensibilitate: doamna Sabina Sârbu a adresat celor prezenți cuvinte de bun venit, încununate de o poezie emoționantă dedicată satului natal. Ulterior, sub îndrumarea Părintelui Ioan Cădărean, care a rostit rugăciunea de binecuvântare, pelerinii au pornit la drum, spre vechea grotă mariană.
Pe parcursul traseului, credincioșii au purtat cu reverență o copie a icoanei sfinte. Cărarea a răsunat de cântece mariane și rugăciuni, dar și de povești de demult. Cei prezenți au împărtășit cu nostalgie amintiri din vremurile în care acest pelerinaj se organiza cu regularitate, recreând o punte spirituală vie între trecut și prezent.
Odată ajunși la destinație, în liniștea solemnă a vechii grote, comunitatea unită în credință s-a rugat Litania Lauretană, un moment de profundă înălțare spirituală.
Sărbătoarea nu s-a oprit însă aici. După hrana sufletească a urmat un timp al bucuriei simple și al comunității. Pelerinii au rămas împreună, depănând impresii la un ceai cald și o agapă oferită de organizatori, plecând spre case cu promisiunea ca această frumoasă tradiție să nu mai fie lăsată uitării.
Bogda a demonstrat încă o dată că distanțele dispar atunci când oamenii sunt uniți de credință, respect pentru trecut și bucuria de a fi împreună.

Adrian Pășcălău

O membră a comunității locale, doamna Luca, a postat acest mesaj pe rețelele de socializare, mărturisind: „Localitățile componete comunei înregistrează poate 3 sau 4 locuitori catolici cu vârste foarte înaintate. Zona fiind una în care trăiau în armonie toată comunitatea interetnică, s-a format un nucleu care luptăm pentru păstrarea valorilor tradiționale, spirituale și culturale. Așa se explică faptul că ieri am sărbătorit și Drumul Icoanei, pornind de la locul unde este amplasată până la locul unde a fost găsită și înapoi, în fața Centrului Cultural Bogda, unde a fost instalată anul trecut. Icoana expusă este o copie aprobată de Episcopia Romano-Catolică. Icoana originală se găsește și astăzi la sediul Episcopiei Romano-Catolice din Timișoara, în încăperea unde se oficiaza Liturghia zilnică. (…) Minunat a fost și faptul că proporția participanților, mixtă în structură, catolici-ortodocsi, a fost aproape egală, iar inițiativa, organizarea și pregătirea ne-a apartinut nouă, localnicilor, fiind acum cei care trăim aici, iar catolicii (din împrejurimi) au fost invitații! A fost o zi memorabilă, plină de armonie, credință și respect pentru credința fiecăruia, pace, empatie, bucurii și voie bună, cu care ne-a binecuvantat Dumnezeu și Sfânta Fecioară Maria. Doamne ajuta!“

Câteva date despre pelerinajele ce au avut loc la Bogda
În cartea lui Elek Fényes (1836), intitulată Starea actuală a Ungariei și a provinciilor aferente din punct de vedere statistic și geografic (Magyar országnak, ‘s a’ hozzá kapcsolt tartományoknak mostani állapotja statistikai és geographiai tekintetben) localitatea este menționată sub denumirea germană de Neuhof, iar autorul menționează: sat germano-român situat la o oră și jumătate la sud de Lipova; 214 de locuitori romano-catolici și 112 de confesiune ortodoxă; biserică parohială catolică, băi minerale, hotar agricol de categoria a III-a, cu 14 6/8 loturi întregi pentru agricultori. Proprietari: Anna Potyondy și contele Buttlér.“
Biserica romano-catolică a satului a fost construită în anul 1846, având hramul Vizita Sfintei Fecioare Maria la Elisabeta (2 iulie). Totuși, credincioșii din împrejurimi nu veneau la Bogda în primul rând cu ocazia hramului bisericii, ci mai ales în pelerinaj la capela mariană aflată aici, în păduricea de foioase.
Potrivit legendei, relatată și în volumul mai sus menționat al lui Samu Borovszky, atunci când coloniștii germani au construit localitățile Neuhof și Altringen, iar pentru fundațiile caselor lor au extras piatră din stâncile din apropiere, au descoperit o icoană a Fecioarei Maria, pe care au așezat-o într-o adâncitură săpată în peretele dealului pietros. Din acea stâncă a izvorât apoi o apă cu puteri tămăduitoare. Locul a devenit destinație de pelerinaj, iar din darurile aduse de credincioși, familia Pottyondy a ridicat o capelă.
Bogda este menționată și în studiul lui Zoltán Magyar, intitulat Icoana miraculoasă – Legende asociate icoanelor în folclorul maghiar (A csodás képmás – Kegyképekhez fűződő mondák a magyar folklórban), unde, pe baza legendei, autorul a inclus icoana în categoria: Icoanelor care apar din pământ.
Despre localitatea și parohia întemeiate în perioada episcopului Franz Anton Engl von Wagrain, între anii 1771–1772, precum și despre locul de pelerinaj și pelerinajele legate de acest sanctuar, Erhard Recktenwald, pedagog și istoric local bănățean a scris în Banater Kalender 2015 (Editor: Dr. Walther Konschitzky) următoarele: „O alee largă ducea către capela de pelerinaj, unde se afla icoana: Fecioara Maria cu Pruncul Isus în brațe. Potrivit legendei, icoana a fost descoperită chiar în acel loc. (…) Nu există însemnări scrise care să ateste momentul în care au început pelerinajele către icoana făcătoare de minuni. Este însă cunoscut că deja înainte de Primul Război Mondial, credincioși au sosit în procesiuni la Bogda. Potrivit legendei, un semn divin a jucat un rol esențial în construirea capelei: în timpul căutării izvorului tămăduitor, muncitorii au descoperit o imagine înnegrită a Fecioarei Maria. Au dus-o în biserica din Bodga. Însă, în dimineața următoare, icoana a ajuns în mod miraculos la locul din pădure unde fusese găsită. Acest fenomen s-a repetat încă de două ori. Atunci, Anton Nägele a săpat o capelă în stânca de gresie moale, pe care a consolidat-o cu zidărie de cărămidă. Imaginea Fecioarei Maria se afla pe un altar, înconjurată de obiecte votive, cârje și tăblițe de recunoștință ale celor vindecați. De o parte și de alta se aflau câte o bancă de biserică; o poartă înaltă din fier forjat permitea, pe timpul zilei, privirea în interiorul capelei. Pe dealul aflat deasupra capelei a fost amenajată Calea Crucii, unde și-a găsit loc un crucifix impunător din piatră. Nu se știe cu certitudine dacă o parte din suma donată anterior de episcopul Alexander Bonnaz bisericii din Bogda a fost sau nu utilizată în anul 1892 pentru amenajarea capelei. Între cele două războaie mondiale, numeroși pelerini au sosit la Bogda: șvabi din Bencecul de Sus, germani și șocați din Recaș, slovaci din Stanciova, precum și grupuri mai mici din Aradu Nou, Vladimirescu și alte sate. Locuitorii din Remetea Mică au făcut mai întâi un ocol prin valea de lângă Bogda, unde au depus flori și au aprins lumânări lângă o cruce de lemn. Mai târziu, învățătorul Jakob Hutterer a aflat că în acel loc au fost înmormântați într-o groapă comună călugări franciscani bosniaci. Aceștia fuseseră trădați pentru că întrețineau o pustnicie și o capelă în acel loc — iar în vremea dominației otomane, asemenea activități religioase erau pedepsite cu moartea. Încă din anul 1812, soția primului proprietar, Tamás Pottyondy, a ridicat aici o capelă din lemn. Icoana bizantină a Fecioarei Maria descoperită ulterior sugerează că în apropierea izvorului tămăduitor a existat odinioară o pustnicie. În Evul Mediu, Fecioara Maria cu Pruncul Isus în brațe și cu glorie aurie era considerată întruchiparea voinței și prezenței vindecătoare a lui Dumnezeu. Literele grecești de pe icoană [în partea superioară] înseamnă: Maria, Născătoare de Dumnezeu, și Isus Christos, Mântuitorul lumii, iar în partea de jos, cu litere chirilice aflăm un an și un nume: Prineo Stefan Antonović 1870 (oferită (?) de Stefan Antonović 1870). După închiderea capelei, mobilierul acesteia a fost transferat în biserica romano-catolică din Bogda. În prezent, icoana Sf. Fecioare Maria se află în capela episcopală din Timișoara, unde în fiecare dimineață se celebrează Sfânta Liturghie. Numeroasele peșteri mici și mari din împrejurimi, pe care în copilărie aveam curajul să le vizităm doar în grup, sugerează de asemenea că în această zonă a existat cândva o pustnicie.“
Din păcate, în deceniile regimului totalitar comunist, capela de pelerinaj s-a distrus, iar astăzi nu a mai rămas decât adâncitura săpată în deal, câteva date istorice, legenda și amintirea mărturiei credinței celor care odinioară veneau aici în pelerinaj și se rugau cu evlavie la Sf. Fecioară Maria.

Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara