Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate a fost instituită de Sf. Papă Ioan Paul al II-lea în anul 1997, și este celebrată în Sărbătoarea Întâmpinării Domnului, 2 februarie. Preoții și membrii ordinelor călugărești și ai congregațiilor din Dieceza de Timișoara sărbătoresc această zi an de an împreună, cu o întâlnire, ce are loc în sămbăta cea mai apropiată de această dată. Programul cuprinde o Sf. Liturghie pontificală celebrată în Domul Sf. Gheorghe, Catedrala romano-catolică din Timișoara, urmată de o meditație sau prelegere, respectiv o agapă comună.
În acest an, întâlnirea clerului și a persoanelor consacrate a avut loc sămbătă, 1 februarie. Sf. Liturghie a fost celebrată în Domul Sf. Gheorghe de E.S. Iosif Csaba Pál, episcop diecezan, în prezența preoților, călugărilor și călugărițelor sosiți din aproape toate parohiile și comunitățile Diecezei, după care cei prezenți s-au îndreptat către Liceul Teologic Romano-Catolic Gerhardinum, ca să participe la prelegerea cu tema: „Biserica în slujba speranței“, ținută de Pr. Florian Mross, preot al Diecezei de Dresden-Meißen, în prezent vicerector al Institutului Pontifical Santa Maria dell’Anima din Roma.
În cuvântul său introductiv Episcopul Diecezan i-a salutat pe toți cei prezenți și s-a adresat în primul rând persoanelor consacrate: „Această zi este deosebită pentru voi. Desigur, Ziua Mondială este mâine, dar noi o sărbătorim astăzi. Vă gândiți la acele momente, când ați descoperit, că Bunul Dumnezeu vă cheamă. Este o mare recunoștință în inima noastră. Să-i mulțumim Bunului Dumnezeu pentru darul vocaţiilor la viaţa consacrată.“
În omilia sa rostită în limba germană, și tradusă în limba română, pr. Florian Mross, învitatul acestui program spiritual, a enumerat trei motive pentru care lipsa de speranță nu poate fi o opțiune pentru creștini: „Am preluat aceste motive de la teologul german Johannes Hartl. Primul motiv este, că de fapt pentru Dumnezeu nimic nu este o problemă. Speranța noastră nu stă în structurile lumești, ci doar în Dumnezeu. Cel de-al doilea motiv: de-a lungul istoriei există schimbări uimitoare, pe care nimeni nu le-a prevăzut. Și în final, cel de-al treilea motiv: fidelitatea mărturisirii constituie adevăratul succes. Pentru noi, creștinii, succesul nu este legat de rezultate vizibile pe pământ. Sf. Apostol Paul scrie în cea de-a doua scrisoarea adresată lui Timotei: »Vesteşte cuvântul, insistă la timp potrivit şi la timp nepotrivit, dojeneşte, ameninţă, îndeamnă, cu toată îndelunga răbdare şi învăţătură! Căci va veni timpul când nu vor mai primi învăţătura sănătoasă. Tu însă fii cumpătat în toate, îndură suferinţele, fă-ţi munca de evanghelist, împlineşte-ţi slujirea!«“ (cf. 2 Tim 4, 2-5)
Cadrul muzical al Sf. Liturghii a fost asigurată de domnul Róbert Bajkai-Fábián, organistul Catedralei.
După Sf. Liturghie preoții și persoanele consacrate s-au strâns în Aula Magna a Liceului Gerhardinum, unde programul acestei zile s-a continuat cu prelegerea Pr. Mross și discuții în grupuri mici. Invitatul și-a început prelegerea cu o retrospectivă istorică, amintind de învățătura despre speranță a sfinților părinți ai Bisericii, cum ar fi Sf. Augustin, Papa Grigore cel Mare sau Toma de Aquino, dar și a Sf. Părinți Papa Ioan Paul al II-lea, Papa Benedict al XVI-lea și Papa Francisc. Totodată Pr. Mross a enumerat și câteva metode practice, ocazii și posibilități referioare la felul în care un preot poate oferi speranță celor din jur.
După prelegere au urmat discuții în grupuri mici. Cei prezenți au fost împărțiți în șapte grupuri au împărtășit gândurile legate de întrebări, cum ar fi: Cum putem noi, creștinii să transmitem mesajul speranței într-o lume adesea lipsită de speranță? Unde experimentez eu speranța în activitatea mea pastorală de zi cu zi sau în comunitatea mea? Ce schimbări concrete ați putea îndrăzni să faceți în viața Dvs. prin puterea speranței? Ce locuri ale speranței există în apropierea mea și cum pot fi ele consolidate în continuare? Ca o sinteză a celor discutate în grupuri mici, s-ar putea aminti, în primul rând, ce au subliniat de cele mai multe ori și participanții: speranța comunicată doar prin vorbe și nu prin fapte, sau comunicată fără baza solidă a credinței, rămâne doar o vorbă frumoasă, care în mijlocul greutăților nu oferă alinare sau consolare. Așa cum a remarcat unul dintre preoți, în zilele noastre mulți se roagă astfel: Dumnezeule, dacă exiști, ajută-mă, dacă poți. „Dacă noi punem sub semnul întrebării însăși existența lui Dumnezeu, cum am putea să ne încredem și să sperăm la ajutorul Lui, sau cum am putea să transmitem speranța mai departe la ceilalți?“ – a mai adăugat preotul. Într-un alt grup s-ai amintit de personalități marcante ale Bisericii locale, exemple de credință și speranță cum ar fi venerabilul episcop Áron Márton sau Dr. Adalbert Boros, arhiepiscop titular și episcop auxiliar de Timișoara. S-a subliniat, de asemenea, importanța rugăciunii și meditației în fața Preasf. Sacrament, pentru a găsi speranță în Euharistie și în Dumnezeu.
La final, pr. Florian Mross a dat mărturie despre ce înseamnă pentru el speranța: „Pentru mine speranța creștină este o adevărată forță în viața mea.“
Întâlnirea s-a încheiat cu rugăciunea și binecuvântarea E.S. Iosif Csaba Pál, episcop diecezan, după care participanții au fost invitați la o agapă în cantina Liceului Gerhardinum.

Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara