În anul comemorativ dedicat împlinirii a 800 de ani de la moartea Sfântului Francisc de Assisi, la 13 noiembrie, ziua de comemorare a Fericitului Pelbartus de Timișoara, ne îndreptăm atenția către un călugăr franciscan al cărui nume a rămas legat de Timișoara și ale cărui predici au devenit cunoscute în întreaga Europa. Pelbartus a trăit și a activat la sfârșitul secolului al XV-lea, iar culegerile sale de predici au fost folosite timp de decenii de preoți în activitatea lor pastorală. Printre scrierile sale se numără și șase predici dedicate Sfântului Francisc de Assisi, din care se desprind nu doar trăsături ale venerării sfinților în Evul Mediu, ci și câteva idei ale spiritualității franciscane, care își păstrează actualitatea și astăzi.
Pelbartus de Timișoara, cunoscut în limba latină sub numele de Pelbartus de Themeswar, a fost unul dintre predicatorii franciscani și autorii de lucrări teologice importanți ai secolului al XV-lea. Despre primii ani ai vieții sale s-au păstrat puține informații certe. Numele său apare în anul 1458 în registrele Universității din Cracovia, unde, la 17 decembrie 1463, a obținut titlul academic de bacalaureus.
În primul volum al lucrării Erbe und Auftrag. Momente aus der Vergangenheit der Diözese Csanád und ihrer Nachfolgebistümer, dedicată istoriei Diecezei istorice de Cenad și a diecezelor succesoare, episcopul emerit de Timișoara Martin Roos scrie despre el:
„Erst zum Jahre 1458 wird er als Pelbartus Ladislai de Temeswar in den Matrikeln der Universität von Krakau geführt, ist also bereits Student.”
Adică: „Numele său apare pentru prima dată în anul 1458 în registrele Universității din Cracovia, sub forma Pelbartus Ladislai de Temeswar, ceea ce înseamnă că la acea dată era deja student.”
Ulterior, Pelbartus a intrat în Ordinul Franciscan. A activat la Buda ca profesor de teologie și predicator, iar în anul 1494 a devenit guardian al conventului franciscan din Esztergom. După aceea s-a întors la Buda, unde a murit la 22 ianuarie 1504.
Pelbartus de Timișoara a devenit cunoscut în primul rând datorită culegerilor sale de predici. Scrise în limba latină pentru duminici, sărbătorile anului liturgic, sărbătorile Sfintei Fecioare Maria și comemorările sfinților, acestea au depășit cu mult granițele Regatului Ungariei de atunci, datorită răspândirii tiparului. Lucrările sale au fost publicate, printre altele, la Haguenau, Strasbourg, Augsburg, Nürnberg, Lyon, Paris și Veneția.
În aceeași lucrare, episcopul emerit Martin Roos menționează:
„Allein in Hagenau wurden zwischen 1498 und 1521 etwa 32.450 Bände von den Werken Pelbarts gedruckt und vertrieben, das bedeutet 13 Auflagen in Quart- und Folioformat.”
Adică: „Numai la Haguenau, între anii 1498 și 1521, au fost tipărite și distribuite aproximativ 32.450 de volume din lucrările lui Pelbartus, ceea ce reprezintă 13 ediții în format in-quarto și in-folio.”
Timp de peste un secol, predicile sale au constituit un material auxiliar pentru preoții din Europa Occidentală, făcând cunoscut, odată cu numele autorului, și numele orașului Timișoara.
Din această moștenire a istoriei cărții s-au păstrat și mărturii concrete. În cadrul expoziției Millennium Csanadiense 1030–2030, organizată în anul 2025 în Domul Sfântul Gheorghe din Timișoara, ca parte a pregătirilor pentru aniversarea a 1000 de ani de la înființarea Diecezei de Cenad, au fost expuse volume din lucrările lui Pelbartus, provenite din colecțiile Muzeelor Diecezane din Oradea și Timișoara. Printre acestea s-au numărat ediții tipărite la Haguenau în anii 1501 și 1505, la Strasbourg în 1506 și la Lyon în 1509.

Șase predici despre Sfântul Francisc
În partea de vară a culegerii sale de predici Pomerium de sanctis, alcătuită pentru sărbătorile sfinților, Pelbartus a dedicat șase predici consecutive Sfântului Francisc de Assisi. În acestea, autorul pune în prim-plan urmarea lui Cristos, iubirea divină, umilința, sărăcia, milostivirea și reînnoirea Bisericii.
În prima predică, dedicată asemănării Sfântului Francisc cu Cristos, Pelbartus le adresează ascultătorilor săi o întrebare:
„Quid putas, quare Christianus diceris, nisi utique ut Christum imiteris?”
„Ce crezi, de ce ești numit creștin, dacă nu tocmai pentru a-l urma pe Cristos?”
În aceeași predică, el enumeră și virtuțile Sfântului Francisc:
„…humilitate, oboedientia, paupertate, castitate, patientia, charitate, pietate, sobrietate…”
„…umilință, ascultare, sărăcie, castitate, răbdare, iubire, milostivire și cumpătare…”
În cea de-a doua predică, Pelbartus ilustrează nemărginirea iubirii lui Dumnezeu printr-o comparație deosebit de sugestivă:
„Revera tanta est haec et talis charitas, quod si caelum et terra tota essent pergamenum, totum mare et omnes aquae incaustum, et tot scriptores, quot folia arborum et gramina ab initio mundi fuerunt, et si incepissent a principio mundi, ac scriberent usque novissimum diem, non sufficienter posset describi magnitudo tantae charitatis divinae.”
„Într-adevăr, atât de mare și atât de minunată este această iubire, încât, dacă cerul și întregul pământ ar fi pergament, întreaga mare și toate apele ar fi cerneală, iar numărul celor care ar scrie ar fi la fel de mare ca numărul frunzelor copacilor și al firelor de iarbă care au existat de la începutul lumii, și dacă aceștia ar fi început să scrie de la începutul lumii și ar continua până în ziua de pe urmă, nici atunci nu ar putea descrie pe deplin măreția acestei iubiri divine.”
În cea de-a patra predică, Pelbartus vorbește despre relația Sfântului Francisc cu lumea creată, citând un imn bisericesc:
„Hic creaturis imperat, qui nutui subiecerat se totum creatoris.”
„Acela poruncește creaturilor care s-a supus în întregime voinței Creatorului.”
În cea de-a șasea predică, autorul vorbește despre milostivirea Sfântului Francisc, care se extindea nu doar asupra oamenilor, ci și asupra celorlalte creaturi:
„…tam in compassione Christi, quam in animarum zelo, quam erga pauperes, quam etiam erga creaturas irrationales…”
„…atât în compasiunea față de suferințele lui Cristos, cât și în zelul pentru suflete, în iubirea față de cei săraci, precum și față de creaturile lipsite de rațiune…”

Sfântul care a reînnoit Biserica prin propria viață
În predicile lui Pelbartus, Sfântul Francisc nu este doar întemeietorul unui ordin religios, ci și un model de urmare a lui Cristos și de reînnoire a Bisericii. Autorul revine de mai multe ori la îndemnul adresat sfântului:
„Francisce, vade, repara domum meam, quae labitur.” – „Francisc, mergi și repară casa mea, care se dărâmă.”
În cea de-a patra predică, Pelbartus amintește printre meritele importante ale Sfântului Francisc:
„Quintum, quia reformator est Ecclesiae Christi.”
„În al cincilea rând, pentru că este reformatorul Bisericii lui Cristos.”
Potrivit lui Pelbartus, Francisc a realizat această misiune prin exemplul personal, prin predicare și prin întemeierea celor trei ordine franciscane:
„…quod fecit exemplo et praedicatione ac ordinis institutione triplicis.”
„…lucru pe care l-a înfăptuit prin exemplul său, prin predicare și prin întemeierea celor trei ordine.”
În cele șase predici, Pelbartus folosește texte biblice, învățături ale autorilor bisericești, relatări din viața Sfântului Francisc, precum și elemente ale tradiției legendare medievale. El nu urmărește să redacteze o biografie istorică în sensul actual al cuvântului, ci să se adreseze credincioșilor timpului său prin exemplul Sfântului Francisc.
Francisc, așa cum este prezentat de Pelbartus, este înainte de toate un următor al lui Cristos, care a căutat să transpună iubirea în fapte, prin slujirea celor săraci, prin milostivirea față de creaturi și prin activitatea sa dedicată reînnoirii Bisericii.
La 800 de ani de la moartea Sfântului Francisc, aceste gânduri îi pot invita și astăzi pe cititori la reflecție. Predicile lui Pelbartus ne amintesc, totodată, că în istoria spiritualității franciscane, de mai multe secole, își are locul și activitatea unui călugăr al cărui nume este legat de Timișoara.

Surse bibliografice:

  • Martin Roos: Erbe und Auftrag. Momente aus der Vergangenheit der Diözese Csanád und ihrer Nachfolgebistümer, vol. I/1, p. 197.
  • Textul explicativ nr. 23 al expoziției realizate cu participarea Muzeelor Diecezane din Oradea și Timișoara: Pelbartus de Themeswar, călugăr franciscan, autor de culegeri de predici.
  • Pelbartus de Themeswar: Pomerium de sanctis, Pars aestivalis, Sermones LXX–LXXV, De sancto Francisco. Biblioteca Electronică Maghiară: https://mek.oszk.hu

Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara