Despre apariția cărții de rugăciuni și cântări catolice „Gotteslob“, cu anexa pentru România, acum 50 de ani

Dr. Franz Metz

(Traducere, adaptare și adnotări de Dr. Claudiu Călin)

(Partea I.)
Cartea de rugăciuni și cântări bisericești în limba germană „Gotteslob“, în ediția pentru România, a apărut în 1978, cu copertă maro, într-un tiraj de aproximativ 20.000 de exemplare. De fapt, ar fi trebuit să se numească: Ediția pentru Dieceza de Timișoara. Dar acest lucru nu era permis și nici posibil în acea perioadă a „gloriosului socialism românesc“ (deoarece Episcopia fusese desființată de regimul comunist în 1948 și redusă la nivel de „protopopiat“ – n. red.).
Trunchiul principal al conținutului cărții este același ca în cartea de rugăciuni și cântări „Gotteslob“, care a fost utilizată în toate țările vorbitoare de limbă germană din Europa încă de la începutul anilor 1970, însă anexa a fost adaptată de data aceasta pentru șvabii din Banat și pentru germanii din Banatul Montan. A fost tipărită în Germania la comanda Asociației Caritas din Freiburg și expediată de tipografia din Kevelaer la Timișoara. A parcurs un drum aventuros până a ajuns în satele și orașele cu credincioși catolici, din Banat. Iar credincioșii cărora le era dedicată stăteau deja cu valizele făcute, gata să plece, să emigreze în Germania…

Drumul anevoios al cărții de rugăciuni și cântări
Suntem în anul 1975. Pentru societatea din România, se înregistrează o perioadă de dezgheț politic și un progres oarecum vizibil în economie. Desigur, acest lucru trebuie înțeles în mod relativ, deoarece au trecut doar zece ani de când ultimii preoți și episcopi catolici au fost eliberați din închisorile infame și 14 ani de când ultimii germani din România s-au întors acasă după deportarea din Uniunea Sovietică. (Totuși, arestări, ce-i drept sporadice, s-au făcut și în anii ’70 – n. red.). Mai era încă proaspătă amintirea deportării multor familii din Banat în stepa Bărăganului. Ulterior, statul german a „cumpărat“ (în fapt, i-a eliberat, prin cumpărare – n. red.) de la statul român, cu sume exorbitante, câțiva demnitari religioși, călugări și câteva persoane relevante politic, creștin democrate, pentru comunitatea germană din România. De asemenea, amestecul eșuat al statului român în afacerile interne ale Bisericii Romano-Catolice prin politica așa-numitei „Biserici a Păcii“ („Biserica patriotică“ – în fapt, un construct ce se dorea a fi identic cu cel chinez, dar născut mort, din fașe – n. red.) aparținea deja trecutului. Președintele Nicolae Ceaușescu era curtat de multe state occidentale și invitat în vizite de stat. Toate acestea au dus la o relativă relaxare a situației politice românești față de cultele din România. Acest lucru era valabil în special în ceea ce privește Biserica Romano-Catolică și Confesiunea Evanghelică Luterană, adică cultele minorităților germane din această țară, din Banat și Transilvania. Biserica Greco-Catolică era, ca în aproape toate țările din blocul estic, interzisă din 1948, iar statul român practica cu abilitate o tactică de amânare și tergiversare față de Sfântul Scaun. Deși nu exista încă un concordat sau un acord între Sfântul Scaun și statul comunist român, se manifesta loialitate față de reprezentanții Bisericilor străine, cum ar fi arhiepiscopul de Viena sau anumiți cardinali din Roma sau Germania. De asemenea, era permisă ajutorarea preoților și a angajaților Bisericii catolice din partea organizației Caritas din Germania. De fapt, era liniștea dinaintea furtunii, deoarece această politică de relaxare a cedat curând în fața restricțiilor dure, care au dus în cele din urmă la căderea guvernului în 1989. Pe toată durata regimului comunist, Biserica Romano-Catolică din România a fost singurul cult istoric care nu a avut un statut recunoscut, reglementat, în relația cu statul (n.red.)
În această perioadă de relativă relaxare politică a apărut și o nouă carte de rugăciuni și cântări pentru catolicii vorbitori de limbă germană din România. În urma Conciliului Vatican II, în 1972 a apărut în spațiul germanofon al Europei noua carte de rugăciuni și cântări „Gotteslob“ (Laudă lui Dumnezeu). Fiecare dieceză și arhidieceză a avut, de asemenea, posibilitatea de a alcătui o anexă proprie pentru episcopia sa. Deja în 1970, autoritatea ecleziastică superioară – Protopopiatul Romano-Catolic din Timișoara (care nu era recunoscut de stat ca dieceză/episcopie, deci nu se putea numi decât prin acest termen circumscris realității eclesiastice – n.red.) a tipărit noua rânduială a Liturghiei în limba germană: „Die Feier der Gemeinschaftsmesse“ (Celebrarea Liturghiei comunitare). Acest caiet de format mic are doar 16 pagini și conține textele și rugăciunile Liturghiei, respectiv ale comunității în limba germană. Acest lucru era necesar, deoarece, în urma deciziilor Conciliului Vatican II, limba latină utilizată până atunci a fost înlocuită cu limba maternă (În fapt, s-a permis celebrarea în limba poporului, limba latină rămânând și pe mai departe oficială în Biserică, putând fi utilizată și liurgic – n.red.). În același timp, autoritatea ecleziastică superioară a publicat o broșură similară și în limba maghiară. Cu toate acestea, în Banat, multe biserici din orașele cu populație multilingvă au continuat să țină Liturghia duminicală în limba latină. Astfel, s-au evitat neînțelegerile sau concurența între diferitele naționalități.
Până în jurul anului 1976, serviciile religioase din parohiile urbane mai mari ale Episcopiei Timișoara se țineau numai în limbile germană și maghiară, iar în alte comunități rurale în limbile germană, maghiară, croată, slovacă, cehă, română sau bulgară, în funcție de particularitățile locale. Primele Liturghii în limba română au fost introduse oficial, treptat în Episcopia de Timișoara abia după 1980. Desigur, și germanii expulzați, refugiații și emigranții trăitori în Germania așteptau ca drepturile lor să fie recunoscute și sperau cu nerăbdare ca repertoriul lor bisericesc să primească un loc demn în noul carte de cântări. Dar aceste așteptări au fost în zadar. În jurul anului 1970, cercetătorul de cântece populare și religioase Konrad Scheierling (1924-1992) s-a adresat comisiei de redactare a „Gotteslob“-ului cu rugămintea de a include și câteva cântece bisericești germane din zonele cândva locuite de germani în sud-estul Europei. Și acest lucru ar fi reprezentat un semn de acceptare a acestui grup etnic în societatea germană. În special după 1945, șvabii dunăreni din fosta Iugoslavie au suferit mult și au fost în cele din urmă expulzați din țara lor. Solicitarea lui Scheierling sa a rămas însă fără ecou. Aproape simultan, între 1974 și 1978, au apărut în România două noi cărți de cântări bisericești germane: în 1974, „Cartea de cântări a Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din Republica Socialistă România“ și, în 1978, „Gotteslob. Rugăciuni și cântări catolice. Ediție pentru România“. Deși sună foarte oficial, originea acestor cărți a fost foarte simplă: cartea de cântări evanghelică era destinată sașilor din Transilvania, iar cartea de cântări catolică „Gotteslob“ era destinată șvabilor din Banat și germanilor din Banatul Montan.

Selecția cântecelor bisericești din Banat

Ordinarius Msgr. Konrad Kernweisz

Dieceza de Timișoara, una dintre cele trei dieceze succesoare ale vechii episcopii istorice de Csanád (Cenad), nu mai avea propriul păstor de la moartea episcopului dr. Augustin Pacha, iar dr. Adalbert Boros nu era recunoscut ca episcop de către statul român (după 1990 Sf. Scaun l-a onorat cu titlul de arhiepiscop ad personam – n.red.). Episcopia de Timișoara era recunoscută de stat doar ca un decanat/protopopiat. Această episcopie era condusă de o „autoritate ecleziastică superioară“, în frunte cu un Ordinarius substitutus (Msgr. Konrad Kernweisz, 1913-1981) – recunoscut de stat doar cu titlul de Protopop (n.red.) și un vicar general (Dr. Ferdinand Cziza). În 1983, a fost numit noul Ordinarius Msgr. Sebstian Kräuter (1922-2008). Colaborarea dintre autoritatea ecleziastică superioară din Timișoara și reprezentanții statului s-a dovedit a fi foarte complexă și nu tocmai bazată pe încredere. Dar trebuia să ne împăcăm cu asta și să facem tot ce era mai bine. După ce, în jurul anului 1974, câteva exemplare ale noii cărți de rugăciuni și cântări „Gotteslob“ au fost aduse neoficial în țară, conducerea Asociației Caritas din Freiburg a întrebat la Timișoara dacă ar exista interesul de a publica și un nou „Gotteslob“ cu o anexă pentru Dieceza de Timișoara. La acea vreme, dr. Hans Weresch (1902-1986), originar din Banat, lucra la Caritas-ul din Freiburg. Probabil că el a luat inițiativa pentru această nouă carte de cântări. În orice caz, Ordinarius Konrad Kernweisz a fost solicitat să selecteze aproximativ 50 de cântări bisericești din Banat, care urmau să fie publicate ca anexă la „Gotteslob“. Acesta l-a consultat pe Msgr. Ferdinand Hauptmann, care era atunci paroh în Timișoara I. Cetate și era considerat un bun cunoscător al muzicii bisericești. Au fost selectate aproximativ 50 de cântece din ultima carte de rugăciuni și cântări apărută în Dieceza de Timișoara, din 1927, care a fost compilată la acea vreme de prof. Hans Eck (1899-1965). Cântecele din noul „Gotteslob“ cu „Anexa pentru România“ au fost reeditate, iar întreaga carte de cântări a fost publicată de editura Butzon & Bercker din Kevelaer. Selecția acestor cântece bisericești răspândite în Banat a fost realizată în final de către Ordinarius Konrad Kernweisz. Ca în aproape toate cărțile de cântări din Banat, seria de cântări liturgice este deschisă de „Deutsches Hochamt“ (Liturghia solemnă germană) de Johann Michael Haydn, urmată de „Deutsche Messe“ (Liturghia germană) de Franz Schubert. Urmează alte două Liturghii, precum și câteva cântări liturgice, care erau cântate de obicei în cadrul slujbelor din zilele lucrătoare. Din păcate, toate cântările bisericești din această anexă pentru România nu au surse (compozitor, autorul textului). Unele dintre cântările prezente aici au fost compuse în Banat, altele, cum ar fi Cântarea de Crăciun nr. 817 („Ehre sei Gott in Himmelshöhen“) au fost preluate din Cântarea de Crăciun Maghiară „Mennyböl az angyal“.

20.000 de cărți de cântări în drum spre Timișoara
Din partea germană, problema era astfel rezolvată. Din documentele vamale din 1978 – păstrate în Arhiva Diecezană a Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara și puse la dispoziție pentru redactarea prezentului articol (n.red.) – aflăm că expedierea din Germania s-a făcut la cererea Asociației Caritas din Freiburg, prin intermediul dr. Hans Weresch. Expederea consta în 24 de paleți cu o greutate de 10,5 tone. Conform documentelor autorității vamale române din 27 februarie 1979, această expediere conținea aproape 20.000 de exemplare ale cărții de rugăciuni și cântări „Gotteslob“ și 200 de exemplare ale cărții de orgă aferente, cu o valoare totală de 54.600 DM. Într-un alt document se menționează că transportul conținea 11.000 de exemplare ale cărții germane „Gotteslob“ pentru credincioșii de naționalitate germană și 2000 de cărți de rugăciuni și catehisme în limba croată pentru credincioșii de naționalitate croată. Conform autorităților vamale române, întreaga expediție trebuia depozitată într-un spațiu sigur, închis și sigilat, până când autoritățile vamale examinau și acceptau întreaga livrare. Nu se știe dacă suma uriașă a taxelor vamale a fost, în final, efectiv plătită sau dacă expediția a fost acceptată fără taxe vamale. Astfel, noul „Gotteslob“ cu „Anexa pentru România“ a ajuns în cele din urmă la Timișoara.

(Partea a II-a)

„Reclama“ pentru „Gotteslob“

La 1 martie 1979, Ordinarius Konrad Kernweisz s-a adresat preoților și credincioșilor săi printr-o scrisoare în care anunța apariția noii cărți de rugăciuni și cântări, care era în sfârșit disponibilă și în Banat: „Gotteslob, cartea catolică de rugăciuni și cântări, este în sfârșit disponibilă și poate fi achiziționată aici. Nu se livrează prin poștă. Se vinde cu 40 de lei bucata. Cartea de orgă aferentă se vinde cu 250 de lei bucata numai parohiilor. Încasările vor fi folosite pentru renovarea catedralei noastre, care nu dispune practic de niciun venit. (…) Partea de cântări ne va fi la început străină. Să nu o abordăm însă cu prejudecăți. Mulți psalmi și multe texte biblice sunt prelucrate și se regăsesc în ea. Anexa din Gotteslob conține câteva cântece din vechea noastră carte de cântări diecezană, pe care vrem să le păstrăm. Cele noi trebuie să se alăture celor vechi. Ceea ce am neglijat până acum în partea de cântări a Liturghiei reînnoite, cum ar fi cântecul de intrare la intrarea preotului, apoi Kyrie, cântările intermediare, Aleluia etc., trebuie recuperat acum. Să nu rămânem la jumătatea drumului în ceea ce privește reînnoirea Liturghiei. Ascultarea față de Biserică și față de regulile ei cere mai mult de la noi. Să nu ne mulțumim cu „mica ascultare“ care respectă regulile doar în aparență. Să ne străduim să atingem „marea ascultare“, adică acceptarea și disponibilitatea interioară, pentru a folosi un cuvânt al sfântului părinte Papa Ioan Paul I, pe care l-a adresat preoților din Roma. „Gotteslob“ – adică Lauda din toată inima, pentru că Biserica vie trebuie să fie, prin natura sa, o comunitate care îl laudă pe Dumnezeu!“ La aproape un an după aceea, Ordinarius Konrad Kernweisz s-a adresat din nou credincioșilor săi cu rugămintea și îndemnul de a introduce în uz noua carte de cântări în limba germană „Gotteslob“ în parohiile și familiile din Banat: „Trebuie să revin din nou asupra răspândirii și utilizării „Gotteslob“ ca instrument esențial în pastorația noastră. De multe ori ne-am împiedicat și ne-am blocat la partea cu cântecele. Partea cu cântecele ne va rămâne străină atâta timp cât va rămâne neatinsă, deoarece cantorii noștri abia stăpânesc anexa, deoarece la vremea respectivă s-a omis introducerea obligatorie a cărții de rugăciuni și cântece a diecezei. Greșeala de atunci nu trebuie să se repete acum. De altfel, nu vreau să vorbesc aici atât de mult despre partea cu cântece, cât despre partea cu rugăciuni și învățături. „Gotteslob“ este singura publicație tipărită pe care o putem oferi credincioșilor ca material religios. Acolo unde cuvântul rostit nu mai ajunge, cel tipărit ar trebui să ajungă la unii. El este necesar și trebuie să fie folosit de mari și mici, pentru ca viața noastră religioasă, deja și așa restrânsă, să nu fie o casă fără fundație, un copac fără rădăcini. În cadrul OR (Orelor de Religie), liturgia (Sfânta Liturghie, sacramentele, anul bisericesc) și educația religioasă (formarea conștiinței, cultivarea conștiinței, viața de rugăciune) pot fi predate în mod aprofundat pe baza cărții „Gotteslob“. Adulților li se recomandă ca „temă pentru acasă“ în vederea pregătirii pentru sacramente (Botezul, Spovada, Împărtășania, Căsătoria). Să ne pregătim și pentru Spovada de Paște cu ajutorul rugăciunilor de penitență. Știm cu toții cum stau lucrurile în multe cazuri cu practica Spovezii (mărturisesc păcatele mele conștiente și inconștiente… și, în cel mai bun caz, mai adaug: vă rog să mă întrebați). Desigur, rugăciunea de penitență nu înlocuiește Spovada personală. Aproape nicăieri „Gotteslob“ nu a fost recomandat ca cadou de Sf. Mir sau oferit mirilor, la căsătorie. Nu este vorba despre a vinde ultimele 3000 de exemplare, în loc să le lăsăm să se prăfuiască în birou sau în depozit, ci despre a le studia noi înșine în profunzime, a le stăpâni și a le folosi din plin în pastorație. Care este scopul fiecărei predici și învățături? Omul religios, care trăiește din credință. Așadar, nu cred că principalul obstacol îl reprezintă credincioșii noștri, ci greutatea noastră. Nu trebuie doar să ne ridicăm, ci și să mergem mai departe.“ Astfel, în anii următori, anumite contingente din aceste cărți au fost distribuite diferitelor parohii, în majoritate germanofone, din Dieceza de Timișoara. Înainte de aceasta, aceste cărți de cântări au fost ștampilate, pe ultima pagină cu următorul text: „Copyright 1978 Autoritatea ecleziastică romano-catolică din Timișoara“.

Introducerea noii cărți de cântări

Introducerea noii cărți de cântări germană „Gotteslob“ în bisericile parohiale ale șvabilor din Banat și în Banatul Montan s-a dovedit a fi foarte dificilă. Între timp, oamenii se obișnuiseră să cânte din balconul orgii. Cantorul sau cantorița cântau cântecele bisericești mai ales din propriile colecții și caiete, care difereau de la un loc la altul. În cele din urmă, se folosea mai ales vechea carte de cântări a diecezei, din 1927, care a apărut în mai multe ediții până în 1945. Multe sate din Banat aveau și propria lor carte de cântări, din care se cântau cântările liturgice. Și acestea erau de obicei pe două voci: terța boemă nu putea lipsi dintr-un „frumos“ cânt de biserică. Cu atât mai dificilă a fost introducerea de noi cântări din noul „Gotteslob“, care conține și multe cântări modale, care trebuiau cântate fără terțe. După ce vicarul general Dr. Ferdinand Cziza m-a rugat în jurul anului 1980 să ajut diferitele coruri bisericești din satele șvăbești să repete cântecele din noul „Gotteslob“, am ținut repetiții corale în mai multe sate din câmpia bănățeană și am repetat câteva dintre aceste noi cântece bisericești. Dar această muncă era foarte dificilă pe atunci deoarece:

  1. O mare parte dintre membrii corurilor așteptau deja documentele de ieșire din țară pentru a pleca în Germania și nu mai erau interesați să învețe ceva nou. Acest lucru mi-a fost confirmat la vremea respectivă și de mulți preoți și cantori.
  2. Se prefera în continuare să se cânte vechile și frumoasele cântece bisericești tradiționale din Banat, cu terțele boeme corespunzătoare. Și chiar dacă se cânta un cântec modal nou din noul „Gotteslob“, nici aici nu putea lipsi a doua voce. Concluzie: noua carte de cântări germană „Gotteslob“ a venit mult prea târziu pentru catolicii germani din Banat, iar introducerea ei a fost dificilă, dacă nu, pe alocuri imposibilă. Asta nu înseamnă că noul cântec bisericesc nu a fost luat în considerare. În bisericile catolice din Dieceza de Timișoara s-a manifestat o mare deschidere față de noul repertoriu de cântece spirituale ritmice și, în majoritatea cazurilor, s-au creat colecții proprii, copiate (sau, mai târziu, multiplicate).

Spre deosebire de cartea de rugăciuni și cântări catolică „Gotteslob“, cu anexa pentru România, cartea de cântări protestantă a fost creată la cererea celei de-a 50-a Adunări a Bisericii Naționale (decembrie 1974) de către Consistoriul Național al Bisericii Evanghelice A. B. din Republica Socialistă România. Aceasta avea peste 700 de pagini. Cartea de cântări a fost tipărită la Sibiu. Nu se pot afla mai multe informații din cartea de cântări tipărită pe hârtie specială subțire. Majoritatea cântecelor au fost preluate din cărți de cântări mai vechi din Transilvania.

Efecte asupra noilor publicații
Publicarea „Gotteslob“ cu anexa pentru România a avut repercusiuni și asupra publicațiilor hymnologice din Germania. Astfel, la scurt timp după 1978, a apărut broșura „Beiheft zum ‘Gotteslob’ mit Kirchenliedern aus der Diözese Timișoara“ (Anexă la „Gotteslob” cu cântări bisericești din Dieceza de Timișoara), conținând 65 de cântări bisericești. Aproape în același timp, Oficiul Episcopal de Pastorație din Rottenburg am Neckar a publicat micul caiet de cântări bisericești „Lieder unserer Brüder aus dem Osten. Eine Auswahl für Gottesdienst und Familie“ (Cântece ale fraților noștri din Est. O selecție pentru Liturghie și familie), conținând 32 de cântece. În 1981, Sudetendeutsche Priesterwerk Königstein im Taunus a publicat mica colecție „Beiheft zum ‘Gotteslob’ mit Kirchenliedern aus den Diözesen Böhmens und Mähren-Schlesiens, aus den deutschen Sprachgebieten der Karpaten und des Südostens“ (Anexă la „Gotteslob“ cu cântece bisericești din diecezele Boemiei și Moraviei-Sileziei, din zonele vorbitoare de limbă germană din Carpați și sud-est), conținând 100 de cântece. Prefața a fost scrisă de Dr. Karl Reiß, protonotar apostolic, membru al Sudetendeutsches Priesterwerk (Opera Sacerdotală Sudetă-Germană): „Așa cum fiecare dieceză și-a păstrat repertoriul local de cântece ca anexă la „Gotteslob“, la fel și refugiații din diecezele Boemiei și Moraviei-Sileziei, din Carpați și din zonele vorbitoare de limbă germană din sud-est doresc să anexeze la „Gotteslob“ cântecele bisericești care le sunt dragi.“ (…)
Catolicii emigrați/expatriați din țara natală sunt astăzi integrați în viața parohială a comunităților gazdă sau au devenit nucleul unor noi comunități în diaspora. Rămâne însă sarcina comunităților să le permită celor expatriați să experimenteze și mai clar elementul creștin care le oferă un sentiment de apartenență. De aceea, parohiile în care mulți expatriați din diecezele țărilor menționate mai sus și-au găsit o a doua patrie vor include cu plăcere acest supliment în „Gotteslob“, pentru ca toți să poată cânta împreună și pentru ca repertoriul bisericesc să rămână cât mai bogat. Ca reacție la „Gotteslob“ și la dificultățile întâmpinate la introducerea acestuia în rândurile șvabilor din Banat, cantorul Martin Metz (1933 Darowa – 2003 Hechingen, a activat în calitate de cantor în Darova și, din 1960, la Biserica Minoriților din Lugoj. După emigrarea sa în 1988, a activat până la moarte ca muzician bisericesc în Schönaich, Dieceza de Rottenburg-Stuttgart, la începutul anilor 1980) a compus „Banater Gemeinschaftsmesse“ (Liturghia Comunitară Bănățeană) – un omagiu adus tradiției muzicale a comunităților rurale germanofone din Banat. Această Misă este alcătuită din textele Ordinariului german și a fost concepută atât pentru cantori și enoriași, cât și pentru schola și cor (2-4 voci).
În anul 2011, Gerhardsforum Banater Schwaben e.V. a publicat „Cartea de cântări catolice a șvabilor din Banat“, care conține pentru prima dată cele mai cunoscute și îndrăgite cântări bisericești ale catolicilor germani din Europa de Sud-Est. Ca surse au fost utilizate cărțile manuscrise ale cantorilor și organiștilor descoperite după 1990, precum și cărțile de cântări și orgă germane tipărite în Europa de Sud-Est. A fost luat în considerare și „Anexa pentru România“ inclusă în „Gotteslob“ din 1978. Această „Carte de cântări catolice a Șvabilor Dunăreni“ urmează să apară în 2026 într-o a doua ediție.

(Publicat: partea I în Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien, anul 34/nr. 8218 București, vineri, 16 ianuarie 2026, p. 8 și partea a II-a în nr. 8223, vineri, 23 ianuarie 2026, p. 8.)