„Taina artistică, pulsația ideilor, frământare, rod…” – astfel a postat artista Nora Stîngu în anul 2024 în legătură cu o lucrare a sa, pe pagina de Facebook pe care o administrează împreună cu sora ei geamănă, Nada Stîngu. Privind tablourile expuse în Domul Sfântul Gheorghe, Catedrala romano-catolică din Timișoara, această descriere prinde viață în forme și culori.
Vernisajul expoziției intitulate „Drumul meu spre Liturghie”, semnată de cele două artiste, Nora și Nada Stîngu, a avut loc miercuri, 30 septembrie 2026, de la ora 17.00, în prezența Excelenței Sale Iosif Csaba Pál, episcop diecezan de Timișoara. Cadrul muzical a fost oferit de prof. Christine Maria Surdu.
În cuvântul său introductiv, Episcopul Diecezan a afirmat: „În preajma acestor tablouri frumoase respirăm mai ușor, cu mai mult calm, cu mai multă pace. Așa cum spunea Picasso, «Arta spală din suflet praful vieții de zi cu zi». Voi, artiștii, aveți capacitatea de a visa noi perspective ale lumii, capacitatea de a introduce noutăți în istorie. Și voi, dragă Nada și Nora, prin arta voastră încercați să sondați și întunecimile condiției umane, abisurile oamenilor. Noi nu suntem numai lumina, iar voi ne aduceți aminte de acest lucru. Știți și acel lucru că este nevoie să aducem lumina speranței în tenebrele omului, în întunericul individualismului, în al indiferenței. Ceea ce apropie arta și credința este faptul că ele nu lasă lucrurile așa cum sunt, ci le schimbă, le transformă, le convertesc, le mișcă.”
O perspectivă asupra creației și a universului artistic al celor două surori a fost oferită de dr. Doina Valeria Mihăilescu, profesor universitar, membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, artistă și restauratoare. „Este foarte greu pentru un pictor să poată traduce Cuvântul biblic, și să îi dea culoare, formă, să-și asume înțelesul unei compoziții, al unei stări. E un lucru care se face cu multă muncă, cu multă cunoaștere teologică, bineînțeles, cu tot instrumentalul artelor plastice, pictură, culoare, desene. Și toate în timpul nostru contemporan, pe care noi îl trăim aici. Pentru mine rămâne eterna întrebare, cum poate pictura, prin tot arsenalul ei, să poată traduce Cuvântul biblic, să-l aducă din nevăzut în văzut” – a spus prof. Doina Valeria Mihăilescu, iar în continuare a citit scrisoarea pe care a adresat-o celor două pictorițe gemene, Nada și Nora.
Parcursul artistic al celor două surori, precum și conceptul expoziției „Drumul meu spre Liturghie” sunt prezentate într-un text care însoțește lucrările expuse în Domul Sfântul Gheorghe:

„Nora și Nada Stîngu, născute în data de 29 iunie 1984 la Reșița, sunt absolvente ale Universității Naționale de Arte din București, specializate în pictură. Active pe scena artei contemporane din 2010.
În 2025, la invitația domnului Christian Paraschiv participă la expoziția The New Era la Muzeul de Artă Modernă și Contemporană Pavel Șușară din București.
În 2022 deschid expoziția de grup Altul nu E Negarea Mea/ Celălalt la Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția și vernisează Autoportretul unui Deceniu la Museikon Alba Iulia.
Din 2017 colaborează cu Mănăstirea Părinților Carmelitani Desculți din Ciofliceni-Snagov, unde au realizat 3 proiecte murale și 4 panouri.

DRUMUL MEU SPRE LITURGHIE
Din anul 1984 mergem împreună pe drumul vieții fructificând talentul primit de la Dumnezeu, bucurându-ne și încurajându-ne reciproc în efortul uman și artistic de a relaționa în interiorul unui sens numit Pictură.
Pentru noi Pictura este un drum spre Liturghie, un dialog cu Dumnezeu, cu aproapele și cu alteritatea, un autoportret și totodată un portret existențial.
Expoziția evocă un demers complex, două identități întrebătoare ce pășesc înaintea familiarului chestionând Realitatea în compoziții și personaje ce îmbrățișează dualitatea trup-spirit aspirantă la mântuire, frământată de îndoieli și neputințe.
Lucrări de atelier coexistă cu proiecte din ambianța artei sacre: schițe realizate la Mănăstirea Părinților Carmelitani Desculți din Ciofliceni-Snagov.
Expresia plastică, în continuă transformare – extinsă uneori până la deformare în gestul laic – atrage atenția asupra luptei dintre interior și exterior într-un spațiu concentrat, tensionat sub impulsul perseverenței.
Fragilitatea umană, deși marcată de contradicții, întâlnește inevitabil speranța asemenea călătoriei unui porumbel sălbatic care, zburând prin pustiu zărește apa salvatoare și își poate continua zborul.”
Expoziția „Drumul meu spre Liturghie” poate fi vizitată zilnic, până la sfârșitul lunii noiembrie, respectând însă programul liturgic și devoțional (în timpul Sf. Liturghii nu este permisă vizitarea).

Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara